Duminică, 20 Septembrie, 2020 - 10:00

Când citeşti o carte scrisă de un evreu, te aştepţi ca (aproape) orice abordare să fie (1) sub influenţa religiei iudaice, care are pretenţia că este religia „poporului ales al lui Dumnezeu” și (2) cu elogii la adresa realizărilor poporului evreu.

Citind cele trei cărţi scrise de „evreul pur sânge” Yuval Noah Harari[2] rămâi şocat de modul de abordare cu totul și cu totul diferit al religiei, în general și al celei iudaice, în special.

Sunt texte pe care citindu-le eşti tentat să îl consideri pe Harari că este un trădător de neam și un antisemit.

Pentru a se înţelege cât mai corect modul „şocant” de abordare a religiei de către  „evreul pur sânge” Harari, în Nota nr. 1 de la sfârşitul acestui articol am făcut o scurtă prezentare a acestuia.

După ce ai citit cu atenţie cele trei cărţi ale lui Harari rămâi cu convingerea că acesta este un evreu genial, cu o concepţie despre viaţă, despre lume și despre religie care va schimba modul de gândire al multor oameni de pe întreaga planetă, indiferent de concepţia lor despre viaţă și despre religia lor.

Cei care se îndoiesc de această afirmaţie le recomand să citească fie și numai trei pagini, respectiv cele de la  nr. 195 la nr. 198 ale paragraful intitulat „Fizică evreiască, biologie creştină” din cartea „21 de lecţii pentru secolul XXI”.

Harari afirmă că[3], până în jurul anului 1800, evreii nu au jucat un rol semnificativ în progresul ştiinţei, nu au contribuit câtuşi de puţin la declanşarea Revoluţiei Ştiinţifice.

Excepţie a făcut Spinoza[4], dar și acesta a fost renegat de către comunitatea evreiască pentru că avea o gândire neconformă cu religia iudaică.

În timp ce până la începutul secolului al XIX-lea minţile strălucite din lume studiau și promovau ştiinţa, evreii trăiau mai mult studiind Tora[5] și Talmudul[6] și rugându-se, neavând nici o contribuţie remarcabilă în ştiinţă.

Marea schimbare s-a produs începând cu secolul al XIX-lea cu evreii (1) din lumea occidentală, (2) care au trecut din sinagogi[7] în laboratoare şi (3) care au adoptat stilul de viaţă și viziunea asupra lumii din ţările cele mai dezvoltate.

Tot mai mulţi evrei au început să studieze asiduu în cele mai prestigioase universităţi și centre de cercetare din lume, precum în Germania, Franţa și Statele Unite.

Având o bogată zestre cerebrală, o mare dorinţă de a-și dovedi și de a-şi pune în valoare potenţialul lor intelectual, fiind educaţi și disciplinaţi, aceştia au reuşit să obţină succese remarcabile, din ce în ce mai mari, până când au ajuns să uimească lumea și să capete recunoaştere internaţională.

Evreii care au continuat să trăiască în rugăciuni, au rămas cu rugăciunile.

Duminică, 19 Aprilie, 2020 - 09:00

Când citeşti o carte scrisă de un evreu, te aştepţi ca (aproape) orice abordare să fie (1) sub influenţa religiei iudaice, care are pretenţia că este religia „poporului ales al lui Dumnezeu” și (2) cu elogii la adresa realizărilor poporului evreu.

Citind cele trei cărţile scrise de „evreul pur sânge” Yuval Noah Harari[2] rămâi şocat de modul de abordare cu totul și cu totul diferit al religiei, în general și al celei iudaice, în special.

Subscribe to Noah Yuval Harari