Publicat: 25 Martie, 2020 - 00:00
Share
Ridicàrile din umeri, pierderile umane si momentul solidarizàrilor

Gravitatea problemelor aferente extinderii la nivel continental a ariei de contagiere ce pàrea a privi mai ales Italia a apàrut mai clarà in alte tàri ale UE doar dupà conferinta de presà de miercuri 11 martie 2020 a directorului general al OMS, dr. Adhanom Ghebreyesus, etiopian.  In cadrul acesteia el a declarat cà OMS este alarmatà “atat de ràspandirea si de gravitatea (virusului - n.n.), cat si de nivelele alarmante de lipsà de actiune”. “Am evaluat - a spus Ghebreyesus - cà epidemia COVID-19 poate fi caracterizatà ca o pandemie. Pandemia nu este un cuvant ce poate fi folosit cu usurintà si lipsà de atentie”.  (cf. http://www.salute.gov.it/portale/news/p3_2_1_1_1.jsp?lingua=italiano&menu=notizie&p=dalministero&id=4209 ). Din acel moment semnalele de  alarmà venite din Italia ar fi trebuit sa fie luate mult mai in serios, pe màsura realà a gravitàtii situatie si deoarece se profilau la orizont  pericolele reprezentate de consecintele epidemiei la nivel planetar si in toate sectoarele vietii economice si sociale.  In Italia se cerea cu insistentà, din partea regiunilor, categoriilor sociale si in Parlament din partea fortelor de opozitie (Lega, Forza Italia, Fratelli d’Italia)  luarea, cu concursul Comisiei de la Bruxelles si al BCE de màsuri energice de sustinere financiarà a tuturor sectoarelor atinse de màsurile de restrictionare a activitàtilor productive sau de alt tip. Una dintre solutiile luate in considerare a fost aceea de solicitare BCE de a interveni pentru sustinerea economiei amenintatà de recesiune.  A revenit in actualitate expresia “quantitative easing” (“usurare cantitativà”) ce a desemnat operatia promovatà de Mario Draghi in timpul exercitàtii mandatului de presedinte (2011-2019) al BCE. Prin ea BCE a cumpàrat titluri emise de statele membre ale Eurozonei  cu resurse finaciare create ad-hoc in scopul de a sustine cresterea economiei. Acesta este motivul pentru care QE este denumit si “stimulent”. In cazul specific al Italiei, tarà puternic indatoratà, utilizarea instrumentului QE are rolul de a face sà creascà cererea de titluri  facand simultan sà  scadà costul  imprumuturilor. In cazul titlurilor de Stat, valoarea  de referintà este de regulà aceea a Bund-ului geman, dat fiind faptul cà stabilitatea sa este garantatà de soliditatea economiei germane. Orice nesigurantà in privinta stàrii economiei italiene se reflectà in  “spread”, in diferenta dintre randamentul  BTP (bonul de tezaur plurianual - de 10 ani - emis de statul italian ) si acela oferit de Bund, instumentul financiar omolog german. Adancirea diferentei inseamnà in fapt cresterea datoriei publice si ingreunarea reperàrii de resurse financiare proaspete.

Perturbàrile din economia europeanà, de care Italia nu era in niciun caz scutità, care la mijlocul deceniului trecut au pus in pericol stabilitatea monedei euro, l-au obligat pe Draghi sà lanseze la 22 ianuarie 2015, pe fundalul crizei Greciei, asteptata initiativà de punere in practicà a instrumentului “Quantitative easing”. La Londra, intr-o interventie publicà din 26 iulie 2012, Draghi pronuntase faimoasa frazà in care declara cà este dispus sà facà tot ceea ce este necesar ("whatever it takes") pentru salvarea monedei comune de operatiile speculative ce-i puneau in pericol stabilitatea. BCE a intervenit, in timpul conducerii ei de càtre Draghi, in favoarea Statelor aflate in dificultàti financiare cumpàrand ritmic, lunar, titluri in valoare de 60 miliarde de euro. A pus in circuitul finaciar 2600 miliarde de dolari care, datorità politicilor nationale si “pilotàrilor” UE, au alimentat in parte sistemele nationale bancare, doar o parte intrand in circuitul economic productiv. Màsura a avut insà efecte suficiente pentru a face sà se evite criza monetei unice. Spre sfarsitul mandatului sàu de presdinte al BCE , in septembrie 2019, intr-un moment de nouà alarmà pentru Eurozonà, Draghi a preconizat cà dupà el ar fi fost nevoie de o nouà injectie de lichiditate de 20 miliarde de euro pe lunà, pe durata  nedefinità, pentru a evita recesiunea ce bàtea la usà. Abia instalatà la carma BCE dna Lagarde a preluat unele consideratii critice ale lui Draghi declarand chiar cà   tàrile cu un bilant in activ, precum Germania, nu au depus “toate eforturile necesare”  pentru consolidarea economicà a Eurozonei. (cf. https://www.fanpage.it/economia/draghi-lascia-la-bce-ecco-la-vera-eredita-di-super-mario-fallimenti-compresi/ ).  

Este de neinteles deci logica in virtutea càreia doamnei Christine Lagarde i-au venit pe buze frazele cu care a comis una dintre cele mai monumentale gafe  ale unei persoane de a carei inteligentà si vointà depind procese economice legate de destinul a milioane de persoane, in special in momente de extrem pericol in ce priveste pierderea vietilor omenesti si ne pandeste pericolul unei recesiuni globale provocatà de pandemie. In mijlocul pandemiei care a lovit dur Europa si cu mare intensitate Italia, Lagarde, care putea urma calea interventiei constructive deschisà de Draghi, a inlocuit, in cursul unui briefing tinut dupà o sedintà a  staff-ului BCE din dimineata zilei de joi 12 martie dedicatà definirii politicilor monetare, acel faimos “whatever it takes” al lui Draghi cu un semi-dispretuitor “We are not here to close spreads” (“Nu ne aflàm aici pentru a reduce spread-urile”).  Urmarea acestei exprimàri ofensatoare fatà de Italia, prin care làsa a se intelege cà nu era interesatà de  efectele unei politici monetare care sa contribuie la reducerea (nu spunem “plafonarea”) spread-ului, a fost faptul cà toate bursele din lume s-au scufundat : Wall-Strett a inchis cu - 10%, ceea ce nu se intamplase nici màcar dupà atacul terorist ce a distrus Twin Towers, indicele Mib al bursei din Milano “a inchis” in rosu cu -16,92 %, depàsind astfel cu mult càderea de 12,5% avutà dupà referendul privitor la Brexit. A fost astfel inregistrat, cum au scris ziarele specializate, “cel mai mare dezastru din istoria Bursei” (de la Milano). Reactii de acelasi tip, dar nu la aceste nivel de scàdere a indicilor, au avut bursele din intreaga Europà. Cu o singurà expresie dna Lagarde a fàcut sa treacà aproape neobservate màsurile adotate, in aceeasi zi, de Consiliul Director al BCE, unele vizand tamponarea dificultàtilor sistemului finaciar prin màrirea razei de actiune a interventiei de “quantitative easing” la forme diferite de finantare practicate de bànci.   Interventia imediatà a presedintelui Italiei, dl. Sergio Matarella, a repus pe fàgasul institutional corect discutia despre necesitatea interventiilor exceptionale in momente exceptionale. Gafa monumentalà era insà deja fàcutà si efectele ei nu au durat doar o zi.  Lagarde a contribuit, pentru cateva zile, la perturbarea burselor deja intrate in panicà si confuzie - ca si o parte a populatiei din Europa - din cauza pericolului pentru economii representat de COVID-19. Timp de o sàptamanà rafalele trase de media in directia BCE au avut-o ca tintà pe presedinta Lagarde.  Au fost trase, fireste, in primul rand de presa scrisà si televiziunile din Italia. O interventie cel putin merità a fi reprodusà, deoarece este oglinda situatiei tragice cand anumiti decidenti ar trebui sa se abtinà de la enunturi cu efecte destructive.  “Ar trebui s-o facem sà se plimbe - a spus Alessandro Sallusti, directorul cotidianului “Il Giornale - prin orasele pustii , cu obloanele blindate coborate, si apoi sa o ducem intr-un spital si s-o tinem o zi intr-un sector de terapie intensivà. Se pare cà in afara Italiei nu se percepe dramatismul situatiei” (cf.: “Il Giornale”, 13.02.2020 si https://www.la7.it/laria-che-tira/video/coronavirus-alessandro-sallusti-si-scaglia-contro-la-presidente-bce-christine-lagarde-bisognerebbe-13-03-2020-313108 ). Valul mediatic impotriva doamnei Lagarde risca sa mineze credibilitatea Comisiei de la Bruxelles si sà provoace cràpàturi si mai adanci intre contestatarii, suveranisti sau nu, ai inertiei acesteia. In mediile politice din diferite tàri s-a cerut cu voce tare o actiune comunà, concordatà intre guvernele UE si Comisie, importiva pandemiei.  Imediat dupà gafa lui Lagarde, dna Ursula van der Leyden, a incercat sà calmeze spiritele declamand in fata televiziunilor europene o frazà construità pe modelul celei rostite de J. F. Kennedy in fata Portii Brandemburgului: “Suntem cu totii italieni”! - ne-a linistit Domnia Sa.  In urmàtoarele zile declaratiile de presà in numele Comitetului Executiv al BCE au fost fàcute exclusiv de un membru al acestuia, Fabio Panetta, panà de curand Director General al Bàncii Italiei.  A urmat o periadà de o sàptamanà de foc nu doar pentru Italia, unde cu o vitezà uluitoare nu doar s-au repus  in stare de functionare spitale care fuseserà desfiintate din lipsà de finantare sau din cauza comasàrilor serviciilor, dar si s-au dotat noi sectii de terapie intensivà si au inceput a fi construite structuri spitalicesti in interiorul unor structuri preexistente. Este o cursà contraconometru in care stràluceste ca deobicei spiritul de solidaritate si perfectà organizare al veteranilor din arma vanàtorilor de munte (“gli alpini”), prezenti mereu acolo unde tara are nevoie de ajutor.  Armata s-a mobilizat si ea. Spectacolul convoiului de transportatoare militar ce duceau mortii care la Bergamo nu mai  incàpeau in biserici, morgi si cimitire la Modena, pentru incinerare, a fàcut ocolul lumii.  Cresterea numàrului deceselor in Italia si paralel in Spania, acum al doilea focar din Europa, coroboratà cu evidenta pericolulului subestimat in Germania si Franta si tratat cu usurintà in Marea Britanie, a determinat guvernele acestor tàri sà priveascà atent evolutiile pandemiei in Italia, percepute in dimensiunea lor tragicà  de Papa Bergoglio a càrui singuraticà peregrinare pe stràzile pustii ale Romei, urmatà de rugàciunea in fata Madonei Tàmàduitoare din bazilica San Marcello al Corso,  a trecut de pe ecranele televizoarelor in constiinta colectivà a europenilor si a lumii. In fine s-a trezit si Uniunea UE care momentan face exercitii de coordonare.  Ca de obicei sunt sefii guvernelor statelor principale care sunà mobilizarea: dupà sàptamani de tàcere si lipsà de actiune Doamna Merkel a declarat cu o zi in urmà cà lupta impotriva coronavirusului este “ situatia cea mai gravà cu care Germania se confruntà de la sfarsitul celui de al Doilea Ràzboi Mondial ”. A vorbit despre “reducere vietii publice”, fàrà sa se renunte la inviolabilitatea “libertàtii de càlàtorie si miscare”.  Nu toate organizatiile sindicale si industriale sunt de aceeasi pàrere: unele fabrici isi reorienteazà programele, ca si in SUA, unde in marile orase au inceput sa se limiteze numeroase activitàti.  Marti 17 martie presedintele Macron declarase intr-o interventie extraordinarà TV: “Suntem in ràzboi!”. A preconizat interventia sa màsuri extraordinare, anuntand in primul rand inchiderea frontierelor si consemnarea in casà a  cetàtenilor. In aceeasi zi ministrul francez al economiei a anuntat alocarea unui prim fond de ajutor in valoare de 45 miliarde de euro pentru prevenirea descresterii. De la orele 12.00 de marti 17 martie frontierele de intrare in UE  au fost inchise pentru 30 de zile.  Decizia este fàrà precedent si are ca scop evitarea de noi contagieri. Era de altfel  necesarà deoarece  sase din statele cu cel mai mare numàr de infectati se aflà in Europa: Italia, Spania, Germania, Franta, Elvetia si Regatul Unit.  Dincolo de Canalul Manecii excentricul premier englez Johnson a renuntat si el sà mai vorbeascà de  “turma sacrificabilà” si a deconsiliat deplasàrile si adunàrile. In Statele Unite màsurile de limitare a activitàtilor si de invitare a populatiei sà ramanà in casà privesc de cateva zile megalopoli simbol: New York, Los Angeles, San Francisco .

La o zi de la inchiderea frontierelor  Uniunii un comnunicat al BCE a anuntat cà aceasta a alocat 750 miliarde  cu destinatia “Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP)”. In ziua urmàtoare un tweet lansat chiar de doamna Lagarde dupà o carantinà mediaticà de o sàptamanà ne anunta cà “Extraordinary times require extraordinary action. There are no limits to our commitment to the euro. We are determined to use the full potential of our tools, within our mandate”. Reintoarcere la “doctrina Draghi”: prin forta imprejuràrilor, “vremurilor iesite din comun”? Nu toti “tehnicienii guvernàri”  sunt de acord. Giulio Tremonti de trei ori ministru al Economiei si Finatelor Tezaurului in guvernele Berluconi 2, 3 si 4 este bànuitor:”Mai mult decat o relansare europeanà este vorba de teama pentru un risc bancar parizian.  (…) Promisiunea de cumpàrare a 750 miliarde inseamnà pentru Italia ceva mai mult dee 100 de miliarde. Pàcat cà noi trebuie sa emitem in acest an mai mult de 400 de miliarde in titluri”. Asa o fi, dar momentan se deschide o fereastrà pentru a face sa respire o economie virusatà…

Ce coincidentà! Tot astàzi 20 martie, cand incheiem aceste randuri, doamna Ursula von der Leyen,  intr-un mesaj video relansat pe Twittter, a anuntat hotararea  Comisiei UE de activare a clauzei de salvare a Pactului de Stabilitate ce va permite guvernelor nationale sa “pompeze in sistem monedà pe màsura necesarului”.

Pe acest fundal Italia pare sà se solidarizeazà in primul rand cu ea insàsi, ceea ce nu poate sa nu dea curaj celor ce lucreazà in transeele ”ràzboiului” impotriva COVID-19.  La Torino s-a dat tonul, in seara zilei de vineri 13 unui urias flash-mob extins in toate orasele importante ale Italiei, de la Nord la Sud. Intr-un cartier din capitala Piemontului s-a dat tonul Imnului lui Mameli. Se pàrea cà se incearcà o terapie de masà impotriva fricii provocatà de COVID-19. Imnul lui Mameli a fost continuat de corurile altor orase (cf.: https://www.youtube.com/watch?v=9z_hYbMDEzE). Nu este lipsit de importantà faptul cà din Piemonte a inceput, la timpul sàu, reunificarea Italiei.   Luni 16 de la toate balcoanele marilor orase s-a auzit cantandu-se  “Nel blu dipinto di blu” (“Volare”), de Domenico Modugno. Vineri 20 martie la orele 11.00 toate statiunile emitàtoare de radio italiane s-au sintonizat si au lansat in eter, impreunà si cu Radioul Vatican, Imnul lui Mameli, cantat impreunà cu milioane di italiani blocati in casele lor de COVID-19.  Dincolo de dragostea italicà pentru muzicà, in ea s-a regàsit se pare, in zilele acestea un sentiment veritabil al solidaritàtii.  Sunt vremuri tulburi. Tot astàzi imprevizibilul prim ministru al Marii Britanii a reorientat nava di 10 Downing Street cu o intoarcere bruscà, inchizand in pub-uri, restaurante, teatre, sàlile de cinema, sàli de sport: se incearcà  incetini rearàspandirii coronavirusului. Totodatà ministrul economiei a anunta un urias plan de ajutoare financiare pentru a face fatà pagubelor provocate de pandemie.   In Romania un guvern resuscitat prin vointa Celui de Sus incearcà din ràsputeri sà facà o oarecare ordine inainte de valul inevitabil de contagieri.  Intre timp la Venezia, dupà cateva zile senine, intr-un oras pàràsit de turisti, gol, fàrà gondolieri, apele Canalalului Grande si ale lagunei au devenit albastre, atat de albastre incat in fata insulei San Giorgio un ziarist englez  a vàzut un delfin si l-a filmat. Speràm sa nu fie o iluzie opticà, ci un semn divin. Oricum, suntem cu toti in aceeasi barcà. Doamne ajutà!

20.03.2020