Publicat: 23 Martie, 2020 - 00:04
Share
Impactul violent al pandemiei asupra Italiei

Pe acest fundal se proiecteazà intrarea cu violentà in viata italienilor a epidemiei ce Coronavirus Covid19, a càrui capacitate de expansiune si ale càrei urmàri par sà nu fi fost luate in consideratie, din timp, precum eventualitàti dezastruaoase, nici de guvernele nationale nici de organele UE si structurilor autonome de sprijin, cea mai importantà fiind desigur Banca Centralà European, in frunte cu Madame Lagarde, o distinsà doamnà deasupra càreia pluteste acel nimb de glorie tehnocraticà ce a  incoronat constant capetele presedintilor FMI, institutie care in repetate randuri a intervenit in “salvarea” economiei unor state reusind sà le infeudeze pe termen lung si sa le limiteze suveranitatea subordonand propriilor scopuri, specifice finantei cu ambitii de guvernare a proceselor economice mondiale, actiunile si initiativele guvernelor nationale.

Slàbiciunile sistemului sanitar national din faza de afirmare si acutizare a pandemiei generatà de Coronavirus Covid-19 in Italia sunt intim legate de starea economiei nationale.  In ultimele decenii in sistemul sanitar national s-a investit putin si neatent, in pofida excelentei organizaàri a serviciilor in multe regiuni in special din centrul, nordul si nord-estul tàrii, printre toate exceland serviciile din Lombardia. Lombardia si Veneto sunt de altfel una dintre cele mai dinamice, bogate, productive si bine inzestrate tehnologic regiuni ale Europei.  Impreunà concentreazà aproape 40% din exporturile Italiei, fiind, impreunà cu Piemonte, “motoarele tehnologice” ale acesteia. La momentul in care a fost constientizat, la nivelul administratiilor regionale - mai intai in Lombardia si in Veneto - si al Guvernului ,  pericolul reprezentat de ràspandirea coronavirusului Covid19 nu era clarà, credem, pentru acesta din urmà situatia efectivà a capacitàtilor tehnice si organizatorice ale sistemului sanitar, considerat in ansablul sàu, de a ràspunde eficient pericolului unei pandemii violente. Lipsa de resurse suficiente pentru modernizarea dotàrii spitalelor, deteriorarea raportului acestora cu acea parte a industriei nationale ce avea un aport important in  functionarea sistemului sanitar prin furnizarea de  aparaturà medicalà si de instrumentele esentiale (màsti, mànusi, vestminte) pentru protectia personalului medical de riscul contagierii, desfiiintarea in numele concentràrii serviciilor a numeroase spitale locale distribuite in teritoriu, nefinalizarea investitillor deja incepute in construirea de noi spitale si inzestrarea lor cu personal si tehnologie, in provinciile unde reteaua sanitarà prezintà grave carente (in special in regiunile din Sud), nefinalizare datoratà adeseori neglijentei, alteori blocàrii investitiilor,  lipsa de paturi suficiente si de aparate pentru respiratia artificialà in sectoarele de reanimare ale principalelor unitàti sanitare de referintà in cazuri de epidemii, sunt unele din cauzele ce au  fàcut ca in chiar regiunile ale càror retele sanitare erau recunoscute pentru calitatea prestatiilor specializate impactul pandemiei sa fie resimtit cu violentà. La primele semnale de alarmà cele douà regiuni din nord in principal interesate de epidemia incà nedeclaratà pandemie au ràspuns cu màsuri radicale limitate teritorial. La 21 februarie au fost izolate in Lombardia 10 comune din zona situatà intre orasele  Lodi si Piacenza. In total au fost izolate in zonà 50.000 de persoane. Aceasta a fost prima màsurà radicalà luatà in Europa pentru combaterea coronavirusului COVID-19.  Din zona respectivà nu s-a putut intra si iesi: au fost inchise barurile, scolile, magazinele, parohiile, suspendate activitàtile comerciale si activitàtile ce nu erau de interes public. S-a permis iesirea din casà odatà pe zi a unei singure persoane pentru a cumpàra bunuri de primà necesitate si alimente.  Carantina s-a terminat la 9  martie. Màsurile au avut rolul de a bloca contagierea. Au functionat. Simultan o màsurà similarà fusese luatà de Consiliul extraordinar de ministri in ce priveste izolarea Comunei Vo’ din zona muntilor Euganei (provincia Padova), unde se inregistraserà 19 contagieri. Si la Vo’ carantina a durat panà la data de 9 martie. Intre timp in alte centre din Lombardia, Veneto si ulterior in regiunile apropiate - mai intai in Friului-Venezia Giulia, apoi in Emilia-Romangna si Liguria - cazurile de contagiere s-au  multiplicat evidentiind efectul catastrofic al pandemiei. Care ar fi trebuit sa fie combàtutà cu mijloace extraordinare. In toatà perioada ce a urmat dupà càderea guvernului Conte 1 si s-a extins panà la primele màsuri extraordinare luate de guvernul Conte2 impotriva epidemiei,  impresia comentatorilor politicii si a opiniei publice a fost cà factorii de guvern nu vor sau nu pot sa decidà.  Deja la 30 ianuarie directorul general al OMS declarase situatie sanitarà de relevantà internationalà (Public Health Emergency of International Concern – PHEIC) epidemia de coronavirus izbucnità in China si circumscrisà cu mijloacele decizioniste autoritare la Wuhan.  Ar fi fost logic ca  in interiorul institutiilor UE si ale statelor membre acesteia sà se interpreteze corect riscurile si sa declanseze de la bun inceput màsuri de contracarare a eventualei “infiltràri” pe teritoriul Uniunii a virusului ucigàtor. A posteriori - si dupà examinarea “foaii de parcurs” a acestuia - nu ni se pare cà in “marile cancelarii”   a fost luat foarte in serios. China si Wuhan pàreau a fi departe, ca si cand  problematicile sanitare globale nu ar fi fàcut corp comun cu legàturile intre economiile occidentale  si economia chinezà, ca si cand planeta nu ar fi rotundà si intercomunicantà.  In data de 10 februarie  un comunicat oficial releva cà faptul cà dupà evaluarea  riscului (“risk assessment”)  actualizatà  la acea zi de càtre ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control - ECDC, Solna, Sweden), riscul de infectie cu noul coronavirus 2019-nCoV pentru cetàtenii din tàrile UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European) si al Regatului Unit Regno Unito era redus, in timp ce riscul de infectie pentru cetàtenii  UE/SEE si din Regatul Unit ce locuiau sau erau in vizità in zone in care infectia se transmitea era, la acel moment, ridicat.

Intr-un alt comunicat privind evaluarea riscului (“risk assessment”) actualizat la 24 februarie de càtre acelasi ECDC se afirma cà riscul de a fi infectat cu un virus SARS-CoV-2   (adicà noul  coronavirus 2019-nCoV = Covid-19) “este actualmente scàzut pentru cetàtenii din tàrile UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European)  si ai Regatului Unit, in timp ce pentru cetàtenii tàrilor UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European) si Regatului Unit, care au resedinta sau sunt in vizità in zone cu presupusà transmisie localà este, in acest moment, ridicat” In acelasi comunicat se aràta cà riscul ca in alte tàri UE/SEE si in Regatul Unit “sà se verifice focare asemànàtoare celor inregistrate in Italia este de considerat la momentul actual moderat/ridicat”.  Un astfel de comunicat ni s-a pàrut de la bun inceput a avea un vag caracter  soporific pentru guvernele care, in numele libertàtii de miscare si circulatiei libere a màrfurilor, au evitat sa ia in consideratie punerea rapidà in practicà a màsurilor drastice de limitare a ràspandirii virusului incà de la primele manifestàri ale prezentei in teritoriu. Au excelat in acest sens guvernele Frantei, Germaniei (limitate si de autoritatea landurilor in materie de politici sanitare) si Regatului Unit.

Dat fiind accelerarea procesului de ràspandire a virusului in regiunile de centru-nord duminicà 8 martie a fost emis un Decret al Presedintelui Consiliului de Ministri continand màsuri de limitare si gestionare a efectelor ràspandirii virusului COVID-19 in regiunea Lombardia si in provinciile Modena, Parma, Piacenza, Regio nell’Emilia, Rimini, Pesaro si Urbino, Alessandria, Asti, Novara, Verbano-Cusio-Ossola, Vercelli, Padova, Treviso si Venezia, precum si alte màsuri de contrastare si limitare a acelorasi efecte la scara intregului teritoriu national. Printr-un alt DPCM din ziua urmàtoare (9 martie) au fost extinse la intregul teritoriu national màsurile privind limitarea si gestionarea a ceea ce panà la acea datà era definità in limbajul tehnocratic doar ca “urgentà epidemiologicà”.  Situatia se deteriora de la o zi la alta, numàrul infectatilor crestea,  conform teoriei “rostogolirii bulgàrului de zàpadà”, de la o zi la alta; numàrul de paturi in sectoarele de terapie intensivà dedicate epidemiilor cu complicatii respiratorii grave se dovedea insuficient; personalul in contact cu infectatii de COVID-19 nu dispunea de  mijloacele de protectie necesare autoapàràrii. La Bruxelles se pare cà situatia nu a fost bine inteleasà. Si in “marile capitale” ale democratiilor occidentale unii  consilieri, dacà nu chiar si “principalii” acestora, au crezut cà si in acest caz poate fi valabilà formularea “ce se intamplà italenilor nu ni se poate intampla nouà” si ca atare drama italianà a fost subestimatà. Incercàrile administratorilor situatiei de urgentà si ai sistemului italian al sànàtatii de a repera mijloace de protectie ale personalului medical din perimetrul productiv european nu au avut un rezultat pozitiv imediat.  Aceleasi tàri care au vàzut ingràdirile introduse in Italia in ce priveste mobilitatea si contactul persoanelor ca o potentialà lezare a dreptului de circulatie a oamenilor si màrfurilor, adicà a principiului de bazà al globalizàrii nu au dat curs promisiunilor de exportare in peninsula europeanà in Mediterana  materiale sanitare care  in teritoriile infectate ale acesteia deveniserà o problemà de viatà si de moarte. La data cand scriem aceste randuri in Italia nu functioneazà incà linii de productie de serie pentru echipamente de protectie care sa fie suficiente pentru apàrarea de virus a celor ce stau in fata digurilor ridicate de sistemul sanitar impotriva valului pandemiei.  Semn cà nu au putut fi reconvertite si puse in sistem comun de lucru  o industrie producàtoare de mijloace filtrante si alta, pentru asigurarea vietii personalului sanitar in ale càrui randuri se verificà pierderi numeroase  de vieti.  In aceste zile intreprinzàtori generosi din industria càrti, priceputi in “tipàrire” (in cazul de fatà de màsti de protectie din materiale textile speciale), si-au dat mana impreunà cu alti intreprinzàtori generosi din industria mecanicà, pentru a umple gàurile din sistemul sanitar.

 

- va continua -