Publicat: 21 Martie, 2020 - 06:43
Share
   Sfidarea pandemicà si umanitatea viitorului

Cat de toxicà poate fi o expresie usuraticà, exprimatà cu nonsalanta de o persoanà instalatà pe un scaun de la o masà pe care se aflà butoanele si telefoanele ce orienteazà in toate directiile, in primul rand càtre tàrile  din aria euro, legate cu cordoane ombilicale de tot restul tàrilor planetei, semnalele, verbale sau scrise,  in functie de care se regleazà activitatea tuturor guvernelor, principalelor institutii si foruri de analizà si indrumare a activitàtilor economice, politice si sociale  din UE s-a vàzut in panica burselor mondiale din ziua de joi 12 martie  2020. Panicà generatà de o nefericità, as putea spune arogantà exprimare a doamnei Christine Lagarde, presedinta BCE.  “Luminile” pe care le poate proiecta BCE in intunericul pe care se proiecteazà evolutiile economice ale tàrilor continentului nostru in momente de crizà au rolul de a contribui la clarificarea si sustinerea unor cài ce se pot parcurge in sustinerea rationalà a proceselor de dezvoltare in tàrile din aria euro, in extenso in toate tàrile UE, si prin reflexele lor in toate tàrile ale càror economii si politici se aflà in raporturi stranse cu economiile si politicile tàrilor europene. Pe continent deja bantuia la data la care am trimis mai sus, terorizand imaginarul colectiv si infricosand populatiile, mai putin pe unii lideri ce continuau cu seninàtate jocul semi-inconstient al subevaluàrii efectelor unei pandemi deja “ante portas”, stafia numità Coronavirus COVID-19 fatà de care in momentul de fatà trebuie sà-si regleze atitudinile toate guvernele planetei, deoarece este de acum limpede cà niciun stat nu va fi scutit de “intalnirea” cu  devastatoarea fortà a unui virus globalizator. Nu este pentru prima oarà in istorie cand umanitatea se confruntà cu o pandemie. Numai in ultimul secol populatia globului a fost afectatà de morburi distrugàtoare. Intre 1918-1919 o pandemie, de origine aviară, a fost provocatà de un virus H1N1.  Pornità dintr-un focar necunoscut, ea s-a răspândit la nivel global in trei valuri.  Aproximativ 500 milioane de persoane, reprezentand pe atunci o treime din populaţia planetei, au fost contagiate. Numàrul persoanelor ucise se situeazà, conform unor diverse aprecieri, intre 50 si 100 de milioane de persoane. 

Intre 1995-2005 virusul HIV/SIDA, identificat in 1981, a infectat si ucis in Africa milioane de persoane, infectiile fiind relativ ingràdite in Europa si statele occidentale. In 2018 OMS a apreciat la 37,9 milioane numàrul persoanelor incà purtàtoare de infecţie (sursa: https://www.isglobal.org/).

Intre 2002-2003, o pandemie de coronavirus indicatà cu acronimul SARS (in engl.  “Severe Acute Respiratory Syndrome” /”sindrom acut respiratoriu grav”) a provocat moartea a 774 persone din 17 paesi, dupà infectarea a 8000 de indivizi din 26 de tàri.  Coronavirusul provocator al SARS a fost identificat de tanàrul medic italian Carlo Urbani, decedat in 2003 in varstà de 46 de ani, in timpul studiului epidemiologic.   Manifestatà mai intai in China meridionalà, in privincia Guangdong si ràspandità mai apoi la Hong Kong si in Japonia, aceastà epidemie  a provocat panicà la nivel mondial din douà motive. Primul constà in rata de mortalitate, evaluatà la 10% din numàrul de contagieri constatate. Al doilea constà in originile sale: unii oameni de stiintà considerà cà virusul care a provocat-o este rezultatul unei mutatii genetice intervenità intr-un virus animal prezent in zibete (Viverra zibetha), trecut apoi la om. Cercetàri ulterioare au dus la presupunerea cà virusul generator al SARS, ce s-a manifestat in fazele initiale ca un simplu virus gripal, pentru ca apoi, intr-un proces evolutiv rapid sà genereze pulmonite grave si  moarte violentà, are caracteristic comune cu un tip de coronavirus reperat in unele specii de lilieci. 

In 2009 un alt virus clasificat precum A/H1N1 (sau (H1N1)pdm09), a declanşat prima pandemie globală din secolul nostru, după patru decenii de “liniste gripalà” (ultima gripà pandemicà a fost in 1968).  Virusul gripal A/H1N1 a fàcut in primul sàu an de ràspandire un numàr de victime evaluate, la scarà planetarà, intre circa 150.000 - 575.000 de persoane, dintre care 12.469 in SUA. Până la sfarsitul primàverii 2010 fuseserà identificate 60,8 milioane de persoane contagiate. La nivel global, 80 de procente dintre decese ar fi survenit în cazul persoanelor mai tinere de 65 de ani (sursa: https:/www.cdc.gov/).

Gradul de cunoastere al manifestàrilor unui coronavirus de tipul celui ce a dus la “efectul pandemic” din 2003 a permis atat guvernantilor chinezi cat si OMS sa se orienteze mai rapid in contracararea efectelor unei epidemii de un tip asemànàtor, precum aceea care s-a declansat la Wuhan si care a devenit “leagànul” pandemiei cu care acum se confruntà populatia planetei Terra. Cu intarziere de aproape o lunà si jumàtate, generatà de cauze multiple, printre care probabil si de teama efectelor negative asupra economiei, guvernul Chinei a luat, la Wuhan màsurile radicale cunoscute pentru izolarea focarelor de coronavirus COVID-19, avertizand drastic administratiile decentrate cà “oricine va intarzia comunicare de informatii privind contaminàrile, sau le va ascunde deliberat din interese proprii, va fi tintuit la zidul infamiei pentru totdeauna”.

In forme usor diferite màsurile repective au fost extinse la alte mari zone intens urbanizate ale Chinei. Diferenta intre modul in care au asimilat chinezii sau sud coreanii si japonezii màsurile restictive impuse de autoritàti si modul in care au abordat problema restrictiilor atat factorii de guvern europeni cat si popoarele din aria euro-nord-atlanticà  industrializatà este insà substantialà. Noi tràim, in zona geopoliticà definità precum Occident, in tàri democratice, unde uneori màsurile urgente, ce limiteazà drepturi individuale si colective, castigate  in lungi perioade de polizare a asperitàtilor vietii sociale, nu sunt vàzute cu ochi buni de acea parte a  populatiei ce nu sesizeazà pericolele iminente generate de relaxarea decizionalà in fata evidentei necesitàtii màsurilor restrictive ce par multora cà pot ameninta libertatea de a ne bucura mereu de bunàstare materialà si confort cultural.  Dezastrele de proportii planetare, de pildà, cauzate de acea schimbare a climei la care contribuim din plin sunt, si din aceastà cauzà, “imblanzite” de semi-màsuri ce lasà doar impresia unor decizii oportune. Intre timp se topesc ghetarii ce alimenteazà fluviile si panzele freatice de apà dulce, Polul Sud devine gelatinà apoasà si cresc nivelele oceanelor. Desigur, mai este mult panà cand Marea Neagrà va transforma Slobozia in port maritim, dar oricum ar fi cazul sa ne gandim cà in curand - este voba de decenii - Tulcea s-ar putea sa fie sub apà, ca si Venetia…Ce putem face cu slabele noastre forte este sà-i sensibilizàm pe “marii decidenti”, prin atitudini impàrtàsite de colectivitàti constiente de miza sfidàrilor planetare,  sà actioneze in prevenirea catastrofelor ecologice, economice, sociale si, precum in cazul de fatà, sanitare!?

Prima care este de luat in considerare - deoarece de ea sunt legate vietile noastre, ale cetàtenilor Planetei - acea Gaia, intruchipatà de zeitatea despre care Hesiod spune cà s-a nàscut imediat dupà haosul originar - este catastrofa pandemicà.   Aceasta are, ca toate catastrofele, un grad inalt de imprevizibilitate: nu se stie cand se naste - desi se poate bànui uneori cà fenomene de acest tip pot fi recurente, stimulate de proliferarea unor molimi rezultate din intrarea pe “piata dezastrelor” a unor “mutanti”, rezultati din schimbàri genetice cu un inalt grad de pericolozitate, cu atat mai periculosi cu cat nu sunt suficient de studiati si se ràspandesc atat de repede incat nu lasà timp factorului uman sà elaboreze tehnologii in màsurà sa-i starpeasca “in fasà”. Ca profan in virusologie sper sà inteleg  insà, ca si alti profani, logica procesului.  Dacà punem in ecuatie gradul de “noutate geneticà” si potentialul de disemninare demonstrat de coronavirusul COVID-19 si il raportàm la gradul  de noutate si potentialul de diseminare al virusului H1N1 ce a devastat lumea in 1918-1919, ar rezulta cà potentialul de contaminare al primului ar putea sà priveascà sànàtatea a 2,6 miliarde de locuitori ai planetei, numàrul maxima al deceselor, respectand “mecanica proportiilor”, putand fi aproximat intre un minimum de 200 milioane si un maximul de 500 de milioane.  O aberatie! Pe care rationalitatea umanà, obisnuità cu sfidàrile progresului si acceleratiile cuceririlor tehnologice nu poate sà o accepte. Imi place sa cred cà nici-un fragment din umanitatea viitorului nu va trài pe Gea noastrà ca in imaginarul cosmar din “Planeta maimutelor”. Unori aceste proiectii fantasmagorice sunt utile insà ca sà redestepte in noi simtul ràspunderii in fata eventualitàtilor catastrofice ce pot fi evitate prin cunoastere si organizare, aceasta din urmà fiind singurul antidot - “vaccin” - impotriva dezorganizàrii, a destructuràrii sociale si economice.

 

Italia in fata tragediei

Pandemia actualà - declansatà la Wuhan - nu se poate spune cà a gàsit tàrile din UE, si tàrile Occidentului in genere, bine pregàtite pentru a-i face fatà.  Implicatiile aparitiei, manifestàrilor si efectelor unei pandemii in ce priveste vietile umane sunt devastatoare nu doar pentru indivizi si familie, ci pentru inteaga comunitate umanà de referintà si in final pentru comunitatea planetarà. Stafia coronavirusului COVID-19 s-a insinuat in Europa incà din ianuarie (dar pacientul “zero” era in miscare se pare deja in decembrie), intai episodic. Primele urme au fost depistate in, Italia tarà in care circulà multà lume si care in ultimii ani a consolidat legàturile cu tàrile asiatice atat in domeniul comertului, colaboràrii industriale, cat si in domeniul turismului.  World Travel and Tourism Council (Wttc) a calculat, in 2019, cà in economia Italiei contributia totalà a turismului  reprezintà 13 % din PIB si 14,7% din numàrul total de ocupati,  3,39 milioane de persoane fiind angajate nemijlocit in structuri turistice si activitàti eterogene de suport acestora (ocupatii  in economia tàrii fiind in numàr de 23 de milioane ).

Nu refacem aici parcursul molimei in Italia, care trebuie spus limpede, a fost gàsità nepregàtità, in situatia in care sistemul ei de ingrijire a sànàtàtii populatiei este unul din cele mai bine pus la punct dintre sistemele simile ale tàrilor industrializate.  Nici nu se poate afirma  cà cele douà guverne, Conte 1 si Conte 2 ce au marcat actuala legislaturà dupà luna iunie 2018, au contribuit la dezorganizarea sistemului sànàtatii publice. Cel mult se poate reprosa guvernelor Conte promovarea confuziei administrative prin màsuri sociale extrem de discutabile (precum aceea numità pompos “venitul de cetàtenie” (“reddito di cittadinanza” - calul de bàtaie al M5S) si fàrà efecte stimulatoare pentru o economie care a tot gafait  in ultimele douà decenii (practic de la intrarea tàrii in zona euro), ritmul sàu de crestere fiind constant nerelevant in raport cu potentialul uman si capacitàtile tehnologice efective ale tàrii.   Guvernul Conte 1 (1 iunie 2018-20 august 2019) a fost - ca sà ne exprimàm in romaneste, un fel de “struto-càmilà”, o coalitie ciudatà intre o miscare de piatà antisistem, tip USR, utopist-populistà ( Miscarea Cinci Stele - M5S / Movimento Cinque Stelle), organizatà de un simpatic agitator comic Beppe Grillo, a càrui   vulgaritate agresivà, pe placul multimilor, a avut o pondere remarcabilà in succesul electoral - topit insà repede de incertitudinile economice generate de guvernare- si un partid de clarà orientare spre centru-dreapta, Lega (ex Lega Nord), national-patriotic, anti emigratie, suveranist, adversar al “centralismului” promovat de Comisia de la Bruxelles si promovator al capacitàtii de decizie a guvernelor nationale, functionalà si intereselor Italiei. Liderul sàu, dinamicul Matteo Salvini, s-a regàsit pe aceeasi lungime de undà cu “doctrina” Trump, rezumatà sintetic de sloganul “America First”. Versiunea salvinianà a acestui slogan a fost “Prima gli italiani”!  alianta de guvernare M5S-Liga, caracterizata de unii precum “mariaj impotriva  naturii” a fost, cum era de asteptat, de scurtà duratà. Dupà criza de guvern din august 2019 s-a format, la insistentele Presedintelui Republicii o nouà majoritate parlamentarà la fel de subredà, care in fapt era la fel de expusà contradictiilor interne ca si prima, dar pe un alt versant, acela al alunecàrii spre  stanga, in ciuda proclamatiilor de detasare si autonomie de initiativà ale M5S. In Guvernul Conte 2 (instalat  la 5 septembrie 2019 si incà in functie) Miscarea 5 Stele, care l-a “promovat” ca  premier pe avocatul Conte, prezentandu-l italienilor precum o personalitate “independentà”, are ca partener Partidul Democrat, un partid cu ràdàcini in Partidul Comunist Italian, metamorfozat dupà 1989 in Partidul Democrat al Stangii, transformat si el in Democraticii de Stanga, re-metamorfozat in Partidul Democrat in 2001, care se dorea versiunea europeanà “modernizatà” a Partidului Democrat american: un partid popular de centru stanga.  Fundamentele “ideologice” ale celor douà partide ce compun guvernul Conte 2 sunt diferite si adeseori viziunile politice sunt divergente. Dificultàtilor de punere de acord a programelor si culturilor politice diferite ale celor douà partide au provocat “incidente de parcurs” in fiecare. Dupà infrangerea suferità de M5S la alegerile pentru Parlamentul European din 28 mai (17,1% din voturile exprimate, fatà de   32,68% in alegerile politice din 2018, cand afluenta la urne a fost de 72,93%  fatà de 50,8% la “europene”), in care a fost clar devansat de Lega lui Salvini  (trecutà pe primul loc in preferintele electoratului cu 34,3% din voturi) si prestatia mediocrà a aliatului de guvernare ( PD  a incasat 22,7 % din voturi)  si dupà ulterioara prestatie mediocrà a acelorasi formatii ce au furnizat “materia politicà majoritarà” pentru guvernul Conte 2, acesta din urmà s-a aflat, atat pe plan intern cat si pe plan extern, intr-o pozitie de slàbiciune. Reformele necesare interne si participarea activà si cu autoritatea necesarà la luarea deciziilor necesare  pentru imbunàtàtirea cadrului de cooperare in interiorul UE, au avut, ca atare de suferit. Deja in decembrie 2019 in interiorul M5S s-au produs frictiuni generate de excesul de  complezentà al Guvernului cu directia imprimatà de noua  Comisie de la Bruxelles condusà de Ursula von der Leyen. Un numàr de deputati cu pondere in M5S si-au exprimat dezacordul in legàturà cu pozitia “de asteptare” adoptatà de Guvernul Conte 2  in legàturà cu reforma MES (Mecanismul European de Stabilitate). Conte a reusit sa deplaseze atunci discutia in jurul problemei regulilor mecanismului de stabilitate “mai incolo”, riscand sa piardà bucàti din majoritate, ceea s-a intamplat, dar nu panà la depàsirea pragului de sigurantà ce ar fi impins la alegerile anticipate, devenite obiectivul principal al dreptei in care ponderea majorà o are fostul aliat: Lega. Cam in aceleasi timp càtre alegeri anticipate impingeau  - cu mijloace ceva mai grosolane - si  forte politice ale dreptei liberal-populiste din Romania, incurajate de imobilismul si dezorientarea conducerii PSD. Problema MES a ràmas o problemà crucialà pentru Italia deoarece reglementàrile din respectivul cadru nu pot fi considerate decat limitative pentru economia unei tàri care nu are o crestere econimicà acceptabilà de douà decenii si care a acumulat o datorie publica de 2263 miliardi di euro ( 136,2% in raport cu PIB  2019 - nivelul  maxim recomandat de MES fiind de 62%).  Resursele pentru crestere economicà Italia nu le poate gàsi decat printr-un aranjament, in cadrul UE, de revedere a MES, care gestioneazà aproape in autonomie asa numitul Fond Salveazà State, generat de contributii comune dar si generator de obigatii inrobitoare in caz de utilizare.

 

- va continua -