Publicat: 21 Septembrie, 2020 - 09:45
Share

Autor: 

Publicat: 14 Decembrie, 2011 - 05:05
Editorialist

Muzeul Național al Literaturii Române de pe Calea Griviței din Capitală găzduiește o nouă expoziție a artistului plastic Ioan Nemțoi. Pentru iubitorii de artă e o șansă, pentru muzeu este un privilegiu, pentru artist este o bucurie.

Lucrările lui Nemțoi au ajuns sub privirea sau în posesia unor personalități ale lumii la care mulți lideri fățoși de pe la noi nu pot ajunge nici cu gândul. Ele se află  în colecții private exclusiviste precum cea a reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a fostului secretar general al ONU Kofi Annan, a regelui Harald al Norvegiei, Papei Bennedict al XVI-lea,  a lui Vladimir Putin ori  Emmei Nicholson. Expoziția „Parafrază la Cina cea de taină” a fost donată de statul roman Vaticanului. Ansamblul „Pâine și pești”, pe o altă temă biblică,  înnobilează holul de intrare al sediului UNICEF de la New York. Lucrări ale lui Nemțoi au fost expuse în galerii celebre ale lumii, de la Londra la Tokio și de la New York la Beijing. Se găsesc la Kunst Palast din Düsseldorf, la McLarren Technology - Marea Britanie, Waterland Neeltje Jans Museum din Olanda, Casa Albă din Washington, sau în celebre galerii din Norvegia, Suedia, Olanda, Franţa, Italia, Canada, Japonia, Ungaria, Germania, Belgia.

O prezentare mai lămuritoare despre opera și personalitatea lui Ioan Nemțoi este risipită pe net,  artistul neavând o pagină proprie Wikipedia. Pe net se pot găsi și comentarii pe toate gusturile, de la cele în limbajul prețios al  criticilor ce scriu pentru ei înșiși, la prezentări oneste care lămuresc înțelesurile unei existențe și ale unei opere cu care nația română ar trebui să se mândrească.

Am făcut acest scurt excurs pentru a sugera că prezența la o expoziție Nemțoi este o șansă. De curând, au beneficiat de ea mulți artiști plastici, critici de artă, iubitori de frumos și prieteni vechi ai artistului,  prezenți la vernisajul găzduit de Muzeul Național al Literaturii Române.

Mai toate lucrările lui Ioan Nemțoi pleacă de la o idee spre materializarea ei estetică. Dacă la început a fost cuvântul, pentru arta lui Nemțoi la început a fost ideea. Înainte de toate,  cultura, erudiția și intuiția artistului sunt chemate să dea contur ideii și să definească tema. Ulterior, ele lasă locul inspirației, talentului și măiestriei de a găsi întruchiparea potrivită în sticla suflată și „învârtită”  la 1700 de grade celsius. Este aici un traseu de nepătruns al creației – de la minte, la inimă și la plămânii „vărsați” în bula de sticlă fierbinte, sub rotirea adesea de neînțeles a degetelor, care dau forme miraculoase acestui tulnic de foc.

În arta „sculpturii” în sticlă, ideea și viziunea artistului nu sunt suficiente dacă nu sunt însoțite de forța și tehnica menite să le exprime. Focul mistuitor al ideilor dinlăuntru este prelungit în cel al cuptorului, în care artistul stăpânește jocul ielelor sub o temperatură infernală. Orice capodoperă mentală se poate nărui într-un morman de nisip dacă, de pildă,  o pală de aer intră în atelier într-un moment nepotrivit. Cele 48 de ore în care lucrarea din sticlă, coborâtă la 700 de grade, stă în cuptorul de călire au încărcătura de emoție a celui care așteaptă pe la uși ieșirea pe lume a unui copil, spunea Nemțoi la inaugurarea expoziției. Călirea este o etapă obligatorie, întrucât face  sticla mai puțin casantă si mai rezistentă. „Dar la deschiderea cuptorului, poți găsi o capodoperă sau un pumn de nisip”, adăuga artistul.

Toate creațiile monumentale ale lui Ioan Nemțoi au un spiritus rector și iradiază o anume semnificație. Cel mai adesea, lucrările sale nu închid această semnificație, ci o lasă deschisă interpretărilor, conform „instrumentelor culturale” de care dispune fiecare. Unii au asemenea instrumente, alții mai deloc.

Expoziția de acum a lui Ioan Nemțoi se cheamă „Semne”. Artistul a avut ideea de a încerca să surprindă în forme de sticlă clipa miraculoasă în care omul, luând act de propria-i existență, încearcă să lase în exteriorul său un prim semn al unei incipiente conștiințe de sine. Este poate acea clipă în care, de pildă, apare prima scrijelitură pe pereții peșterilor preistorice. Sau – pentru că ontogeneza repetă filogeneza - poate fi clipa la fel de miraculoasă în care copilul pentru prima oară „mâzgălește” ceva pe o coală albă, rămânând parcă magnetizat de semnul lăsat prin gestul său.

Ideea care a născut lucrările acestei expoziții a fost de a surprinde tocmai acea flamă originară de umanitate, poate cea mai definitorie, în care un invizibil arc voltaic se întinde neașteptat între amorf și lumină, între gând și exprimarea lui,  între viață și instinctul de a lăsa un semn asupra ei.

Exprimarea în limbaj artistic a acestei limite infinitezimale dintre existență și semnul dintâi al conștiinței de sine este o provocare aproape imposibilă. Nemțoi și-o asumă și îi răspunde cu succes. Nu degeaba este numit un Brâncuși al sticlei.

Expoziția „Semne” de la Muzeul Național al Literaturii - care, din lipsă de spațiu,  reunește doar o parte dintre lucrările cu acest generic - confirmă încă o dată că Ioan Nemțoi a făcut demult saltul de la artist la maestru, iar lucrările sale – de la creație la operă.

Vernisajul expoziției de la Muzeul Național al Literaturii a mai dat, însă, și altfel de semne care vin dinspre maestrul Ioan Nemțoi. Lucrările expoziției sale se împletesc cu firea autorului, confirmând că spiritele înalte sunt caracterizate prin generozitate și bun simț. În cazul lui Nemțoi, aliajul dintre talent și caracter include o anume căldură sufletească,  așa cum o lucrare din sticlă include căldura cuptorului în care a fost zămislită.

Nemțoi „învârte” sticla  la peste 1200 de grade ale cuptorului, dar această temperatură fenomenală, din care, până la urmă, i s-a născut celebritatea,  nu i-a „topit” felul său de a fi, de om bun, cu suflet curat și copilărie legănată în liniștea ancestrală a unui sat aflat la jumătatea distanței dintre Botoșani și Prut. În simfonia de forme și culori  creată de Nemțoi cu delicatețea unui pianist al sticlei,  parcă se regăsesc contopite seninul cerului care i-a luminat copilăria cu nisipul care-i frigea tălpile pe ulițe în zilele lungi de vară.  

Lumina solară a celebrității, parcă născută din cea fierbinte a cuptorului în care Nemțoi dă viață și înțelesuri nebănuite magmei de sticlă topită, nu l-a orbit, ci dimpotrivă, i-a întărit forța interioară de privi și înțelege oamenii așa cum aceștia sunt, de a fi generos și prietenos.

Puțini știu că  Nemțoi oferă  burse studenților și tinerilor artiști plastici, donează lucrări de-ale sale instituțiilor de cultură uitate de autorități, este atent și sensibil la viața societății. La câteva zile de la vernisajul „Semnelor”, a fost invitat la finalele unei competiții private de tenis,  pentru care realizase pro bono  trofeele cuvenite câștigătorilor. Cei din teren au avut o miză în plus, s-au bătut nu atât să câștige un titlu la „Tudor Tennis Trophy”, cât mai ales pentru că astfel intrau în posesia unei lucrări semnată Nemțoi…Turneul respectiv este  o tradiţie de familie care a ajuns în această vară la a 22 – a ediție, fiind născut din pasiunea pentru tenis a lui Paul Tudor, un inginer  ale cărui firme  activează pe piaţa metalurgică din anul 199.

În domeniul său de lângă Buftea și de asemenea fără vreo publicitate,  inginerul Tudor realizează un adevărat mecenat, oferind cu generozitate spații de expoziție artiștilor tineri și consacrați, ca și teren - „Samurcași Arena” - pentru competiția anuală „TTT”, rezervată tinerilor tenismeni ce bat la porțile consacrării. Într-o asemenea ambianță, inserția unor lucrări marca Nemțoi, oferite învingătorilor, este un gest cât se poate de natural - de la învingători pentru învingători, cum se spune.

În pofida unei opere care i-a adus celebritate în lumea întreagă și care îmbogățește patrimoniul național al artelor plastice, maestrul Ioan Nemțoi a rămas la altitudinea de caracter a unei modestii superioare, proprie doar omului sigur pe sine și conștient de valoarea sa, fără să fie nevoie să și-o clameze ori să aștepte recunoașteri de conjunctură.

Semnele, de toate felurile, date lumii de omul Ioan Nemțoi și opera sa merită receptate și aplaudate.

Expoziția fiind deschisă până la sfârșitul acestei luni, este prilejul să subliniez meritul directorului general al MNLR, conf. univ .dr. Ioan Cristescu, de a fi transformat acest muzeu într-o instituție vie, care sparge nu doar blocada covidului, ci și pe cea a dezinteresului general, oferind în permanență acte de cultură interesante și valoroase, de la spectacole de teatru și lansări de carte la evenimente expoziționale și dezbateri literare memorabile.

 

Topic: 

Format: