Publicat: 24 August, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990

K.O.

INCREDIBIL, DAR ADEVĂRAT! 
Nu este nevoie să vi-l mai prezentăm pe doctorul Andrei Firică, de la "Urgenţă". Dat jos după revoluţie, de asociaţia brancardierilor şi a infirmierilor liberi de Ia acest spital, a fost supus, din partea succesorului său (nimeni altul decît doctorul Ciuta, cel care i-a pus în gips lui Marian Munteanu, membre ce nu necesitau un astfel de tratament!) unui nesfîrşit şir de şicane care au culminat cu un gest demn de "epocă": în ziua în care soţia domnului doctor Firică trecea în nefiinţă, după o grea suferinţa, i-a fost înmînată decizia de destituire pentru incapacitate profesională! 
Vicepreşedintele Asociaţiei Mondiale a Traumatologilor a fost, deci, destituit, sub semnătura celebrului membru al unei academii franceze a devotamentului (?) Ciutat!

EVRIKA!

Telespectatorii din Banat şi o parte a Ardealului care au vizionat, vinerea trecută, emisiunea "Panorama" a Televiziunii maghiare, au rămas stupefiaţi de ce-au văzut, dar mai ales de ce-au auzit! 
Interviul luat domnului George Şerban — nimeni altul decît cel cu Societatea "Timişoara" şi punctul 8 — i-a prilejuit acestuia proferarea unei întregi colecţii de ocări la adresa ţării sale, concluzia fiind, nici mai mult nici mai puţin, că românii ar avea nevoie să fie... eliberaţi de către maghiari!
Ideea cu eliberarea am mai auzit-o, iar drumul pînă la Budapesta s-a mai făcut, în acest scop... De două ori, chiar.

Ziarul Libertatea din 24 august 1990 pag. 1-a ►

Caricatură de ANDO

GURA LUMII 

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• STIMATE DOMNULE ION LUNGEANU

Cu aceeaşi stupefacţie cu care v-aţi întrebat dumneavoastră "Cui serveşte?" o informaţie prezentată în ziarul nostru din 18 iulie 1990, la rubrica "Gura lumii", în care, sub poza unei tinere sumar costumată de baie, se făcea referii la privatizarea unei secţii a Grădinii i Botanice, am luat şi noi cunoştinţă de atacul violent la care v-aţi dedat împotriva publicaţiei noastre, într-o scrisoare deschisa adresată redactorului şef şi publicată în numărul din 14 august. Cercetînd cu maximă atenţie ştirea incriminată de dumneavoastră, am ajuns la concluzia fermă că în nici un caz conţinutul ei nu justifica o astfel de poziţie din partea conducătorului unei instituţii "legate" — cum singur scrieţi — "de învăţămîntul de toate gradele, caracterizată în trecut şi în prezent, printr-o anume (!? n.n.) sobrietate". În materialul vizat se vorbeşte, în adevăr, despre Grădina Botanică, dar nicăieri în text nu veţi găsi specificaţia care v-ar fi putut determina să reacţionaţi ca parte lezată — şi anume — a oraşului în care funcţionează. În consecinţă, în cazul cînd acţiunea dumneavoastră denigratoare nu are un substrat de care nu avem încă ştiinţă, rămîne să credem că e vorba de o simplă si, regretabillă eroare de documentare. Că de umor nu vă putem, suspecta.

Al dumneavoastră

AMBIDEXTRU

​Ziarul Libertatea din 24 august 1990 pag. a 2-a ►

​Ziarul Libertatea din 24 august 1990 pag. a 3-a ►

 

​Ziarul Libertatea din 24 august 1990 pag. a 4-a ►

Simpatia şi sprijinul lumii pentru poporul român împotriva Diktatului de la Viena

"O ZI A PATIMILOR PENTRU NEAMUL ROMÂNESC"

Pînă în august 1940, Germania hitleristă şi Italia fascistă cotropiseră numeroase state ale Europei, instaurînd în teritoriile cucerite o cruntă teroare. Acestor acte li s-a adăugat o nouă manifestare a politicii de forţă — Diktatul de la Viena. Hotărîrea poporului român de a nu accepta odiosul Diktat şi suferinţa sa în urma acestuia au găsit un larg ecou în întreagă Iume. În opinia publică din mai multe ţări — unele greu încercate de conflagraţia mondială — s-au înregistrat încă din primele Zile manifestări de simpatie şi solidaritate cu România. Astfel, cunoscutul istoric englez Seton Watson în emisiunea din 30 august 1940 a postului de radio Londra arăta: "Ziua de astăzi poate să fie considerată ca o zi a patimilor pentru neamul românesc, una din zilele cele mai negre prin care a trecut ţara. Azi s-a săvîrşit la Viena o nouă şi monstruoasă  ciuntire a graniţelor României. Prin Diktatul puterilor Axei“. În continuare, el precizează: "Cum ar putea oare un român cu dragoste de ţară să primească această hotărîre cu braţele încrucişate?“
La 5 septembrie 1940 premierul britanic W. Churchill în discursul pronunţat în Camera Comunelor declară "România a suferit o severă mutilare teritorială", iar Lordul Halifax ministru de externe al Marii Britanii precizează că guvernul englez nu recunoaşte nici o cesiune de teritorii făcută sub presiune şi în special, nu recunoaşte arbitrajul de la Viena. De menţionat că atitudinea Angliei cît şi a altor state democratice ale lumii a rămas neschimbată şi au sprijinit România în anularea Diktatului de la Viena.

S.U.A. prin numeroase personalităţi ale vieţii politice, culturale şi ştiinţifice, cît şi opinia publică americană şi-au manifestat simpatia şi sprijinul cu lupta poporului român. Secretarul de stat. Corel Hull al S.U.A. vorbind în ianuarie 1941 în faţa Camerei Reprezentanţilor, s-a manifestat favorabil României, arătînd că "dezmembrarea" ei s-a făcut prin "forţă". Relevant este şi eseul scris de publicistul american Milton G. Lehrer cu titlul "Transilvania pămînt românesc..." în care se arăta că sfărîmarea unităţii acestei provincii reprezintă "un nonsens istoric, geografie, economic, etnic, etic, o absurditate şi o ameninţare pentru pacea Europei".

Ziarul elveţian "La Revue" publica în acele momente un lung articol referitor la România sub titlul "Tragedia romanească" care printre altele consemna: "românii consideră Transilvania nu numai un pămînt naţional, dar şi un pămînt sacru. Ei ştiu că acolo s-a plămădit poporul român", după care autorul face un scurt istoric al dreptului României asupra Transilvaniei.

Într-un articol de fond din ziarul iugoslav "Novosti" sînt publicate o serie de date statistice asupra regiunilor cedate de România Ungariei, menţionîndu-se faptul că populaţia românească este majoritară. Tot în acele momente prinţul regent al Iugoslaviei sublinia că aşa zisul arbitraj de la Viena a fost în fapt un ultimatum şi că România a fost nevoită să-i accepte "sub presiunea ameninţărilor".

Numeroase alte ziare, publicaţii şi posturi de radio din alte ţări din Europa sau alte continente au reliefat dorinţa poporului român de a rezista cu arma în mînă agresiunii fasciste şi revizioniste remarcînd marile întruniri şi demonstraţii desfăşurate în România.

Diktatul de la Viena nerecunoscut şi respins de poporul român, ca şi de forţele democratice progresiste din Europa şi întreaga Iume, de opinia publică internaţională va fi anulat prin sacrificiile umane şi materiale făcute de România în războiul antihitlerist, alături de Naţiunile Unite. O realitate Istorică ce şi-a pus amprenta puternică şi asupra spiritului în care Conferinţa de Pace de ia Paris din 1946 a dat consacrarea juridică noului statut internaţional al României, anulînd Diktatul fascist de la Viena. "Hotărîrile sentinţei de la Viena din august 1940 sînt declarate nule şi neavenite" se precizează în Tratatul de pace.

Prof. N. GORAN