Publicat: 14 Septembrie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990

EXCURSIE PE VALEA JIULUI. 

Asociaţia Ziariştilor Români (! ?) organizează o excursie pe Valea Jiului, ca răspuns la vizita efectuată de mineri în luna iunie a acestui an.

AVE FUGARU!

„Ave Maria este o piesă care simbolizează momentul actual care nu se întîmplă numai la noi" - a declarat, bine simţit şi adînc cugetat, colaboratorul domnului Schubert, Cornel Fugaru. Sînt aşteptate noi coprodueţii, pe lista de aşteptare mai figurînd domnii Bach, Mozart, Weber şi, evident, Beethoven.

La limitele stalinismului

FABRICA DE MARTIRI SAU INSTANŢĂ A ADEVĂRULUI?

Am avut prilejul, în repetate rînduri, să-i ascultăm pe reprezentanţii Procuraturii Generale explicindu-ne cît de dificil şi de complicat este mecanismul inculpării — în deplină responsabilitate şi respect al echităţii — celor care se fac vinovaţi de diverse încălcări ale ordinii de drept. Am ascultat, am crezut şi ne-am trezit, mai întîi, cu celebrul proces de la Sibiu dresat „teroristului" care atacase cu un pistol o mare unitate militară. Şi, dacă procesul nu s-ar fi televizat în direct, poate am fi crezut cîte ceva. Dar aşa, am văzut cu ochii noştri un biet miliţian, surd de-o ureche şi aproape neştiind să tragă cu pistolul, hăituit de cei care atacaseră cu tunurile sediul poliţiei şi încercînd să scape, sărind gardul unităţii militare! Procurorul cauzei a încercat să ne convingă că teroristul viza, nici mai mult nici mai puţin, ocuparea centralei telefonice, obiectiv „vital“ al unităţii. Cu tot ridicolul acuzaţiei, pe fondul emoţional al momentului, nefericitul a fost condamnat la nouă ani de temniţă. Acesta a fost doar începutul. A urmat procesul „celor 4 din Direcţia a 5-a“, pe baza unor acuzaţii fabricate în grabă şi neglijent, sfîrşit, din fericire pentru noţiunea de justiţie, cu o achitare, neseriozitatea întregului caz fiind bătătoare la ochi. Am aflat atunci o parte dintre, modalităţile uzitate do procuratură în cursul anchetei, cu procedee care i-ar fi făcut invidioşi pînă şi pe specialiştii lui Ceauşescu. Munca asiduă desfăşurată aici de către specialiştii procuraturii a ajuns să creeze din nişte oameni care — în virtutea statutului şi a exigenţelor lor profesionale — îşi făcuseră datoria, un soi de martiri ai noului sistem juridic. La fel de temeinic au lucrat procurorii şi în cazul miliţienilor şi securiştilor din Timişoara, proces-mamut în care cazul colonelului Filip Teodorescu, adus în boxă practic fără nici o justificare (se pare, doar în urma unei „indicaţii" a luiDumitru Mazilu) a stîrnit în opinia publică sentimentul unei mari contrarietăţi. Mai ales că avertismentele lansate cu acest prilej de către fostul şef al contraspionajului român (român — nu al lui Ceauşescu!) s-au împlinit cu tragică precizie. Într-o perioadă în care ŢARA avea şi are nevoie de, competenţa şi serviciile lui Filip Teodorescu,  acesta zace, de mai bine de opt luni, în puşcărie, pe baza unui dosar grijuliu şi responsabil întocmit de procurorii României. Şi, cel puţin în „lotul Timişoara" nu este unicul caz... În schimb aceeaşi procuratură nu a sesizat nici un moment colosalele inadvertenţe din depoziţiile şi din activitatea locotenent-colo-nolului Dragomir, autenticul autor al genocidului de la Sibiu, promotorul „vînătorii de miliţieni" şi inventatorul teroriştilor locali, personaj care între două depoziţii, în faţa instanţei, care judecă un alt „martir" confecţionat prin bunele' oficii ale acestei instituţii — Nicu Ceauşescu — a fost „ascuns" de mai marii săi pe la Suceava, Lipsa de logică, de vigoare, de seriozitate au fost prezente practic în fiecare dosar important pe care procuratura l-a prezentat instanţelor, fie că a fost vorba de Dincă, Postelnicu, Bobu, Mănescu, fie de ceilalţi CPEx-işti. Cu aceeaşi rîvnă s-a lucrat la crearea unor aure de martiri în cazul unui Marian Munteanu, arestat tîrziu, reţinut vreme prea îndelungată şi eliberat exact cînd se „copsese“ protestul bine întreţinut al străzii. În calendarul martirologic al neorevoluţiei româneşti procuratura a înscris cu litere roşii şi alte nume de marcă — Nica Leon, sau Dumitru Dincă. Avem, tot mai mult, sentimentul că pălăria pe care Revoluţia a pus-o pe capul acestei instituţii o împiedică — prin mărime — în mod fundamental să poată privi realitatea în perspectiva ei firească. Instituţie de extracţie stalinistă, prin modul el de organizare actual, aceasta tinde să mărească — inutil — la patru numărul puterilor tradiţionale în stat, fără a avea forţa necesară de a-şi acoperi această pretenţie. Chemată să „cureţe" structurile  moştenite de la dictatură, procuratura a pornit la drum fără a avea forţa de a se curăţi, mai întîi ea însăşi. Această situaţie face ca majoritatea acţiunilor sale să apară ca deturnate de la un curs firesc, acţionînd pe un, principiu asemănător dominoului şi avînd ca rezultat această „producţie de martiri". Pe cînd şi producţia de adevăr?

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 14 septembrie 1990 pag. 1-a ►


Caricatură de ANDO

IERI

CULMILE SINDICALISMULUI: „Nu ştiu pentru ce s-a declarat grevă"; „Am fost obligaţi să facem grevă" ; „Din punctul de vedere al întreprinderii nu existau motive de grevă". Replici dintr-un sondaj efectuat de Televiziune, ieri, la „Autobuzul".

 

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• ULTIMA ORĂ LA „MĂRUL DE AUR"

Sîntem informaţi că, angajat într-o nobilă acţiune de reparaţie mortală a prestigiului unităţii şi colectivului de la „Mărul de Aur", terfelit în mod odios de către sinistrul „Inspector L.“, domnul jurnalist Dragomir Magdin de la „Tineretul: Liber" a întreprins o nouă vizită inopinată pentru a surprinde pe viu aspectele de civilizaţie şi bună servire de la acest local de marcă al alimentaţiei publice bucureştene. Mai întîi, domnia sa a dat un telefon, fără a-şi declina identitatea. I-a răspuns o voce caldă, care cu stimă şi profund respect i-a comunicat că şeful, ilustrul domn Marin Nedea, îi va sta imediat la dispoziţie. „Nu ştiu cine sînteţi, şi nici nu mă interesează, domnule Magdin, dar să ştiţi că pentru noi, clientul nostru este şi stăpînul nostru. Dacă doriţi să veniţi inopinat, vă rezervăm masa din colţ, ştiţi dumneavoastră care!" Mulţumit de acest test care infirma cu vigoare calomnioasele aprecieri ale funestului „Inspector L“, domnul Magdin şi-a pus mustăţi false, ochelari fumurii şi un cercel în urechea stingă, descinzînd absolut incognito la unitatea care strălucea de curăţenie. Ospătarii, aliniaţi pe două rînduri la intrare, i-au dat onorul cu tradiţionala urare „Prietenul la nevoie se cunoaşte". Numeroşii consumatori aflaţi la acea oră în local îngurgitau cuminţi farfurii încărcate cu vîrf de felurite specialităţi. Absolut întîmplător, necunoscutul consumator a dat o raită prin magazie, unde gestionarul, în poziţie de drepţi, i-a raportat stocul existent la acea oră. A trecut prin bar, unde barmanul tocmai îndemna un client nehotărît să guste — gratuit — o gură dintr-un nou sortiment de whisky. La bucătărie, cei doi specialişti în halate albe ca zăpada l-au rugat în trecere, să vadă dacă ciorba de burtă este suficient de sărată. Parcurgea domnul Magdin crengile „Mărului" ca un vînticel suav, lăsînd în urmă, pe feţele bravilor lucrători, zîmbete calde şi satisfacţia datoriei împlinite. Odată încheiat turul, dînsul și-a scos mustaţa şi ochelarii, felicitîndu-i din inimă pe modeştii şefi de unitate a căror surprindere a fost prompt prinsă pe peliculă de ziaristul străin care-l însoţea, ca o umbră pe domnul Magdin. La finele acestei utile vizite de lucru, întregul personal a fost convocat pentru a fi felicitat, prilej cu care s-au rostit cuvinte aspre, pline de mînie, la adresa celor care aruncă cu noroi în cratiţele „Mărului de Aur“. Aluzia la „Inspectorul L" era străvezie şi într-o atmosferă de vibrantă emoţie a fost trimisă o telegramă pe adresa „României Mari“, personal domnului V.C. Tudor, în care se dă o înaltă apreciere intervenţiei sale curajoase împotriva celor care atentează la democraţia alimentaţiei publice, în general, şi a ospătarilor cinstiţi şi corecţi, în special, asigurîndu-l totodată de stima şi respectul lor pentru neobositul luptător pentru drepturile sale. Domnul Magdin a fost însoţit de doamna Magdin, care în semn de mulţumire a oferit colectivului un superb buchet de dansuri româneşti, tradiţionale.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 14 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Sarabanda continuă

PROCESUL „VLAD"

• Procuratura cere amînarea! • Foştii „tovarăşi" nu l-au implicat pe Vlad • Postelnicu a provocat din nou ilaritate • Mazilu a inventat teroriştii • 1,5 milioane de Iei pentru destabilizare!

Procesul intentat generalului în rezervă Vlad Iulian, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, acuzat de complicitate la genocid, care se desfăşoară în faţa Curţii Supreme de Justiţie —Secţia militară, a foat amînat, joi, pînă la data de 15 octombrie, după ce Curtea a audiat un număr de 10 martori ai acuzării, pe parcursul a mai bine de 7 ore.

Amînarea a fost cerută de reprezentantul Procuraturii, care, la sfîrşitul şedinţei, a afirmat că probele existente
Ia dosar nu sînt suficiente pentru a formula acuzaţia do complicitate la genocid şi, în consecinţă, a cerut noi probatorii cu acte şi martori. La rîndul ei, apărarea, care a fost de acord cu cererea procurorului, a solicitat de partea ei noi probe cu înscrisuri şi martori.
În cursul şedinţei, au compărut în calitate de martori, o serie de foste personalităţi ale vechiului regim — membri ai Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — precum și foşti ofiţeri de securitate, care au fost solicitaţi să confirme, prin declaraţiile lor, acuzaţiile cuprinse în rechizitoriu cu privire la poziţia generalului Vlad luată la cele două şedinţe — din 17 şi 22 decembrie 1989 — ale CPEx, vizavi de ordinul lui Ceauşescu Nicolae de a se trage în manifestanţii de la Timişoara, Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării — precum şi să dezvăluie modul în care a acţionat inculpatul în legătură cu aplicarea, acestor ordine. Prin depoziţiile lor, majoritatea martorilor nu au implicat pe generalul Vlad în determinarea hotărîrii lui Ceauşescu de a se trage în mulţime şi nici în celălalt capăt de acuzare privind faptul că a transmis ordine vizînd reprimarea demonstranţilor. Oprea Gheorghe, Gere Mihai şi Olteanu Constantin au re-

(Continuare în pag. a II-a) / Urmare din pag. I)

levat că hotărîrea de a se trage în populaţie a fost luată de fostul dictator — aşa cum se luau de obicei toate hotârîrile privind activitatea de partid şi de stat, membrii CPEx nefăcînd altceva decît să aprobe tacit aceste măsuri. Interesantă fost în acest sens depoziţia lui Oprea Gheorghe care a subliniat că generalul Vlad i-a declarat lui Ceauşcscu că nu a înţeles să aplice ordinele sale anterioare cu privire la reprimarea demonstraţiei de la Timişoara pentru că nu era cazul. El a confirmat că generalul Vlad a fost ameninţat cu destituirea și împuşcarea de către Ceauşescu, ceea ce l-a determinat pe acesta să afirme că „va îndeplini ordinul". „Ştiindu-l pe Vlad un om echilibrat, fără excese — a mai spus Oprea Gheorghe — m-am opus destituirii lui şi am considerat că angajamentul pe care și l-a luat în faţa lui Ceaușescu a fost formal". Gere Mihai şi Pană Gheorghe au confirmat că nimeni nu avea curajul în CPEx să i se opună lui Ceauşescu, să-i contrazică hotărîrile sau să îi schimbe vreuna din iniţiative. S-a ridicat problema informării voit greşite a CPEx de către Ceauşescu cu privire la natura demonstraţiei de la Timişoara, în încercarea de a-l acuza pe generalul Vlad că nu a făcut el această informare în organul politic suprem al partidului, avînd în vedere funcţia pe care o deţine în stat, dar Gere Mihai a subliniat că nu era sarcina inculpatului să facă această informare.
Așteptată cu interes, depoziția martorului Postelnicu Tudor a provocat ilaritate, deși, la un moment dat, ea a conţinut elemente surprinzătoare și de mare înteres, ceea ce l-a determinat pe preşedintele Curţii şi pe procuror să declare că va fi sesizaţă Procuratura pentru a investiga cele afirmate de martor. Aş vrea să mă refei la terorişti, a spus Postelnicu antingînd una din cele mai discutate chestiuni care preocupă în prezent, atît justiţia, cît și opinia publică. Ei nu au fost nici securişti, nici membri în Ministerului de Interne. Toata această acuzaţie se datorește unuia din marii provocatori de după revoluţie, fostul colonel de securitate Dumitru Mazilu care din noaptea de 22 decembrie a incitat o parte din revoluţionari să tragă în ofiţerii de securitate şi în miIitari sub pretextul că aceştia ar fi terorişti. Din umbră, pe baza unor scenarii, el a fabricat vinovaţi. El a dizolvat securitatea și Ministerul de Interne, permiţînd infiltrarea unor agenturi străine.
Martorul a dezvăluit în acest sens că Mazilu a fost colonel de Securitate şi a lucrat „acoperit" ca funcţionar al O.N.U. Ulterior, a spus martorul, el a fost Înlăturat întrucît s-au primit informaţii că intrase în legătură cu elemente ostile şi cu servicii de spionaj străine.
Declaraţiile lui Postelnicu au provocat imediat speculaţii potrivit cărora Dumitru Mazilu ar fi una şi aceeaşi persoană cu cea despre care vorbise, cu două zile înainte, generalul Vlad şi care primise din partea unei ambasade străine suma de 1,5 milioane lei pentru a lucra la destabilizarea ţării. Tudor Postelnicu a subliniat, apoi, că împreună cu generalul Vlad şi generalul Milea, a fost acuzat de Ceauşescu că au trimis trupe neînarmate la Timişoara. La răspunsul generalului Vlad — a spus martorul — Ceauşescu s-a înfuriat. Postelnicu a mai relevat că, deşi cei trei s-au angajat să îndeplinească ordinele, pe linie de securitate şi de M.I., nu s-a întreprins nimic de către inculpat pentru aplicarea hotărîrilor C.P.Ex.“. El a contestat, totodată, autenticitatea stenogramei şedinţei, afirmînd că din, aceasta lipsesc o serie de momente ale şedinţei, că unele luări de cuvînt au fost atribuite altora, că o serie de expresii au fost atenuate, că nu a fost consemnată lipsa de la şedință a unor membri ai C.P.Ex. Nu cunosc nici un caz în care organele de miliţie sau securitate să fi reprimat demonstranţii, a precizat Postelnicu.
Depoziţiile foştilor generali Ghiţă Grigorie şi Gheorghe Vasile nu au ajutat nici ele în vreun fel susţinerea actului de acuzare. Cei doi au subliniat că nu au primit ordin de a reprima manifestaţiile din Timişoara şi Bucureşti şi că, dimpotrivă, generalul Vlad a spus să nu se tragă în populație.

Ziarul Libertatea din 14 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

Corespondenţe mai mult sau mai puţin diplomatice

SCRISOARE CĂTRE LUMEA A TREIA

Ştimaţi fraţi şi prieteni conducători şi popoare din lumea a treia,
Pace vouă!
Statele mari şi dezvoltate au urmărit prin aplicarea calificativului de „lume a treia" nu prăpastia care vă desparte de ele în domeniile ştiinţific şi tehnic sau în planul dezvoltării economice, de care în primul rînd ele sînt vinovate, ci prin calificativul de „lume a treia" ele au urmărit să stabilească de fapt categoria umană în care ne-am încadrat şi după care să se călăuzească în atitudinea față de noi. Şi de fapt aceasta este atitudinea lor faţă de toţi. De aceea, să nu vă miraţi, fraţilor, de faptul că statele mari şi dezvoltate nu acordă nici o atenţie problemelor voastre la adoptarea unor măsuri sau decizii. Aşa s-a întîmplat şi cu aceia care atunci cînd au ocupat Nedjdul şi Hedjazul nu le-a păsat de prejudiciile pe care le vor provoca ţărilor din „lumea a treia" ca urmare a poftei lor reprobabile, în vreme ce companiile monopoliste realizează cîştiguri necinstite fabuloase pe seama acestei crize, lăsînd ţările „lumii a treia" să se zbată în criza agravată de creşterea preţurilor la petrol ca urmare a crimei lor, creştere pe care economiile „lumii a treia" nu o pot suporta. Fără îndoială că voi nu obţineţi decît petrolul care prisoseşte statelor mari şi celor mai dezvoltate, chiar dacă aţi fi afectaţi de cele mai mari nenorocirii. Pornind de la această apreciere şi de la spiritul de frăţie şi de conlucrare cu voi de care, sîntem animaţi noi şi naţiunea arabă, care împărtăşim situaţia şi soarta voastră, ne-am solidarizat cu voi în condiţiile anterioare şi am chemat la atenuarea poverii care apăsa pe umerii voştri în timpul conferinţei lumii nealiniate care a avut loc la Havana în anul 1979.
Atunci Irakul şi-a respectat promisiunea, renunţînd la diferenţa rezultată din ridicarea preţurilor la petrol în favoarea statelor din „lumea a treia" care au cumpărat petrol de la el. Fără îndoială că statele care au beneficiat de această iniţiativă generoasă îşi aduc aminte de ea. Pornind de la această apreciere, de la sentimentul de solidaritate frăţească ce ne uneşte cu voi, apreciind poziţia voastră justă faţă de problemele vitale ale arabilor şi în primul rînd faţă de problema palestiniană, declarăm astăzi din nou că ne socotim fraţii voştri şi că avem acelaşi destin şi de aceea ne declarăm disponibilitatea de a livra statelor din „lumea a treia" care au nevoie ţiţei din Irak în mod gratuit.
Cine doreşte să beneficieze de acest aranjament care nu intră sub incidenţa boicotului american întrucît nu este vorba de vînzare şi cumpărare poate să ne prezinte cererile, cantitatea şi calitatea, urmînd să efectueze transportul pe cont propriu.
Fraţilor, cînd adoptăm această decizie, pornim de la premise principiale şi morale, dorind să contribuim la atenuarea poverii care vă apasă pe umeri şi să fim solidari cu voi atunci cînd ne este în putinţă să facem acest lucru. Această atitudine nu a fost şi nu va fi condiţionată în vreun fel de poziţia, faţă de criza actuală pentru că noi respectăm opinia statelor şi popoarelor şi știm că ele au posibilitatea să-şi stabilească singure atitudinea, fără să le cerem să existe o similitudine de păreri în toate problemele, date fiind legăturile de prietenie şi frăţie. Nu ne deranjează deosebirile de poziţii date fiind unghiurile de vedere diferite şi datele şi informaţiile diferite. Ne deranjează doar statele imperialiste atunci cînd încearcă să-şi impună poziţia lor cu forţa, ca expresie a lipsei de respect faţă de ţările şi popoarele „lumii' a treia".
Salutări vouă şi tuturor popoarelor nedreptăţite şi sărace!
Pace vouă şi mila lui Allah asupra voastră!

SADDAM HUSSEIN

10 septembrie 1990