Publicat: 1 August, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

K.O.

'Constanţa ne-a anunţat primul faliment privat: un magazin. I-a luat locul o alt[ firmă care, în sediul respectiv, ne oferă pantofi de
damă (2 400 lei perechea), precum şi cosmeticale (nu „Farmec"). Îmbucurător este că aceeaşi firmă ne anunţă că intenţionează să preia şi portul de agrement Tomis, promiţind un trafic de mii de yachturi.Taxa (estimativa): 0,98 bani/oră.

STOP-CADRU

Procuratura mulţumeşte ziarului „România Liberă" pentru sprijinul acordat în elucidarea evenimentelor de la Săpînţa. Sub titlul „Noi l-am bătut, nu primarul", ziarul publică fotografia a patru femei, asupra cărora, desigur, va fi deschisă acţiunea de urmărire penală.

Parlamentarii au cuvîntul

După ce, la data de 24 iulie a.c., Senatul a aprobat proiectul de lege privind instituirea zilei naţionale a României, la 27 iulie şi Adunarea Deputaţilor a trecut la discutarea acestuia, aprobînd, cu unanimitate de voturi, proclamarea zilei de 1 decembrie ca zi naţională a României.
Din partea grupului parlamentar al U.D.M.R. a luat cuvîntul Borbely Erno, deputat din judeţul Harghita. 

Domnule Preşedinte.    .
Doamnelor si domnilor depuţati
Actul istoric de la 1 decembrie 1918 exprimă în cel mai înalt grad, năzuinţele de veacuri ale tuturor romanilor şi justifică ridicarea zilei de 1 decembrie la rangul de zi naţională a României.
Ziuă de 1 decembrie 1918 prin Proclamaţia de la Alba Iulia, are o semnificaţie deosebită şi pentru minorităţile naţionale care trăiesc în România.
Unul dintre principiile fundamentale ale acestei proclamaţii enunţă următoarele: „Deplină libertate  naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guverarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc". 
În procesul înfăptuirii noii Românii libere şi democratice, realizarea deplină a principiilor cuprinse în acest document istoric va face ca ziua de 1 decembrie, — zi naţională a României — să se ridice în conştiinţa tuturor locuitorilor tării noastre, la înălţimea adevăratei sale semnificaţii istorice, să devină un simbol al păcii şi bunei ]nţelegeri între toţi cetăţenii tării. Iată convingerea şi speranţa în acelaşi timp cu care grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România va vota proiectul de lege privind proclamarea zilei naţionale a României.    

 Vă muiţumesc pentru atenţie!

Ziarul Libertatea din 1 august 1990 pag. 1-a

Economia de piaţă

​Caricatură de ANDO​

Televiziunea şugubeaţă

Categoric, Televiziunea' e pusă pe şotii. Acuzată de imobilism, de închistare, a devenit brusc atît de mobilă că n-o mai recunoaştem. Acum vreo trei trei zile a trebuit să aruncăm la coş publicaţia „Panoramic": „Stimaţi telespectatori, programul nostru va suferi importante modificări". Pretextul a fost preluarea emisiunilor prin satelit, ca şi cum nu se ştia dinainte. Ciudat şi de neînţeles: tocmai acest program lansat cu surle şi trîmbiţe, este practic inaccesibil majorităţii abonaţilor TV. Se transmite în premieră la ora 15 pe programul I;  cîţi oameni sînt acasă, în fotoliu la această oră? Se reia pe la ora 22 pe programul II:  Iumea, acasă, dar cum se ştie acest program e captat doar într-o zonă restrînsă din ţară, aşa că cei mai mulţi telespectatori tot nu-l prind.
Alta şotie: "Actualităţile" de seară au devenit de... noapte, iar ediţia de noapte e transmisă mult după miezul nopţii. Ce surprize, ne mai aşteaptă?
(P. Calapodescu).

FUZIUNE

În ziua de 28 iulie, a avut loc la Iaşi o întîlnire de lucru a conducerilor Partidului de Uniune Naţională a Românilor din Transilvania şi Frontul Popular Român. Cu acest prilej s-a hotărît fuzionarea celor două partide. Noua formaţiune politică, cu sediul la Braşov, va purta denumirea de Partidul de Uniune Naţională a Românilor. Acest nou partid îmbrăţişează principiile politice şi socio-culturale ale Uniunii „Vatra Românească". (Gh. N.)

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• PIAŢA UNIVERSITĂŢII ÎNTRE ADEVĂR Şl MINCIUNĂ

— Sau „Suflete tinere seduse cu josnicie"

„Cel care este lipsit de bun simţ şi de educaţie nu are dreptul la libertate".
Immanuel Kant

Mi s-a oferit spaţiu în acest cotidian pentru a încerca să fac o sinteză asupra fenomenului social care a fost pînă la data de 13 iunie demonstraţia maraton din "Piaţa Universităţii". Întenţionat am rămas în mijlocul "Golanilor" pînă în ultima clipă a demonstraţiei întrerupte prin intervenţia organelor de poliţie la ora 4 a.m., cît şi după reţinerea demonstranţilor care a durat pînă la ora 6 p.m. În primul rînd ţin să remarc că atitudinea violentă a forţelor de ordine este explicabilă prin antagonismul de idei, orei tîrzii la care s-a desfăşurat acţiunea, dar mai ales organizaţiilor fasciste care: sînt „16—21“ şi „Alianţa Poporului" care treptat au preluat controlul asupra activităţilor nocturne care constau în veritabile exerciţii de alarmare similare cu cela efectuate de o unitate militară în scopul instruirii militare. Membrii acestor asociaţii s-au retras din timp cunoscînd dinainte data şi ora intervenţiei organelor de poliţie, printr-o filieră pe oare o deduc a fi a serviciilor secrete NATO. Bazez această afirmaţie pe legătura amoroso conspirativă dintre secretara asociaţiei „16—21“ cu un cetăţean american care s-a recomandat a fi inginer electronist despre care însă mi-am dat seama că nu poseda decît cunoştinţe elementare în materie de informatică şi electronică şi nici multe afinităţi sentimentale cu sus pomenita secretară, o femeie insignifiantă şi nivel intelectual scăzut.

(va urma)

N. Red. : Documentul — relevat — ne-a fost încredinţat de un tînăr domn, care a afirmat că ar fi nepotul unui distins om politic şi care a promis că va revenii cu noi revelaţii.

CLAUZĂ ŞI NISIP
În preajma vizitei pe oare dl. James Backer urmează să o facă în deşertul Gobi, au avut loc convorbiri la Departamentul de Stat cu reprezentanţii crescătoriilor de animale gobiene, cărora li s-au adus la cunoştinţă condiţiile backeriene de acordare a clauzei. S-a ajuns la acordul că, în schimbul luării pieilor de către S.U.A., Departamentul de Stat va facilita exportul unor cantităţi masive de nisip deşertic de cea mai bună calitate „made în Nevada", existînd pericoIul că, odată cu privatizarea oazele să înghită deşertul, aducînd astfel prejudicii inestimabile crescătorilor de animale.

• DIN NOU DESPRE VID Şl TEHNICA LUI!
Se pare că acel „vid informaţional" care ar fi cuprins spaţiul dintre Armată şi Interne în ziua de 13 iunie a.c. nu a fost chiar un „vid gol", cum se spune în popor. Şi nu a fost gol, pentru că am fi putut nimeri peste nişte ostaşi care să ne contrazică. De pildă, ei ar putea să ne povestească despre anumite persoane, foarte persuasive şl bătăioase, care în acea zi nefastă îi îndemnau şi-i ameninţau: „Ostaşi, nu vă băgaţi ! Vă aşteaptă tribunalul şi ocna ca ne cei de la Timişoara... Pînă mîine puterea e-n mîinile noastre! Nu vă băgaţi, că vine preşedinte Dumitru Mazilu şi aduce dictatura militară. Armata e cu noi... Şi aşa mai departe. 
După cum am putea nimeri şi peste vreun ofiţer de poliţie, (de dreapta!), susţinător al celor din Piaţă şi al planului lor; unul care să-şi dea pe faţă ura împotriva armatei şi a minerilor, care i-au stricat şi lui socotelile, cînd mai avea nevoie de numai două ore pînă la "izbîndă" . Si iată cum, pas cu pas, ajungem la revelaţia că, între „vidul information" şi „vidul gol", mai totdeauna se instalează ceva, în orice caz un vid de conştiinţa... La realizarea acestuia, concură cei mai mari specialişti în tehnica vidului, autohtoni şi din alte zone, inclusiv uni aşa-numiţi „ingineri ai sufletului omenesc" . Să nu-i ignorăm, şi să plecăm urechea la îndemnurile lor, cu cea mai mare atenţie...    

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 1 august 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 1 august 1990 pag. a 3-a

Ziarul Libertatea din 1 august 1990 pag. a 4-a

Comentarii pe marginea unui interviu acordat agenţiei „Reuter“ de generalul Victor Stănculescu

• Postul de radio „Europa Liberă"

Ministrul român al apărării, generalul Victor Stănculescu a făcut cunoscut că, foştii agenţi ai Securităţii vor intra în componenţa unei forţe de poliţie speciale, care a fost înfiinţată pentru a combate viitoare tulburări interne. Într-un interviu acordat agenţiei „Reuter", generalul Victor Stănculescu a adăugat că foşti agenţi ai securităţii vor fi folosiţi şi în activităţile serviciilor de informaţii române. El a mai spus că foştii securişti vor fi verificaţi de Ministerul Apărării şi s-a arătat convins că toţi securiştii care au reprimat în timpul Revoluţiei vor fi aduşi în faţa tribunalelor.
Referindu-se la evenimentele, dintre 13 şi 15 iunie, generalul Victor Stănculescu a spus că nu poate să nu se declare de acord cu criticile formulate Ia adresa Armatei.

• Postul de radio "Deutsche Welle"

În cadrul relatărilor agenţiilor de presă privind ultimele evenimente din România
nia, s-a arătat că în Occident a fost primită cu nemulţumire declaraţia generalului Victor Stănculescu. Actualul ministru al apărării, care fusese ministru adjunct pe vremea lui Ceauşescu, a anunţat că în jandarmerie, care este pe cale de constituire, în România, vor fi încadraţi şi membri ai fostei securităţi, care a fost preluată de Ministerul Apărării. El a afirmat că aceşti oameni, nu vor reprezenta un pericol pentru procesul democratic, deoarece vor fi selecţionaţi dintre ei numai"cetăţeni buni".
Declaraţia generalului Stănculescu a fost publicată după o întrevedere cu preşedintele lliescu, care anunţase înfiinţarea unor forţe antiteroriste, de fapt de reprimare a oricăror demonstraţii care ar fi considerate inoportune de către autorităţi.
Dacă pînă acum se afirmă că fosta securitate acţionează, sub noua egidă a MinisteruIui Apărării acum i se conferă tocmai uniformă  a jandarmeriei care fusese anterior doar  o forţă însărcinată cu menţinerea ordinii publice.

 

Ce mai spune Iumea despre noi ?

Între lupă şi ochelari pe cal

• VIAŢA COTIDIANĂ A ROMÂNILOR: DIFICULTĂŢI  Şl NELINIŞTI (France Presse) 

La şapte luni, după căderea regimului lui Nicolae Ceauşesu, viaţa cotidiană a românilor nu s-a îmbunătăţit; dificultăţi de aprovizionare, lipsa produselor de bază, cozile în faţa magazinelor şi creşterea preţurilor determină, după propriile mărturisiri ale românilor, pierderea speranţei în ce priveşte îmbunătăţirea rapidă a condiţiilor lor. În pieţele din Bucureşti, ţăranii vînd liber legumele şi fructele dar preturile s-au dublat, ba chiar s-au triplat în comparaţie cu anul precedent. Astfel, un kg de pepene costă 50 lei (2,5 dolari), roşiile şi castraveţii — 15 lei, un dovlecel — 5 lei şi o vînătă pînă la 15 lei, într-o ţară in care salariul mediu lunar este de 3000 lei (150 dolari).
Dacă unii români întrebaţi au mărturisit că „încep să-şi piardă speranţele primelor luni de revoluţie", ei preferă să-şi păstreze anonimatul şi mulţi refuză să răspundă. Alţii comentează situaţia cu ironie, cum ar fi acel funcţionar care ne spune: „dublarea preţului apei minerale nu ne afectează, căci oricum ea nu se găseşte".
Majorarea cu 70 la sută a preţului benzinei provoacă temeri cu privire la majorarea şi a altor preţuri. Circulă zvonurile cele mai încredibile, atrăgînd  după sine cumpărări masive de zahăr sau de făină, chiar dacă guvernul a dat asigurări  că principalele produse alimentare vor fi în continuare sub-
venţionate de stat în următorii doi ani". La începutul lunii iulie, guvernul a anunţat măsuri pentru a pune capăt „ca-renţelor“ în aprovizionare, trecînd sub tutela Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei magazinele specializate în vînzarea cărnii, laptelui, pîinii, legumelor şi fructelor, care au depins, pînă acum, de Ministerul Comerţului şi Turismului. Dar nici o îmbunătăţire nu s-a constatat pînă acum şi „nu se ştie cum o schimbare     a ministerului ar putea umple magazinele cu produse", a declarat un  activist sindical. În magazinele de stat, încălţămintea şi confecţiile sînt de proastă calitate, în timp ce în „magazinele particulare", deschise în virtutea unui decret-autorizînd „iniţiativa literă", preţurile nu sint accesibile românilor. Un tricou costă 300 de lei (10 dolari), un slip, — 100 lei; (5 dolari), iar produsele cosmetice între 100— 1500 lei (5—75 dolari). Pentru a lupta împotriva pieţei  negre, guvernul a supus parlamentului un proiect de lege  destinat "protejării populaţiei împotriva speculei" prevăzînd „contravenţii sau confiscarea mărfurilor"

• INTERVIUL ACORDAT DE PREŞEDINTELE ION ILIESCU TELEVIZIUNII ITALIENE (Reuter) 

într-un, interviu acordat televiziunii italiene transmis concomitent şi la televiziunea română, preşedintele României Ion lliescu. a negat faptul că i-ar fi chemat pe mineri pentru a înăbuşi protestele din Bucureşti şi a afirmat că aceştia au venit de bunăvoie, după ce au văzut scenele violente de la televiziune. Preşedintele a mai afirmat că cele şase persoane oare şi-au pierdut viaţa în cursul violenţelor au murit înainte ca minerii să ajungă în Capitală. lliescu a relevat că minerii şi-au părăsit regiunea din centrul României înainte ca el să apeleze, prin intermediul televiziunii, la populaţie pentru a ajuta la stăvilirea a ceea ce a numit "atacuri ale forţelor extremiste şi violente". „Minerii, văzînd Ia televizor ce se întîmplă, s-au urcat în tren şi au venit la Bucureşti. Intervenţia mea la televiziune a avut loc mult după ce ei plecaseră". a afirmat preşedintele lliescu.
Tulburările din iunie, de la Bucureşti au izbucnit după ce poliţia a procedat la curăţirea unei pieţe a oraşului, ocupată timp de şapte săptămîni în semn de protest împotriva unei aşa zise influenţe comuniste în guvern. „Minerii au făcut lucruri bune. Ei au ajutat la curăţirea Pieţei Universităţii şi a urmelor de vandalism şi au restabilit traficul", a spus preşedintele. El a recunoscut că unii mineri, au fost implicaţi în violente. „Actele extremiste se alimentează întotdeauna unele pe aItele şi excesele unei părţi atrag după sine excesele celeilalte părţi" a spus preşedintele României.

Poveşti de adormit copiii

LUPOIUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI

— PSEUDOMITOLOGlE XX —

Opinia publică din România a aflat cu surprindere din surse străine, că domnul arhitect Lupoi Mihai, ex-ministru al turismului, într-un avînt patriotic s-a stabilit pe meleagurile ,,neutrei“ Elveţii unde a cerut azil politic. Oricine îşi pune îndreptăţită întrebare: să fi fost oare atît de stresat „omul de fier“ al Revoluţiei române de propriii săi concetăţeni încît să aleagă calea exilului, ori altele sînt raţiunile gestului său? Sau, învăţînd din sfîntă carte a istoriei s-a gîndit omul că mulţi revoluţionari (eră să adaug „de profesie") au învăţat ceva meserie în exterior de unde vin apoi „îmbibaţi ca un burete cu democraţie" spre a fi storşi pe altarul patriei. Şi, de ce nu, să credem că I-au cerut urmaşii’ lui - Wilhelm Tell să le orînduiască toate cele  ale turismului în cantoane spre a atinge perfecţiunile celui pontico-danubian? Oricum, noi, umilii urmaşi ai păstorilor mioritici, nu avem nevoie de aşa lupoi la oi, şi pentru a pune umărul la construcţia casei europene anunţăm cinstiţii cititori că domnul în cauză are patalama de arhitect.
Spre a fi mai pe înţelesul cititorilor, coborîm puţin "din sfera ipotezelor în domeniul fierbinte al faptelor domnului Lupoi, nu de alta, dar am învăţat  de la adevăratul revoluţionar al neamului nostru - Bălcescu - o vorbă neaoşă: „Fapta, iar nu vorba, să fie pilda vieţii noastre!"
Pentru a nu repeta ce se ştie deja din presa română şi din cele văzute de fiecare pe micul ecran nu amintim ce şi cum a făcut domnul Lupoi de la Revoluţie pînă în ceasul de cumpănă, al tinerei noastre democraţii - 13 iunie 1990.
Extenuat, de complicatele probleme ce-l solicitau din plin la întreprinderea de Prefabricate-Militari, exact la ora 16;00 . (probabil foarte flămînd) s-a gîndit să facă o promenadă în locurile pline de linişte şi verdeaţă din arealul ce cuprinde sediile Poliţiei Capitalei, Serviciului Român de Informaţii şi Ministerului de Interne. Minune mare! Nişte epigoni ai lui Nero, chiar în acele locuri şi chiar atunci, încercau o punere în scenă, într-o viziune modernă, a operei vestitului împărat roman, cu care, nu-i aşa? ne înrudim! Şi cum o plimbare de unul singur, nu are farmec, viteazul Mihai a oferit braţul său puternic nevinovatei Antonia Rados, întîmplător ziaristă a Radioteleviziunii austriece O.R..F. Cine e ea? O fetiţă zburdalnică îndrăgostită de miracolul românesc, mai ales în laturile lui „calme“ De aceea, tot vine în România şi dă cu bobii - a fost sau nu Revoluţie? Au fost sau nu terorişti? Baciul vrîncean şi cel moldovean I-au ucis la Tîrgu-Mureş pe cel ungurean? A încercat să o ajute şi Nica Leon, depănîndu-i de-a fir-a-păr toate întâmplările cu zmei şi vîrcolaci din noaptea cea mai lungă, dar parcă tot nu-i intră pe calapodul loviturii de stat întreaga mînie revărsată a poporului român, şi atunci mai încearcă. Mai se plimbă prin Transilvania şi are de gînd, să revină, numai că nu-i. place, pîinea dospită la Vatra Românească, tot mai bună e cea din Occident! Plimbarea celor doi s-a încheiat sub clar obscur de lumînare, mare cît un imobil cu şapte etaje. Frumoase amintiri vor fi rămas de atunci imortalizate spre aducere aminte şi în aparatul romanticei austriece, că în inimă, sîntem siguri, mai avea si altele. 
La ora 19,00, căldură mare! Domnul Lupoi se gîndeşte să-şi schimbe cămaşa. Ce vreţi —- lupul schimbă părul dar...
Refrişat la domiciliu, la ora 21,00 pleacă omul (iar era să zic lupul) din nou la plimbare. Traseu frumos, — bulevardul  Kogalniceanu — Piaţa Universităţii — Piaţa Romană. Şi cum lupul (poate am greşit, scuzaţi! — omul) e un animal sociabil, nu colindă singur — ci in haită. Cu domnul Maiorov (pe cînd Colonelov?) Nicolai, tot din întâmplare, ataşat de presă sovietic şi cu Vedrasco Vladimir, corespondent al ziarului „Pravda". Nu cumva, domnul Mihai Lupoi are şi apucături ziaristice? Cina cea de taină a durat pînă în zorii zilei, exact ora 04. Ce o o fi mîncat domnul Lupoi, nu se ştie.
Şi cum îl urmărea blestemul caprei cu trei iezi, cînd se crapă de ziuă, la data de 15 iunie, cu ochii făcuţi izvor de lacrimi, lupul din povestea noastră, lupoaica şi copilul lor bat la poarta unei - unităţi militare cerînd protecţia.
Li se deschide scîrţîind şi revenit la o altă dragoste — îşi trage sufletul domnul Lupoi, lingîndu-şi rănile. Stă cuminte la umbra armelor care au început să înflorească şi să miroasă a trandafir' numai pînă la 29 iunie cînd, chemări atavice din adîncurile seminţiei sale ce par a-i fi dat numele, îl îndeamnă spre pădurile lumii. Şi-atunci, îşi aduce aminte de dictonul celor fără de ţară: UBI PATRIA IBI BENE! e româneşte — valeal... 
Şi-apoi? Ce-aţi auzit şi dumneavoastră, am auzit şi noi... Capra, cea cu iezii mîncaţi zice că în vizuina părăsită de arătarea, păroasă ar fi găsit numai oase şi urme care spun că la ospăţ participau şi alte vietăţi venite de pe alte meleaguri. Un lucru e - clar — HOMO HOMINI LUPUS!    

P.S. Totuşi e bine de ştiut că plimbările preablîndului animal în compania unor argăsiţi într-ale spionajului, mai ales sub clar de lună, ţin de obişnuinţa. Nu-i aşa,  domnule NEWLAND ROSS, distins şi diplomat, frate geamăn cu statuia Libertăţii, cum ar spune domnul HOWARD STEERS?

I.N. SPIRESCU