Publicat: 23 Octombrie, 2020 - 12:31
Share

 Probabil că nu sunt puțini cei care se miră că președintelui nu îi atrage nimeni din jurul său atenția că placa cu PSD, reluată obsesiv în fiecare discurs al său, poate fi neproductivă, subliniind o anumită lipsă de idei prin repetarea obsesivă  a unor slogane de care aproape nimeni pare nu mai țină seamă, mai ales după trecerea unui an de la ieșirea din scena executivă a „puterii” roșii. Recursul la adversarii social-democrați în orice conjunctură și pe orice temă a ajuns chiar subiect de bășcălie prin talk show-uri unde se fac pariuri despre de câte ori va pronunța președintele substantivului „pesedeul”. 

Dacă pe cultura politică generală și pe sprinteneala minții domoale a titularului de la Cotroceni nu se prea poate pune bază pentru corectarea discursului, poate că ar trebui ca măcar unii dintre consilierii săi să îi semnaleze această direcție neproductivă, în planul general al campaniei.

Mă gândesc însă că, așa cum nu trebuie suspectat de prea multă  inteligență, președintele nu ar trebui bănuit nici de ignoranță. Direcționarea consecventă a discursului său în primul rând spre evocarea toxicității adversarului și spre necesitatea eradicării sale din câmpul politic are un scop.. Înclin mai degrabă să cred că este o  tehnică bine pritocită prin care nu se adresează întregului popor al cărui președinte este, ci exclusiv susținătorilor consecvenți, nucleului dur liberal cărora le oferă ceea ce vor ei să audă.

 Prin campania sa personală Iohannis nu mai dorește să atragă alți votanți decât cei pe care îi are deja și pe care se îngrijește să îi păstreze, renunțând la o atitudine moderată. Liberalii săi și-au cam atins  vârful de popularitate înaintea localelor, semi-succesul de acolo marcând un început de deteriorare pe care divergențele cu principalul aliat - USR-ul - riscă să o accentueze. Obiectivul fundamental al președintelui era ca partidul său să obțină la parlamentare peste 50% din voturi, pentru a nu mai fi nevoit să facă concesii unor aliați de circumstanță prin care să-și altereze programul și dorințele. Or, cu cât această perspectivă devine mai imprecisă, cu atât Iohannis își va înteți atacurile la adresa PSD-ului, pentru a suna alarma în garnizoană și a ține treaz spiritul de sacrificiu al taberei proprii. Prin tenacitatea cu care nu pierde niciun prilej de a evoca pericolul pe care îl prezintă social democrația pentru viitorul democratic al țării, Iohannis riscă conștient o imagine de politician defazat, cu o atitudine desprinsă din modele istorice reprobabile, în schimbul consolidării fanatismului propriilor votanți.

P.S. Nu vi se pare că aici este ceva din tehnica folosită de Trump? Cu cât succes, vom vedea destul de curând.

(Octavian Andronic)

Topic: 

Format: 

Rubrici: