Publicat: 24 Iulie, 2019 - 06:55
Share

Autor: 

Publicat: 14 Decembrie, 2011 - 05:15
Editorialist

Acesta este anunțul oficial pe care îl face Vaticanul după ce șeful în exercițiu al bisericii catolice se înalță la Domnul și unul dintre cardinali îi ia locul. Democratic, prin alegeri.

Cam la fel și în PSD. Doamna Dăncilă nu a bătut cu pumnul în masă spunând: vreau să candidez la președinție! Bănuiesc chiar că în sinea ei nu și-a dorit acest lucru și l-a acceptat ca pe o servitute a funcției. La fel ca și predecesorii săi. Pentru că toți candidații la președinție de până acum au fost concomitent președinți ai partidului. Ion Iliescu, de toate cele trei ori în care a câștigat. Tot Iliescu în runda pierdută din 1996, Năstase, Geoană și Ponta la celelalte eșecuri. A fost ca un soi de blestem ca principalul partid să piardă la potou alegerile prezidențiale la care a participat din 2004 încoace. Un blestem cu cântec, pentru că nici azi nimeni nu poate băga mâna în foc că se întâmpla pe bune, fără nicio intervenție misterioasă din afară sau dinăuntru. Pe Năstase l-au scos din joc votanții de prin Gara de Nord care s-au înghesuit seara ca să modifice pronosticul exit poll urilor. Pe Geoană l-au bătut votanții din diaspora care băgau în urne un buletin pe secundă la Paris și în alte câteva locuri. Iar pe Ponta l-au scos din joc tot diasporenii, mobilizați de serviciile secrete. Dealtfel, votul din străinătate pare a fi fost cheia ultimelor alegeri, de unde și preocuparea obsesivă a opozițiilor față de „umilințele” la care ar fi fost supuși aceștia când se trezeau că vor să voteze taman înainte de închiderea secțiilor.

Deocamdată această soluție pare a fi fost securizată din momentul în care Iohannis a semnat legea care prevede facilități nemaiîntâlnite pentru românii care doresc să facă ordine în țară de la distanță, chiar în ziua în care CExN-ul o desemna (cu doar două voturi împotrivă) pe doamna Dăncilă drept candidat. Operațiunea a fost precedată de clarificări. Gabriela Firea a realizat că deocamdată e bine să își propună o miză mai modestă - Capitala. Discuțiile cu Ponta nu au ajuns la nici un rezultat, acesta lăcomindu-se cu pretenția ca soția sa, rămasă fără colegi, să fie propusă comisar european. Cât despre Tăriceanu,  nu s-a împăcat niciun moment cu ideea de a renunța la pretenția că este singurul care ar putea să se bată cu Iohannis de la egal la egal. Poate că era, la un moment dat, când în PSD domnea ceața provocată de aspirațiile lui Dragnea, dar europarlamentarele i-au dat lovitura de grație, făcând din el un candidat fără partid. Pentru că, dacă ne gândim bine, ajungem la concluzia că Tăriceanu a fost încă din mandatul său de premier liberal indisolubil legat de PSD, fără de care nu ar fi putut să guverneze. Tot PSD l-a adoptat și l-a ajutat să își inventeze noul partid cu care a putut să dea impresia că se află într-o alianță și nu într-un raport de subordonare.

Regretabil, el nu a acceptat ideea de a susține candidatura din PSD (dealtfel, o astfel de atitudine arogantă l-a exclus din posibila alianță cu PDL, când a reclamat - cu totul nejustificat - funcția de premer) și decide chiar azi să se arunce într-o cursă fără șanse. Practic, deci, se conturează deja un tablou al prezidențialelor din toamnă: din sumedenia de aspiranți actuali doar doi vor trece pragul primului tur și aceștia vor fi Iohannis - cu avantajul exercițiului în curs - și Dăncilă, reprezentantul celui mai mare partid, organizator al alegerilor. Este practic de neconceput ideea că PSD, reprezentat indiferent de cine, ar putea să rateze turul doi.  Deci, logic, adevărată bătălie se va da între tururi, când Iohannis va recolta (teoretic) voturile opoziției, inclusiv ale lui Barna, iar Dăncilă va aduna „zecimalii” din peisaj și nehotărâții stângii.  Problema turului doi se pune și în următorii termeni: cât va pierde Iohannis, din varii motive, între care nu în ultimul rând controversele din interior ca să poată merge spre asaltul final la o relativă paritate cu Dăncilă? Pentru că, în ciuda procentelor personale actuale, premierul în exercițiu are șanse mari să își îmbunătățească scorul prin noua imagine de mână de fier independentă pe care nu se va feri să o proiecteze și prin măsurile cu caracter populist pe care Guvernul nu va ezita - ca orice alt guvern înainte de alegeri - să le ia? Înclin să cred că scorul final va depinde și de măsura în care PSD va reuși să recupereze încrederea pierdută prin buimaca guvernare a primilor doi ani de mandat.

Până atunci să notăm doar că balanța candidaților începe să se echilibreze prin intrarea în joc a doamnei Dăncilă, a cărei candidatură nu a stat, în realitate, nici un moment sub semnul întrebării.

Topic: 

Format: 

Rubrici: