Publicat: 18 Noiembrie, 2020 - 16:51
Share

De cateva zile pe langa nelipsitele stiri sumbre despre Covid, am primit vesti despre o noua tragedie petrecuta intr-un spital din Romania. Din pacate acest sumbru eveniment este parte dintr-un sir funest, care probabil nu se va incheia prea curand. Deoarece sistemul sanitar din tara noastra este in continuare capabil de astfel de surprize neplacute. Nu cred ca important este acum sa cautam vinovati si sa aruncam iarasi cu invective si acuze peste tot corpul medical. Desi culpabilizarea generala a acestuia este sport national. La care obtinem locuri fruntase nu ca in alte discipline sportive unde am uitat ce este performanta....

Granita dintre eroi si spagari corupti este foarte volatila in luarile publice de pozitie dar si in mentalul colectiv. Iar daca se mai si arunca o piatra, evident ca dinamica devine ametitoare. Cauzele acestor nenorociri din sistemul sanitar din Romania sunt arhicunoscute si dezbatute mai pe sleau sau cu perdea de trei decenii. S-a vorbit cu obstinatie de subfinantarea sistemului medical, de afaceri si coruptie, de calitatea umana si profesionala proasta a corpului medical, de imixtiunile politice sau de cumetrii, nepotisme si gasti. Nu cred ca reluarea acestor teme aduce beneficii reale, ci doar disconfort si poate deschiderea unei cutii a Pandorei pline de acuze sau justificari. Si multe vorbe grele...

            As aduce in discutie cateva probleme esentiale de fond si nu de forma ale felului (ca de concept nu poate fi vorba) in care a fost gestionat sistemul sanitar.

 In 30 de ani s-au perindat peste 30 de ministrii ai sanatatii, fiecare cu idei personale sau cu teme politice de aplicat. Toti au promis reforma sistemului si reasezarea sa pe baze corecte si adaptate timpurilor. Ce s-a realizat de fapt vedem cu totii. Idealist as spune ca poate s-ar fi putut face un pact national pe termen mediu pentru sanatate si educatie, care sa fie stabilit si votat in parlament si aplicat ca atare, eventual chiar de ministrii tehnocrati. Care sa fie numiti in functie pentu un mandat de minim 5 ani. In fond snatatea unei natii si gradul de educatie pot garanta progresul.

Institutia medicului de familie a fost obiectul experimentelor halucinante si doar datorita meritelor societatii profesionale a acestora s- a reusit sa fie pozitionata acum aproape de necesitatile si realitatile acestei specialitati medicale. Exista suficiente competente la medicul de familie pentru ca acesta sa poata gestiona cazurile cronice intr-o proportie semnificativa si sa scada presiunea pe spitale. In rest cu meteahna romanului de a se interna pentru niste analize, pe alocuri s-a rezolvat, desi este inca dificil. Dar ani de zile medicul de familie s-a vrut a fi doar prescriptor de retete, emitent de bilete de trimitere si raportor la casele de asigurari.

Managementul spitalelor (fie ca a fost la autoritatea centrala, fie la administratiile locale) se poate aprecia din toate detaliile care apar in spatiul public si sunt certificate de ceea ce se intampla prin sistemul de sanatate. Lucruri evidente, relevate si de mass-media si de istorisirile unora care doresc sa isi pastreze anonimatul...   As spune doar ca nu au existat criterii unitare de apreciere a performantelor manageriale si atunci fiecare s-a descurcat cum a putut. Iar institutiile medicale nu au mai apartinut celor care de fapt platesc taxele si finanteaza sistemul public...

Majoritatea spitalelor din tara sunt gazduite de cladiri vechi, unele care initial nici macar nu au fost destinate activitatii medicale. Circuitele medicale, tehnice si de aprovizionare au fost subdimensionate sau impropriu facute. Au fost facute reparatii repetate in loc sa se construiasca cladiri noi, proiectate conform normelor de bun simt medical si tehnic. Evident ca daca folosim circuitele electrice vechi, dar adaugam multi consumatori, acestea vor fi depasite si vor ceda. Un proiect logic are in vedere si situatii de criza sanitara, dezastre sau de aglomerare a unor sectii si pregateste toata infrastructura in acest sens. Nu imi amintesc prea multe spitale nou construite in Romania in ultimii 30 de ani. Exceptiile se pot numara pe degete. In rest un sir nesfarsit de santiere care au schimbat aspectul, dar nu si infrastructura. De adaptare la practica medicala curenta si reala din acea instiutie sanitara nu are sens sa discutam.

Corpul medical asa cum spuneam este catalogat de la exceptional la catastrofal pe criterii conjuncturale, de barfa, de medii online sau de scara blocului. Evident ca exista suficiente uscaturi, ca de altfel in orice alta breasla. Dar si transformarea “padurii” corpului medical intr-una a spanzuratilor, cred ca este exagerata. Evidenta arata ca au crescut lefurile in sistemul public la un nivel decent, dar sa nu uitam vremurile in care salarizarea era jignitoare pe considerentul ca oricum se ia spaga. Nu pare oare un concept fundamental gresit? Curiozitatea ar trebui sa ne dea ghes sa vedem daca odata cu bonificatia salariala, situatia aceasta jenanta nu cumva s-a schimbat radical.

Au plecat zeci de mii de doctori din motive diverse. Unii au fost aventurieri, altii nu au mai suportat sistemul si au dorit o viata profesionala decenta, altii se simteau exceptionali si au si reusit pe unde s-au dus. Cativa s-au intors si fie au esuat in a intelege inertia din spitalele patriei, fie s-au reinvatat cu obiceiurile si practicile locului. Dar aceasta scurgere necontrolata si abundenta a resursei umane este de neacceptat pentru o tara care doreste reformarea reala.

Mediul privat a aparut firesc, initial pentru a inlocui fostele policlinici si a asigura un tampon binevenit intre medicul de familie si spital. Apoi a preluat interventiile chirurgicale de zi si procedurile moderne dorite si de medici si de pacienti. Si evident foarte profitabile. Dar construirea unui sistem medical privat fara asigurari de sanatate private este cel putin ciudat. Dincolo de plata directa, directionarea fondurilor de la casa nationala  de asigurari a fost dezbatuta pe toate fatetele de experti. Nu cred ca avem vreo concluzie clara, dar cred ca suntem printre putinele tari europene cu un sistem medical dezvoltat fara asigurari medicale private. Care in treacat fie spus puteau fi folosite si in sistemul public pentru a mari finantarea acestuia. In ideea enuntata la inceput ca ni se tot spune  despre subfinantarea sistemului medical public, desi procentul alocat sanatatii din PIB a crescut.

Nu in ultimul rand clasificarea spitalelor pe nivele de competenta ar fi fost utila. Dezvoltarea portofoliului de servicii medicale este perfect posibila si in spitalele judetene si in cele municipale. Se fac tratamente si in spitale orasenesti. Exista tineri scoliti in clinicile universitare care au invatat proceduri si tehnici moderne, au inteles progresul tehnologic si il pot aplica si in spitale mai mici. Dar daca nu exista sprijin real pentru ei, nu pot face nimic in cabinete sordide, dotate ca in evul mediu medical. Unii incerca pe la clinicile mama, dar sansele sunt relativ mici din motive care pot fi dezbatute de asemenea cu ardoare.

Dincolo de toate acestea este aberant sa ne razboim romani cu romani, sa privim doctorul cu ura si chiar cu ideea ca il vom reclama pentru varii motive, unele fara legatura cu realitatea. Actul medical sub presiune agresiva este defensiv si posibil si de o calitate mai slaba. Gem tribunalele de spete inventate doar in scopuri mercantile si este contraproductiv sa se dea curs la tot felul de reclamatii si incriminari. Unde este reavointa si culpa medicala evident ca trebuie luate masuri punitive severe, dar a incuraja orice afirmatii fara acoperire ca putand face obiectul unor procese cu finalitate materiala este riscant ca politica nationala. Cati temerari vor mai vrea sa fie medici in conditiile astea?

In nebunia pandemica actuala se va asterne tacerea peste tragedia recenta. Lacrimile familiilor nu se vor usca prea curand. Medicul erou sper sa ramana erou, tata si sot, desi nu putem intui ce nuante mai apar.

Poate ca aceasta criza sanitara mondiala va face ca (in vremurile bune care trebuie sa urmeze), cei ce vor mai fi sa gandeasca pentru sanatatea lor si a semenilor. Nu de alta, dar se vede cat de fragili suntem. Nu doar in fata virusului.....

             

 

Topic: 

Format: