Publicat: 1 Octombrie, 2020 - 00:00
Share

Autor: 

Publicat: 23 Octombrie, 2016 - 18:34

Începem această semnalare/prezentare cu o mărturisire al Norei Iuga, făcut într-un interviu: „În primul rând să ştiţi că nu este vorba de un roman. Şi nici începutul nu e neapărat proză. Mi-am propus de foarte multă vreme să scriu o carte pe care să o dedic oraşului care m-a format mult mai mult decât cel în care m-am născut. Eu sunt născută în Bucureşti, deci sunt bucureşteancă get-beget, încă de la bunici, dar trebuie să vă spun că oraşul în care mi-am trăit cele mai importante etape din viaţa mea este Sibiul. Şi nu Sibiul, ci Hermannstadtul este oraşul meu iubit.”
„E prima mea carte lucrată. Din cauza asta mi-e teamă că s-ar putea să nu fie primită cu acelaşi entuziasm cu care au fost primite celelalte cărţi. Trebuie să vă spun că nu numai în poezie eu scriu la dictat. Eu nu pot să scriu decât sub imperiul inspiraţiei şi nu ştiu niciodată dinainte ce vreau să scriu. Vă rog să mă credeţi, e un adevărat miracol. Şi sunt fericită că sunt construită în felul acesta. Dar eu nu pot să-mi construiesc cărţile. Eu nu prea ştiu să scriu o carte construită. Ştiam doar atâta, că mi-am propus să scriu o carte despre Sibiu. Dar după ce am început să o scriu şi am dus-o până la capăt şi acum o recitesc să îi fac o corectură, îmi dau seama că sunt foarte multe lucruri unde trebuie să lucrez.”

Romanul este alcătuit din trei părţi. Prima parte este <<Startul>>, când cai sunt înşiraţi acolo în coloană, se aude împuşcătura şi caii o pornesc în cursa aceea teribilă. <<Startul>> este când aveam 10 ani şi am învăţat la mânăstirea de maici catolice, la <<ursuline>>. Ei, după trei ani de <<ursuline>>, sau patru, am venit înapoi în Bucureşti, că trebuia să intru şi eu la o şcoală ca lumea, că ăla era un gimnaziu, de fapt. A doua parte este <<Cursa>> propriu-zisă, când eu, la 20 de ani, am fost repartizată în învăţământ şi am terminat facultatea. Această parte e cu problemele vârstei, cu bărbaţi, cu iubiri... Cred că este cea mai incitantă şi atrăgătoare, fiindcă e mai multă acţiune.” „Ultima parte, intitulată <<Potoul>>, <<când caii ajung la start, se termină cursa>>, întruchipează la vârsta senectuţii. Şi acolo, eroina romanului sunt eu cea de-acum. Dar exagerez foarte mult. Adică prezint o babă de 90 de ani, care nu mai stă bine cu mintea... uită, încurcă, confundă... Şi e foarte ciudată partea asta.”

Chiar și din această succintă prezentare a autoarei reiese că este vorba de un roman cu foarte puternice accente autobiografice. Iar părțile diferă mult între ele, ultima fiind aproape o ceartă a autoarei cu lumea.

Scriu editorii: „Copilăria, tinerețea și senectutea sunt cele trei borne pe care este construit bildungsromanul Norei Iuga, povestea unei vieți ce a gravitat mereu în jurul Hermannstadtului, orașul nespuselor bucurii, dar și al marilor tristeți. Aici începe povestea fetiței Nora, în interbelic, cu prieteni și jocuri, cu lecții la școala Ursulinelor și sași care își păstrează tradițiile cu strictețe și, mai ales, cu Jovis, calul alb din vitrina lui Schuster ce i-a însoțit gândurile toată viața. Tot aici revine mai târziu ca tânără profesoară la o școală cu predare în limba germană în timpul regimului comunist și devine feblețea elevilor, ceea ce o ajută să treacă peste toate neajunsurile epocii. La vârsta senectuții, deși locuiește la București, gândul i-a rămas la același oraș al copilăriei. Hipodrom, un roman cu puternice accente autobiografice, aduce în fața cititorilor o viață încercată, dar presărată cu momente luminoase, precum și slăbiciunea autoarei pentru Sibiu și locuitorii lui, pe care i-a purtat în suflet mereu.”

La nouă ani, în drum spre școală, fetița Nora vede într-o vitrină un cal alb pe care și-l dorește. E împăiat, nu-l poate primi, dar o va însoți în gândurile ei toată viața, uneori ca „un bărbat deghizat în cal alb cu harnașament funebru, venind în galop pe urmele mele.” Calul alb Jovis e asemenea unui vehicul între lumi și trup și simbol al cărții, alături de Akhenaton, primul faraon monoteist, care a văzut în soare unicul Dumnezeu. 

Partea ultimă nu mai urmărește fluxul memoriei, ci fluxul gândurilor: un amestec de amintiri, cu notații despre actualitatea literară și chiar politică, cu scrisori, relatări despre lumea literară și „ciocnirea dintre notorietate și valoare”, o imagine subiectivă a lumii în care trăiește autoarea, socotită de unii dintre apropiați orgolioasă și cabotină.

„Știu că de multe ori scandalizez că nu gândesc ca toți oamenii, dar de un lucru sunt sigură. Nu poți să devii celebru dacă gândești ca toți oamenii.”

„Ca să mă vindec, trebuie să vorbesc cu cineva. Cu cine să vorbesc, dacă nu mă întreabă nimeni? Când scriu scrisori, vorbesc cu cineva, atunci sunt mereu persoana întâi. Când vorbesc cu mine, nu pot fi decât persoana a doua. Așa s-a și născut Nora A. și Nora B.”

Notațiile sfârșesc chiar în vreme de pandemie de coronavirus, sunt așternute pe hârtie aproape gâfâit, mânate parcă de teamă de a nu mai apuca să iasă la lumină:

„Vă las moștenire amintirile”; „cine apucă 90 de ani într-o lume de șacali se poate socoti un învingător.”

Nora Iuga va împlini în ianuarie 90 de ani.

O carte surprinzătoare și emoționantă.

Hipodromul, în sfârșit, amintit și el într-un cuvânt, chiar a existat și există. Pe locul bătăliei de la Șelimbăr, din 1599, secole mai târziu a fost construit un enorm hipodrom pentru garnizoana militară austro-ungară, a doua ca mărime din Imperiu, după Viena. Zona exclusivă a armatei era cuprinsă între „Jungerwald Strasse”, actuala Calea Dumbrăvii şi „Rotenturm Strasse”, actualul bulevard Vasile Milea, care încadra o zonă de cazărmi, depozite, magazii militare și un imens teren de instrucţie. După unirea Transilvaniei cu România, destinaţia militară a locului şi-a schimbat doar locatarii. Acesta a schimbat armata autro-ungară cu cea română. Zona plină de cazărmi purta numele de „Câmp de Instrucție” iar locul unde se instruiau militari cavalerişti a devenit „hipodrom”. Hipodromul a supraviețuit până în anii ’60, când se începe construcţia cartierului cu acelaşi nume.

 

 

Nora Iuga – Hipodrom. Editura Polirom, coelcția Fiction Ltd. 430 pag. 

 

 

Topic: 

Format: