Publicat: 13 Iulie, 2019 - 18:06
Share

Autor: 

Publicat: 14 Decembrie, 2011 - 05:15
Editorialist

Ceea ce părea puțin probabil după un început de an în care nu s-a arătat a fi în formă și cu evoluții modeste la primele două turnee de Grand Slam de la Melbourne și Paris, soldat și cu pierderea primului loc în clasamentul ATP, s-a întâmplat. La Londra, pe suprafața cu care părea cel mai puțin familiarizată, Simona Halep a explodat pur și simplu făcând un turneu de excepție în care a jucat în fiecare meci mai bine decât în precedentul, finalizând campania cu cel de al doilea titlu din carieră, poate cel mai prețios.

Cu un singur set pierdut (în întâlnirea cu Buzărnescu) Simona s-a așezat la startul finalei extrem de determinată și de calmă, jucând de aproape de perfecțiune, chiar dacă avea în față un monstru sacru al acestui sport capabil să inhibe pe oricine. Unii vor spune că Simonei a fost determinat și de slăbiciunile Serenei, care nu a mai evoluat la nivelul de top cu care ne obișnuise, dar faptul că românca a avut un număr infim de greșeli neforțate a fost unul dintre atu-urile sale principale. Poate că o victorie mai muncită ar fi fost mai pe placul suporterilor săi, dar maniera categorică în care s-a impus arată că a atins acel vârf al carierei în care îndemânarea tehnică se îngemănează cu stăpânirea de sine, aceasta din urmă fiind elementul decisiv al performanței.

 6 la 2 și 6 la 2 - în mai puțin de o oră, aceasta a fost istoria finalei de la Wimbledon care a marcat ascensiunea unei noi stele. Și amurgul alteia.

Rubrici: