Publicat: 15 Noiembrie, 2015 - 12:27

În fine, pentru prima dată, există oficiali ai unor state europene care recunosc faptul că cel de-al Treilea Război Mondial s-a declanşat. Este adevărat, cu jumătate de gură. Această bâlbâială este parte a unui şir întreg de fenomene extrem de stranii, pe care le înregistrăm, în paralel, cu evenimentele, extrem de violente şi de dramatice, care se petrec într-o cadenţă din ce în ce mai accelerată. Să consemnăm câteva.
Conducătorii Republicii Franceze, un stat atât de greu încercat în ultima vreme de atacuri teroriste, au declarat că intenţionează să activeze Tratatul NATO. Cu alte cuvinte, să solicite o ripostă din partea tuturor statelor membre ca urmare a faptului că a suferit o agresiune din exterior. Şi asta, deşi o bună parte dintre terorişti, aşa cum chiar autorităţile descoperă pe zi ce trece, sunt, fie cetăţeni francezi, fie cetăţeni ai Uniunii Europene. Dar să admitem că atacurile vin din exterior. Cu atât mai mult cu cât Statul Islamic şi-a revendicat atentatele. Ne aflăm sau nu în prezenţa unor condiţii de natură să determine activarea Tratatului NATO?
Da şi nu. Da, în măsură în care se confirmă că asumarea atentatelor de către Statul Islamic nu este doar un act de propagandă. În aceste condiţii, într-adevăr, se poate consideră că Franţa a suferit o agresiune din exterior. Şi poate solicită tuturor statelor membre NATO să se solidarizeze cu ea şi să plece la război. Dar, atenţie! Până de curând, oficialii europeni refuzau să admită existent Statului Islamic. De câte ori de refereau la această etnitate, apărută, practic, peste noapte, pe un teritoriu destul de vast, cât Marea Britanie, aceşti oficiali, din vârful buzelor, se pronunţau astfel: “aşa-zisul Stat Islamic”.
Dacă va fi activat Tratatul NATO, atunci, odată cu acest eveniment, avem şi prima atestare absolut oficială a faptului că a apărut, într-adevăr, un nou stat pe harta lumii. Care se numeşte Statul Islamic. Dacă ai un stat, nu îl ai neapărat pentru a purta război cu el. Dacă ai un stat, atunci, cel puţin teoretic – probabil nu şi în acest caz – se pot purta tratative cu reprezentanţii acestuia. Se poate ajunge la o înţelegere. Se poate încheia un tratat. Poate fi făcut un schimb de diplomaţi. Şi aşa mai departe. 
Acesta a fost unul dintre cele mai surprinzătoare fenomene înregistrate în ultimele zile, iar paranteza deschisă de autorităţile de la Paris trebuie închisă cumva. Printr-un răspuns unanim. Avem sau nu avem, pe harta lumii, un Stat Islamic?
Un alt fenomen paradoxal vizează casă comună a Europei. Uniunea Europeana a fost gândită ca un spaţiu multinaţional, în care, pentru facilitarea liberei circulaţii a persoanelor, a mărfurilor, etc., statele îşi cedează o parte din suveranitate şi, între altele, îşi deschid reciproc frontierele. Asaltată fiind de valul de imigranţi şi de atacurile teroriste, Uniunea Europeană, iată, în loc să-şi apere integritatea şi securitatea în ansamblu, în loc să-şi protejeze frontiera exterioară, se împarte, cu o viteză uluitoare, în garduri metalice, eventual împodobite cu sârmă ghimpată. S-a ajuns atât de departe încât chiar şi statele din zona Schengen îşi securizează frontierele unele faţă de altele. Prin urmare, pe de o parte, în toate summit-urile care au loc este promovată unitatea UE şi solidaritatea, iar pe de altă parte, statele UE au tendinţa de a se izola unele de altele.
Se vorbeşte insistent şi pe bună dreptate despre posibilitatea unui asalt decisiv, aerian şi terestru, împotriva Statului Islamic. A unui Stat Islamic recunoscut şi identificat ca etnitate. O ofensivă NATO. Dar o atare ofensivă nu se poate face doar de statele NATO. Ea trebuie concertată şi cu alte forţe militare care acţionează în zonă. Ruseşti. Iraniene. Kurde. Chineze. Pentru că, altfel, vom avea de a face cu un Armaghedon.
Dar Statul Islamic se mai autointitulează şi drept “Noul Califat”. Avem sau nu avem de a face cu un război sfânt? Cu un război religios? Sau oare avem de a face cu un război al raselor? Rasa caucaziană în război cu raza orientală? Sau poate este, pur şi simplu, acest al Treilea Război Mondial un război ca toate celelalte? Un război declanşat din raţiuni ţinând de interese economice, de bătălia pentru resurse sau de interese teritoriale? Suntem capabili să răspundem cinstit acestei provocări de a şti pentru ce ne luptăm? Asupra acestei ultimei teme, voi reveni.