Publicat: 28 Martie, 2020 - 00:00
Share

Sfidarea pandemicà si umanitatea viitorului

Cat de toxicà poate fi o expresie usuraticà, exprimatà cu nonsalanta de o persoanà instalatà pe un scaun de la o masà pe care se aflà butoanele si telefoanele ce orienteazà in toate directiile, in primul rand càtre tàrile  din aria euro, legate cu cordoane ombilicale de tot restul tàrilor planetei, semnalele, verbale sau scrise,  in functie de care se regleazà activitatea tuturor guvernelor, principalelor institutii si foruri de analizà si indrumare a activitàtilor economice, politice si sociale  din UE s-a vàzut in panica burselor mondiale din ziua de joi 12 martie  2020. Panicà generatà de o nefericità, as putea spune arogantà exprimare a doamnei Christine Lagarde, presedinta BCE.  “Luminile” pe care le poate proiecta BCE in intunericul pe care se proiecteazà evolutiile economice ale tàrilor continentului nostru in momente de crizà au rolul de a contribui la clarificarea si sustinerea unor cài ce se pot parcurge in sustinerea rationalà a proceselor de dezvoltare in tàrile din aria euro, in extenso in toate tàrile UE, si prin reflexele lor in toate tàrile ale càror economii si politici se aflà in raporturi stranse cu economiile si politicile tàrilor europene. Pe continent deja bantuia la data la care am trimis mai sus, terorizand imaginarul colectiv si infricosand populatiile, mai putin pe unii lideri ce continuau cu seninàtate jocul semi-inconstient al subevaluàrii efectelor unei pandemi deja “ante portas”, stafia numità Coronavirus COVID-19 fatà de care in momentul de fatà trebuie sà-si regleze atitudinile toate guvernele planetei, deoarece este de acum limpede cà niciun stat nu va fi scutit de “intalnirea” cu  devastatoarea fortà a unui virus globalizator. Nu este pentru prima oarà in istorie cand umanitatea se confruntà cu o pandemie. Numai in ultimul secol populatia globului a fost afectatà de morburi distrugàtoare. Intre 1918-1919 o pandemie, de origine aviară, a fost provocatà de un virus H1N1.  Pornità dintr-un focar necunoscut, ea s-a răspândit la nivel global in trei valuri.  Aproximativ 500 milioane de persoane, reprezentand pe atunci o treime din populaţia planetei, au fost contagiate. Numàrul persoanelor ucise se situeazà, conform unor diverse aprecieri, intre 50 si 100 de milioane de persoane. 

Intre 1995-2005 virusul HIV/SIDA, identificat in 1981, a infectat si ucis in Africa milioane de persoane, infectiile fiind relativ ingràdite in Europa si statele occidentale. In 2018 OMS a apreciat la 37,9 milioane numàrul persoanelor incà purtàtoare de infecţie (sursa: https://www.isglobal.org/).

Intre 2002-2003, o pandemie de coronavirus indicatà cu acronimul SARS (in engl.  “Severe Acute Respiratory Syndrome” /”sindrom acut respiratoriu grav”) a provocat moartea a 774 persone din 17 paesi, dupà infectarea a 8000 de indivizi din 26 de tàri.  Coronavirusul provocator al SARS a fost identificat de tanàrul medic italian Carlo Urbani, decedat in 2003 in varstà de 46 de ani, in timpul studiului epidemiologic.   Manifestatà mai intai in China meridionalà, in privincia Guangdong si ràspandità mai apoi la Hong Kong si in Japonia, aceastà epidemie  a provocat panicà la nivel mondial din douà motive. Primul constà in rata de mortalitate, evaluatà la 10% din numàrul de contagieri constatate. Al doilea constà in originile sale: unii oameni de stiintà considerà cà virusul care a provocat-o este rezultatul unei mutatii genetice intervenità intr-un virus animal prezent in zibete (Viverra zibetha), trecut apoi la om. Cercetàri ulterioare au dus la presupunerea cà virusul generator al SARS, ce s-a manifestat in fazele initiale ca un simplu virus gripal, pentru ca apoi, intr-un proces evolutiv rapid sà genereze pulmonite grave si  moarte violentà, are caracteristic comune cu un tip de coronavirus reperat in unele specii de lilieci. 

In 2009 un alt virus clasificat precum A/H1N1 (sau (H1N1)pdm09), a declanşat prima pandemie globală din secolul nostru, după patru decenii de “liniste gripalà” (ultima gripà pandemicà a fost in 1968).  Virusul gripal A/H1N1 a fàcut in primul sàu an de ràspandire un numàr de victime evaluate, la scarà planetarà, intre circa 150.000 - 575.000 de persoane, dintre care 12.469 in SUA. Până la sfarsitul primàverii 2010 fuseserà identificate 60,8 milioane de persoane contagiate. La nivel global, 80 de procente dintre decese ar fi survenit în cazul persoanelor mai tinere de 65 de ani (sursa: https:/www.cdc.gov/).

Gradul de cunoastere al manifestàrilor unui coronavirus de tipul celui ce a dus la “efectul pandemic” din 2003 a permis atat guvernantilor chinezi cat si OMS sa se orienteze mai rapid in contracararea efectelor unei epidemii de un tip asemànàtor, precum aceea care s-a declansat la Wuhan si care a devenit “leagànul” pandemiei cu care acum se confruntà populatia planetei Terra. Cu intarziere de aproape o lunà si jumàtate, generatà de cauze multiple, printre care probabil si de teama efectelor negative asupra economiei, guvernul Chinei a luat, la Wuhan màsurile radicale cunoscute pentru izolarea focarelor de coronavirus COVID-19, avertizand drastic administratiile decentrate cà “oricine va intarzia comunicare de informatii privind contaminàrile, sau le va ascunde deliberat din interese proprii, va fi tintuit la zidul infamiei pentru totdeauna”.

In forme usor diferite màsurile repective au fost extinse la alte mari zone intens urbanizate ale Chinei. Diferenta intre modul in care au asimilat chinezii sau sud coreanii si japonezii màsurile restictive impuse de autoritàti si modul in care au abordat problema restrictiilor atat factorii de guvern europeni cat si popoarele din aria euro-nord-atlanticà  industrializatà este insà substantialà. Noi tràim, in zona geopoliticà definità precum Occident, in tàri democratice, unde uneori màsurile urgente, ce limiteazà drepturi individuale si colective, castigate  in lungi perioade de polizare a asperitàtilor vietii sociale, nu sunt vàzute cu ochi buni de acea parte a  populatiei ce nu sesizeazà pericolele iminente generate de relaxarea decizionalà in fata evidentei necesitàtii màsurilor restrictive ce par multora cà pot ameninta libertatea de a ne bucura mereu de bunàstare materialà si confort cultural.  Dezastrele de proportii planetare, de pildà, cauzate de acea schimbare a climei la care contribuim din plin sunt, si din aceastà cauzà, “imblanzite” de semi-màsuri ce lasà doar impresia unor decizii oportune. Intre timp se topesc ghetarii ce alimenteazà fluviile si panzele freatice de apà dulce, Polul Sud devine gelatinà apoasà si cresc nivelele oceanelor. Desigur, mai este mult panà cand Marea Neagrà va transforma Slobozia in port maritim, dar oricum ar fi cazul sa ne gandim cà in curand - este voba de decenii - Tulcea s-ar putea sa fie sub apà, ca si Venetia…Ce putem face cu slabele noastre forte este sà-i sensibilizàm pe “marii decidenti”, prin atitudini impàrtàsite de colectivitàti constiente de miza sfidàrilor planetare,  sà actioneze in prevenirea catastrofelor ecologice, economice, sociale si, precum in cazul de fatà, sanitare!?

Prima care este de luat in considerare - deoarece de ea sunt legate vietile noastre, ale cetàtenilor Planetei - acea Gaia, intruchipatà de zeitatea despre care Hesiod spune cà s-a nàscut imediat dupà haosul originar - este catastrofa pandemicà.   Aceasta are, ca toate catastrofele, un grad inalt de imprevizibilitate: nu se stie cand se naste - desi se poate bànui uneori cà fenomene de acest tip pot fi recurente, stimulate de proliferarea unor molimi rezultate din intrarea pe “piata dezastrelor” a unor “mutanti”, rezultati din schimbàri genetice cu un inalt grad de pericolozitate, cu atat mai periculosi cu cat nu sunt suficient de studiati si se ràspandesc atat de repede incat nu lasà timp factorului uman sà elaboreze tehnologii in màsurà sa-i starpeasca “in fasà”. Ca profan in virusologie sper sà inteleg  insà, ca si alti profani, logica procesului.  Dacà punem in ecuatie gradul de “noutate geneticà” si potentialul de disemninare demonstrat de coronavirusul COVID-19 si il raportàm la gradul  de noutate si potentialul de diseminare al virusului H1N1 ce a devastat lumea in 1918-1919, ar rezulta cà potentialul de contaminare al primului ar putea sà priveascà sànàtatea a 2,6 miliarde de locuitori ai planetei, numàrul maxima al deceselor, respectand “mecanica proportiilor”, putand fi aproximat intre un minimum de 200 milioane si un maximul de 500 de milioane.  O aberatie! Pe care rationalitatea umanà, obisnuità cu sfidàrile progresului si acceleratiile cuceririlor tehnologice nu poate sà o accepte. Imi place sa cred cà nici-un fragment din umanitatea viitorului nu va trài pe Gea noastrà ca in imaginarul cosmar din “Planeta maimutelor”. Unori aceste proiectii fantasmagorice sunt utile insà ca sà redestepte in noi simtul ràspunderii in fata eventualitàtilor catastrofice ce pot fi evitate prin cunoastere si organizare, aceasta din urmà fiind singurul antidot - “vaccin” - impotriva dezorganizàrii, a destructuràrii sociale si economice.

 Italia in fata tragediei

Pandemia actualà - declansatà la Wuhan - nu se poate spune cà a gàsit tàrile din UE, si tàrile Occidentului in genere, bine pregàtite pentru a-i face fatà.  Implicatiile aparitiei, manifestàrilor si efectelor unei pandemii in ce priveste vietile umane sunt devastatoare nu doar pentru indivizi si familie, ci pentru inteaga comunitate umanà de referintà si in final pentru comunitatea planetarà. Stafia coronavirusului COVID-19 s-a insinuat in Europa incà din ianuarie (dar pacientul “zero” era in miscare se pare deja in decembrie), intai episodic. Primele urme au fost depistate in, Italia tarà in care circulà multà lume si care in ultimii ani a consolidat legàturile cu tàrile asiatice atat in domeniul comertului, colaboràrii industriale, cat si in domeniul turismului.  World Travel and Tourism Council (Wttc) a calculat, in 2019, cà in economia Italiei contributia totalà a turismului  reprezintà 13 % din PIB si 14,7% din numàrul total de ocupati,  3,39 milioane de persoane fiind angajate nemijlocit in structuri turistice si activitàti eterogene de suport acestora (ocupatii  in economia tàrii fiind in numàr de 23 de milioane ).

Nu refacem aici parcursul molimei in Italia, care trebuie spus limpede, a fost gàsità nepregàtità, in situatia in care sistemul ei de ingrijire a sànàtàtii populatiei este unul din cele mai bine pus la punct dintre sistemele simile ale tàrilor industrializate.  Nici nu se poate afirma  cà cele douà guverne, Conte 1 si Conte 2 ce au marcat actuala legislaturà dupà luna iunie 2018, au contribuit la dezorganizarea sistemului sànàtatii publice. Cel mult se poate reprosa guvernelor Conte promovarea confuziei administrative prin màsuri sociale extrem de discutabile (precum aceea numità pompos “venitul de cetàtenie” (“reddito di cittadinanza” - calul de bàtaie al M5S) si fàrà efecte stimulatoare pentru o economie care a tot gafait  in ultimele douà decenii (practic de la intrarea tàrii in zona euro), ritmul sàu de crestere fiind constant nerelevant in raport cu potentialul uman si capacitàtile tehnologice efective ale tàrii.   Guvernul Conte 1 (1 iunie 2018-20 august 2019) a fost - ca sà ne exprimàm in romaneste, un fel de “struto-càmilà”, o coalitie ciudatà intre o miscare de piatà antisistem, tip USR, utopist-populistà ( Miscarea Cinci Stele - M5S / Movimento Cinque Stelle), organizatà de un simpatic agitator comic Beppe Grillo, a càrui   vulgaritate agresivà, pe placul multimilor, a avut o pondere remarcabilà in succesul electoral - topit insà repede de incertitudinile economice generate de guvernare- si un partid de clarà orientare spre centru-dreapta, Lega (ex Lega Nord), national-patriotic, anti emigratie, suveranist, adversar al “centralismului” promovat de Comisia de la Bruxelles si promovator al capacitàtii de decizie a guvernelor nationale, functionalà si intereselor Italiei. Liderul sàu, dinamicul Matteo Salvini, s-a regàsit pe aceeasi lungime de undà cu “doctrina” Trump, rezumatà sintetic de sloganul “America First”. Versiunea salvinianà a acestui slogan a fost “Prima gli italiani”!  alianta de guvernare M5S-Liga, caracterizata de unii precum “mariaj impotriva  naturii” a fost, cum era de asteptat, de scurtà duratà. Dupà criza de guvern din august 2019 s-a format, la insistentele Presedintelui Republicii o nouà majoritate parlamentarà la fel de subredà, care in fapt era la fel de expusà contradictiilor interne ca si prima, dar pe un alt versant, acela al alunecàrii spre  stanga, in ciuda proclamatiilor de detasare si autonomie de initiativà ale M5S. In Guvernul Conte 2 (instalat  la 5 septembrie 2019 si incà in functie) Miscarea 5 Stele, care l-a “promovat” ca  premier pe avocatul Conte, prezentandu-l italienilor precum o personalitate “independentà”, are ca partener Partidul Democrat, un partid cu ràdàcini in Partidul Comunist Italian, metamorfozat dupà 1989 in Partidul Democrat al Stangii, transformat si el in Democraticii de Stanga, re-metamorfozat in Partidul Democrat in 2001, care se dorea versiunea europeanà “modernizatà” a Partidului Democrat american: un partid popular de centru stanga.  Fundamentele “ideologice” ale celor douà partide ce compun guvernul Conte 2 sunt diferite si adeseori viziunile politice sunt divergente. Dificultàtilor de punere de acord a programelor si culturilor politice diferite ale celor douà partide au provocat “incidente de parcurs” in fiecare. Dupà infrangerea suferità de M5S la alegerile pentru Parlamentul European din 28 mai (17,1% din voturile exprimate, fatà de   32,68% in alegerile politice din 2018, cand afluenta la urne a fost de 72,93%  fatà de 50,8% la “europene”), in care a fost clar devansat de Lega lui Salvini  (trecutà pe primul loc in preferintele electoratului cu 34,3% din voturi) si prestatia mediocrà a aliatului de guvernare ( PD  a incasat 22,7 % din voturi)  si dupà ulterioara prestatie mediocrà a acelorasi formatii ce au furnizat “materia politicà majoritarà” pentru guvernul Conte 2, acesta din urmà s-a aflat, atat pe plan intern cat si pe plan extern, intr-o pozitie de slàbiciune. Reformele necesare interne si participarea activà si cu autoritatea necesarà la luarea deciziilor necesare  pentru imbunàtàtirea cadrului de cooperare in interiorul UE, au avut, ca atare de suferit. Deja in decembrie 2019 in interiorul M5S s-au produs frictiuni generate de excesul de  complezentà al Guvernului cu directia imprimatà de noua  Comisie de la Bruxelles condusà de Ursula von der Leyen. Un numàr de deputati cu pondere in M5S si-au exprimat dezacordul in legàturà cu pozitia “de asteptare” adoptatà de Guvernul Conte 2  in legàturà cu reforma MES (Mecanismul European de Stabilitate). Conte a reusit sa deplaseze atunci discutia in jurul problemei regulilor mecanismului de stabilitate “mai incolo”, riscand sa piardà bucàti din majoritate, ceea s-a intamplat, dar nu panà la depàsirea pragului de sigurantà ce ar fi impins la alegerile anticipate, devenite obiectivul principal al dreptei in care ponderea majorà o are fostul aliat: Lega. Cam in aceleasi timp càtre alegeri anticipate impingeau  - cu mijloace ceva mai grosolane - si  forte politice ale dreptei liberal-populiste din Romania, incurajate de imobilismul si dezorientarea conducerii PSD. Problema MES a ràmas o problemà crucialà pentru Italia deoarece reglementàrile din respectivul cadru nu pot fi considerate decat limitative pentru economia unei tàri care nu are o crestere econimicà acceptabilà de douà decenii si care a acumulat o datorie publica de 2263 miliardi di euro ( 136,2% in raport cu PIB  2019 - nivelul  maxim recomandat de MES fiind de 62%).  Resursele pentru crestere economicà Italia nu le poate gàsi decat printr-un aranjament, in cadrul UE, de revedere a MES, care gestioneazà aproape in autonomie asa numitul Fond Salveazà State, generat de contributii comune dar si generator de obigatii inrobitoare in caz de utilizare.

Impactul violent al pandemiei asupra Italiei

Pe acest fundal se proiecteazà intrarea cu violentà in viata italienilor a epidemiei ce Coronavirus Covid19, a càrui capacitate de expansiune si ale càrei urmàri par sà nu fi fost luate in consideratie, din timp, precum eventualitàti dezastruaoase, nici de guvernele nationale nici de organele UE si structurilor autonome de sprijin, cea mai importantà fiind desigur Banca Centralà European, in frunte cu Madame Lagarde, o distinsà doamnà deasupra càreia pluteste acel nimb de glorie tehnocraticà ce a  incoronat constant capetele presedintilor FMI, institutie care in repetate randuri a intervenit in “salvarea” economiei unor state reusind sà le infeudeze pe termen lung si sa le limiteze suveranitatea subordonand propriilor scopuri, specifice finantei cu ambitii de guvernare a proceselor economice mondiale, actiunile si initiativele guvernelor nationale.

Slàbiciunile sistemului sanitar national din faza de afirmare si acutizare a pandemiei generatà de Coronavirus Covid-19 in Italia sunt intim legate de starea economiei nationale.  In ultimele decenii in sistemul sanitar national s-a investit putin si neatent, in pofida excelentei organizaàri a serviciilor in multe regiuni in special din centrul, nordul si nord-estul tàrii, printre toate exceland serviciile din Lombardia. Lombardia si Veneto sunt de altfel una dintre cele mai dinamice, bogate, productive si bine inzestrate tehnologic regiuni ale Europei.  Impreunà concentreazà aproape 40% din exporturile Italiei, fiind, impreunà cu Piemonte, “motoarele tehnologice” ale acesteia. La momentul in care a fost constientizat, la nivelul administratiilor regionale - mai intai in Lombardia si in Veneto - si al Guvernului ,  pericolul reprezentat de ràspandirea coronavirusului Covid19 nu era clarà, credem, pentru acesta din urmà situatia efectivà a capacitàtilor tehnice si organizatorice ale sistemului sanitar, considerat in ansablul sàu, de a ràspunde eficient pericolului unei pandemii violente. Lipsa de resurse suficiente pentru modernizarea dotàrii spitalelor, deteriorarea raportului acestora cu acea parte a industriei nationale ce avea un aport important in  functionarea sistemului sanitar prin furnizarea de  aparaturà medicalà si de instrumentele esentiale (màsti, mànusi, vestminte) pentru protectia personalului medical de riscul contagierii, desfiiintarea in numele concentràrii serviciilor a numeroase spitale locale distribuite in teritoriu, nefinalizarea investitillor deja incepute in construirea de noi spitale si inzestrarea lor cu personal si tehnologie, in provinciile unde reteaua sanitarà prezintà grave carente (in special in regiunile din Sud), nefinalizare datoratà adeseori neglijentei, alteori blocàrii investitiilor,  lipsa de paturi suficiente si de aparate pentru respiratia artificialà in sectoarele de reanimare ale principalelor unitàti sanitare de referintà in cazuri de epidemii, sunt unele din cauzele ce au  fàcut ca in chiar regiunile ale càror retele sanitare erau recunoscute pentru calitatea prestatiilor specializate impactul pandemiei sa fie resimtit cu violentà. La primele semnale de alarmà cele douà regiuni din nord in principal interesate de epidemia incà nedeclaratà pandemie au ràspuns cu màsuri radicale limitate teritorial. La 21 februarie au fost izolate in Lombardia 10 comune din zona situatà intre orasele  Lodi si Piacenza. In total au fost izolate in zonà 50.000 de persoane. Aceasta a fost prima màsurà radicalà luatà in Europa pentru combaterea coronavirusului COVID-19.  Din zona respectivà nu s-a putut intra si iesi: au fost inchise barurile, scolile, magazinele, parohiile, suspendate activitàtile comerciale si activitàtile ce nu erau de interes public. S-a permis iesirea din casà odatà pe zi a unei singure persoane pentru a cumpàra bunuri de primà necesitate si alimente.  Carantina s-a terminat la 9  martie. Màsurile au avut rolul de a bloca contagierea. Au functionat. Simultan o màsurà similarà fusese luatà de Consiliul extraordinar de ministri in ce priveste izolarea Comunei Vo’ din zona muntilor Euganei (provincia Padova), unde se inregistraserà 19 contagieri. Si la Vo’ carantina a durat panà la data de 9 martie. Intre timp in alte centre din Lombardia, Veneto si ulterior in regiunile apropiate - mai intai in Friului-Venezia Giulia, apoi in Emilia-Romangna si Liguria - cazurile de contagiere s-au  multiplicat evidentiind efectul catastrofic al pandemiei. Care ar fi trebuit sa fie combàtutà cu mijloace extraordinare. In toatà perioada ce a urmat dupà càderea guvernului Conte 1 si s-a extins panà la primele màsuri extraordinare luate de guvernul Conte2 impotriva epidemiei,  impresia comentatorilor politicii si a opiniei publice a fost cà factorii de guvern nu vor sau nu pot sa decidà.  Deja la 30 ianuarie directorul general al OMS declarase situatie sanitarà de relevantà internationalà (Public Health Emergency of International Concern – PHEIC) epidemia de coronavirus izbucnità in China si circumscrisà cu mijloacele decizioniste autoritare la Wuhan.  Ar fi fost logic ca  in interiorul institutiilor UE si ale statelor membre acesteia sà se interpreteze corect riscurile si sa declanseze de la bun inceput màsuri de contracarare a eventualei “infiltràri” pe teritoriul Uniunii a virusului ucigàtor. A posteriori - si dupà examinarea “foaii de parcurs” a acestuia - nu ni se pare cà in “marile cancelarii”   a fost luat foarte in serios. China si Wuhan pàreau a fi departe, ca si cand  problematicile sanitare globale nu ar fi fàcut corp comun cu legàturile intre economiile occidentale  si economia chinezà, ca si cand planeta nu ar fi rotundà si intercomunicantà.  In data de 10 februarie  un comunicat oficial releva cà faptul cà dupà evaluarea  riscului (“risk assessment”)  actualizatà  la acea zi de càtre ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control - ECDC, Solna, Sweden), riscul de infectie cu noul coronavirus 2019-nCoV pentru cetàtenii din tàrile UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European) si al Regatului Unit Regno Unito era redus, in timp ce riscul de infectie pentru cetàtenii  UE/SEE si din Regatul Unit ce locuiau sau erau in vizità in zone in care infectia se transmitea era, la acel moment, ridicat.

Intr-un alt comunicat privind evaluarea riscului (“risk assessment”) actualizat la 24 februarie de càtre acelasi ECDC se afirma cà riscul de a fi infectat cu un virus SARS-CoV-2   (adicà noul  coronavirus 2019-nCoV = Covid-19) “este actualmente scàzut pentru cetàtenii din tàrile UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European)  si ai Regatului Unit, in timp ce pentru cetàtenii tàrilor UE/SEE (Uniunea Europeanà/Spatiul Economic European) si Regatului Unit, care au resedinta sau sunt in vizità in zone cu presupusà transmisie localà este, in acest moment, ridicat” In acelasi comunicat se aràta cà riscul ca in alte tàri UE/SEE si in Regatul Unit “sà se verifice focare asemànàtoare celor inregistrate in Italia este de considerat la momentul actual moderat/ridicat”.  Un astfel de comunicat ni s-a pàrut de la bun inceput a avea un vag caracter  soporific pentru guvernele care, in numele libertàtii de miscare si circulatiei libere a màrfurilor, au evitat sa ia in consideratie punerea rapidà in practicà a màsurilor drastice de limitare a ràspandirii virusului incà de la primele manifestàri ale prezentei in teritoriu. Au excelat in acest sens guvernele Frantei, Germaniei (limitate si de autoritatea landurilor in materie de politici sanitare) si Regatului Unit.

Dat fiind accelerarea procesului de ràspandire a virusului in regiunile de centru-nord duminicà 8 martie a fost emis un Decret al Presedintelui Consiliului de Ministri continand màsuri de limitare si gestionare a efectelor ràspandirii virusului COVID-19 in regiunea Lombardia si in provinciile Modena, Parma, Piacenza, Regio nell’Emilia, Rimini, Pesaro si Urbino, Alessandria, Asti, Novara, Verbano-Cusio-Ossola, Vercelli, Padova, Treviso si Venezia, precum si alte màsuri de contrastare si limitare a acelorasi efecte la scara intregului teritoriu national. Printr-un alt DPCM din ziua urmàtoare (9 martie) au fost extinse la intregul teritoriu national màsurile privind limitarea si gestionarea a ceea ce panà la acea datà era definità in limbajul tehnocratic doar ca “urgentà epidemiologicà”.  Situatia se deteriora de la o zi la alta, numàrul infectatilor crestea,  conform teoriei “rostogolirii bulgàrului de zàpadà”, de la o zi la alta; numàrul de paturi in sectoarele de terapie intensivà dedicate epidemiilor cu complicatii respiratorii grave se dovedea insuficient; personalul in contact cu infectatii de COVID-19 nu dispunea de  mijloacele de protectie necesare autoapàràrii. La Bruxelles se pare cà situatia nu a fost bine inteleasà. Si in “marile capitale” ale democratiilor occidentale unii  consilieri, dacà nu chiar si “principalii” acestora, au crezut cà si in acest caz poate fi valabilà formularea “ce se intamplà italenilor nu ni se poate intampla nouà” si ca atare drama italianà a fost subestimatà. Incercàrile administratorilor situatiei de urgentà si ai sistemului italian al sànàtatii de a repera mijloace de protectie ale personalului medical din perimetrul productiv european nu au avut un rezultat pozitiv imediat.  Aceleasi tàri care au vàzut ingràdirile introduse in Italia in ce priveste mobilitatea si contactul persoanelor ca o potentialà lezare a dreptului de circulatie a oamenilor si màrfurilor, adicà a principiului de bazà al globalizàrii nu au dat curs promisiunilor de exportare in peninsula europeanà in Mediterana  materiale sanitare care  in teritoriile infectate ale acesteia deveniserà o problemà de viatà si de moarte. La data cand scriem aceste randuri in Italia nu functioneazà incà linii de productie de serie pentru echipamente de protectie care sa fie suficiente pentru apàrarea de virus a celor ce stau in fata digurilor ridicate de sistemul sanitar impotriva valului pandemiei.  Semn cà nu au putut fi reconvertite si puse in sistem comun de lucru  o industrie producàtoare de mijloace filtrante si alta, pentru asigurarea vietii personalului sanitar in ale càrui randuri se verificà pierderi numeroase  de vieti.  In aceste zile intreprinzàtori generosi din industria càrti, priceputi in “tipàrire” (in cazul de fatà de màsti de protectie din materiale textile speciale), si-au dat mana impreunà cu alti intreprinzàtori generosi din industria mecanicà, pentru a umple gàurile din sistemul sanitar.

 Ridicàrile din umeri, pierderile umane si momentul solidarizàrilor

Gravitatea problemelor aferente extinderii la nivel continental a ariei de contagiere ce pàrea a privi mai ales Italia a apàrut mai clarà in alte tàri ale UE doar dupà conferinta de presà de miercuri 11 martie 2020 a directorului general al OMS, dr. Adhanom Ghebreyesus, etiopian.  In cadrul acesteia el a declarat cà OMS este alarmatà “atat de ràspandirea si de gravitatea (virusului - n.n.), cat si de nivelele alarmante de lipsà de actiune”. “Am evaluat - a spus Ghebreyesus - cà epidemia COVID-19 poate fi caracterizatà ca o pandemie. Pandemia nu este un cuvant ce poate fi folosit cu usurintà si lipsà de atentie”.  (cf. http://www.salute.gov.it/portale/news/p3_2_1_1_1.jsp?lingua=italiano&men... ). Din acel moment semnalele de  alarmà venite din Italia ar fi trebuit sa fie luate mult mai in serios, pe màsura realà a gravitàtii situatie si deoarece se profilau la orizont  pericolele reprezentate de consecintele epidemiei la nivel planetar si in toate sectoarele vietii economice si sociale.  In Italia se cerea cu insistentà, din partea regiunilor, categoriilor sociale si in Parlament din partea fortelor de opozitie (Lega, Forza Italia, Fratelli d’Italia)  luarea, cu concursul Comisiei de la Bruxelles si al BCE de màsuri energice de sustinere financiarà a tuturor sectoarelor atinse de màsurile de restrictionare a activitàtilor productive sau de alt tip. Una dintre solutiile luate in considerare a fost aceea de solicitare BCE de a interveni pentru sustinerea economiei amenintatà de recesiune.  A revenit in actualitate expresia “quantitative easing” (“usurare cantitativà”) ce a desemnat operatia promovatà de Mario Draghi in timpul exercitàtii mandatului de presedinte (2011-2019) al BCE. Prin ea BCE a cumpàrat titluri emise de statele membre ale Eurozonei  cu resurse finaciare create ad-hoc in scopul de a sustine cresterea economiei. Acesta este motivul pentru care QE este denumit si “stimulent”. In cazul specific al Italiei, tarà puternic indatoratà, utilizarea instrumentului QE are rolul de a face sà creascà cererea de titluri  facand simultan sà  scadà costul  imprumuturilor. In cazul titlurilor de Stat, valoarea  de referintà este de regulà aceea a Bund-ului geman, dat fiind faptul cà stabilitatea sa este garantatà de soliditatea economiei germane. Orice nesigurantà in privinta stàrii economiei italiene se reflectà in  “spread”, in diferenta dintre randamentul  BTP (bonul de tezaur plurianual - de 10 ani - emis de statul italian ) si acela oferit de Bund, instumentul financiar omolog german. Adancirea diferentei inseamnà in fapt cresterea datoriei publice si ingreunarea reperàrii de resurse financiare proaspete.

Perturbàrile din economia europeanà, de care Italia nu era in niciun caz scutità, care la mijlocul deceniului trecut au pus in pericol stabilitatea monedei euro, l-au obligat pe Draghi sà lanseze la 22 ianuarie 2015, pe fundalul crizei Greciei, asteptata initiativà de punere in practicà a instrumentului “Quantitative easing”. La Londra, intr-o interventie publicà din 26 iulie 2012, Draghi pronuntase faimoasa frazà in care declara cà este dispus sà facà tot ceea ce este necesar ("whatever it takes") pentru salvarea monedei comune de operatiile speculative ce-i puneau in pericol stabilitatea. BCE a intervenit, in timpul conducerii ei de càtre Draghi, in favoarea Statelor aflate in dificultàti financiare cumpàrand ritmic, lunar, titluri in valoare de 60 miliarde de euro. A pus in circuitul finaciar 2600 miliarde de dolari care, datorità politicilor nationale si “pilotàrilor” UE, au alimentat in parte sistemele nationale bancare, doar o parte intrand in circuitul economic productiv. Màsura a avut insà efecte suficiente pentru a face sà se evite criza monetei unice. Spre sfarsitul mandatului sàu de presdinte al BCE , in septembrie 2019, intr-un moment de nouà alarmà pentru Eurozonà, Draghi a preconizat cà dupà el ar fi fost nevoie de o nouà injectie de lichiditate de 20 miliarde de euro pe lunà, pe durata  nedefinità, pentru a evita recesiunea ce bàtea la usà. Abia instalatà la carma BCE dna Lagarde a preluat unele consideratii critice ale lui Draghi declarand chiar cà   tàrile cu un bilant in activ, precum Germania, nu au depus “toate eforturile necesare”  pentru consolidarea economicà a Eurozonei. (cf. https://www.fanpage.it/economia/draghi-lascia-la-bce-ecco-la-vera-eredit... ).  

Este de neinteles deci logica in virtutea càreia doamnei Christine Lagarde i-au venit pe buze frazele cu care a comis una dintre cele mai monumentale gafe  ale unei persoane de a carei inteligentà si vointà depind procese economice legate de destinul a milioane de persoane, in special in momente de extrem pericol in ce priveste pierderea vietilor omenesti si ne pandeste pericolul unei recesiuni globale provocatà de pandemie. In mijlocul pandemiei care a lovit dur Europa si cu mare intensitate Italia, Lagarde, care putea urma calea interventiei constructive deschisà de Draghi, a inlocuit, in cursul unui briefing tinut dupà o sedintà a  staff-ului BCE din dimineata zilei de joi 12 martie dedicatà definirii politicilor monetare, acel faimos “whatever it takes” al lui Draghi cu un semi-dispretuitor “We are not here to close spreads” (“Nu ne aflàm aici pentru a reduce spread-urile”).  Urmarea acestei exprimàri ofensatoare fatà de Italia, prin care làsa a se intelege cà nu era interesatà de  efectele unei politici monetare care sa contribuie la reducerea (nu spunem “plafonarea”) spread-ului, a fost faptul cà toate bursele din lume s-au scufundat : Wall-Strett a inchis cu - 10%, ceea ce nu se intamplase nici màcar dupà atacul terorist ce a distrus Twin Towers, indicele Mib al bursei din Milano “a inchis” in rosu cu -16,92 %, depàsind astfel cu mult càderea de 12,5% avutà dupà referendul privitor la Brexit. A fost astfel inregistrat, cum au scris ziarele specializate, “cel mai mare dezastru din istoria Bursei” (de la Milano). Reactii de acelasi tip, dar nu la aceste nivel de scàdere a indicilor, au avut bursele din intreaga Europà. Cu o singurà expresie dna Lagarde a fàcut sa treacà aproape neobservate màsurile adotate, in aceeasi zi, de Consiliul Director al BCE, unele vizand tamponarea dificultàtilor sistemului finaciar prin màrirea razei de actiune a interventiei de “quantitative easing” la forme diferite de finantare practicate de bànci.   Interventia imediatà a presedintelui Italiei, dl. Sergio Matarella, a repus pe fàgasul institutional corect discutia despre necesitatea interventiilor exceptionale in momente exceptionale. Gafa monumentalà era insà deja fàcutà si efectele ei nu au durat doar o zi.  Lagarde a contribuit, pentru cateva zile, la perturbarea burselor deja intrate in panicà si confuzie - ca si o parte a populatiei din Europa - din cauza pericolului pentru economii representat de COVID-19. Timp de o sàptamanà rafalele trase de media in directia BCE au avut-o ca tintà pe presedinta Lagarde.  Au fost trase, fireste, in primul rand de presa scrisà si televiziunile din Italia. O interventie cel putin merità a fi reprodusà, deoarece este oglinda situatiei tragice cand anumiti decidenti ar trebui sa se abtinà de la enunturi cu efecte destructive.  “Ar trebui s-o facem sà se plimbe - a spus Alessandro Sallusti, directorul cotidianului “Il Giornale - prin orasele pustii , cu obloanele blindate coborate, si apoi sa o ducem intr-un spital si s-o tinem o zi intr-un sector de terapie intensivà. Se pare cà in afara Italiei nu se percepe dramatismul situatiei” (cf.: “Il Giornale”, 13.02.2020 si https://www.la7.it/laria-che-tira/video/coronavirus-alessandro-sallusti-... ). Valul mediatic impotriva doamnei Lagarde risca sa mineze credibilitatea Comisiei de la Bruxelles si sà provoace cràpàturi si mai adanci intre contestatarii, suveranisti sau nu, ai inertiei acesteia. In mediile politice din diferite tàri s-a cerut cu voce tare o actiune comunà, concordatà intre guvernele UE si Comisie, importiva pandemiei.  Imediat dupà gafa lui Lagarde, dna Ursula van der Leyden, a incercat sà calmeze spiritele declamand in fata televiziunilor europene o frazà construità pe modelul celei rostite de J. F. Kennedy in fata Portii Brandemburgului: “Suntem cu totii italieni”! - ne-a linistit Domnia Sa.  In urmàtoarele zile declaratiile de presà in numele Comitetului Executiv al BCE au fost fàcute exclusiv de un membru al acestuia, Fabio Panetta, panà de curand Director General al Bàncii Italiei.  A urmat o periadà de o sàptamanà de foc nu doar pentru Italia, unde cu o vitezà uluitoare nu doar s-au repus  in stare de functionare spitale care fuseserà desfiintate din lipsà de finantare sau din cauza comasàrilor serviciilor, dar si s-au dotat noi sectii de terapie intensivà si au inceput a fi construite structuri spitalicesti in interiorul unor structuri preexistente. Este o cursà contraconometru in care stràluceste ca deobicei spiritul de solidaritate si perfectà organizare al veteranilor din arma vanàtorilor de munte (“gli alpini”), prezenti mereu acolo unde tara are nevoie de ajutor.  Armata s-a mobilizat si ea. Spectacolul convoiului de transportatoare militar ce duceau mortii care la Bergamo nu mai  incàpeau in biserici, morgi si cimitire la Modena, pentru incinerare, a fàcut ocolul lumii.  Cresterea numàrului deceselor in Italia si paralel in Spania, acum al doilea focar din Europa, coroboratà cu evidenta pericolulului subestimat in Germania si Franta si tratat cu usurintà in Marea Britanie, a determinat guvernele acestor tàri sà priveascà atent evolutiile pandemiei in Italia, percepute in dimensiunea lor tragicà  de Papa Bergoglio a càrui singuraticà peregrinare pe stràzile pustii ale Romei, urmatà de rugàciunea in fata Madonei Tàmàduitoare din bazilica San Marcello al Corso,  a trecut de pe ecranele televizoarelor in constiinta colectivà a europenilor si a lumii. In fine s-a trezit si Uniunea UE care momentan face exercitii de coordonare.  Ca de obicei sunt sefii guvernelor statelor principale care sunà mobilizarea: dupà sàptamani de tàcere si lipsà de actiune Doamna Merkel a declarat cu o zi in urmà cà lupta impotriva coronavirusului este “ situatia cea mai gravà cu care Germania se confruntà de la sfarsitul celui de al Doilea Ràzboi Mondial ”. A vorbit despre “reducere vietii publice”, fàrà sa se renunte la inviolabilitatea “libertàtii de càlàtorie si miscare”.  Nu toate organizatiile sindicale si industriale sunt de aceeasi pàrere: unele fabrici isi reorienteazà programele, ca si in SUA, unde in marile orase au inceput sa se limiteze numeroase activitàti.  Marti 17 martie presedintele Macron declarase intr-o interventie extraordinarà TV: “Suntem in ràzboi!”. A preconizat interventia sa màsuri extraordinare, anuntand in primul rand inchiderea frontierelor si consemnarea in casà a  cetàtenilor. In aceeasi zi ministrul francez al economiei a anuntat alocarea unui prim fond de ajutor in valoare de 45 miliarde de euro pentru prevenirea descresterii. De la orele 12.00 de marti 17 martie frontierele de intrare in UE  au fost inchise pentru 30 de zile.  Decizia este fàrà precedent si are ca scop evitarea de noi contagieri. Era de altfel  necesarà deoarece  sase din statele cu cel mai mare numàr de infectati se aflà in Europa: Italia, Spania, Germania, Franta, Elvetia si Regatul Unit.  Dincolo de Canalul Manecii excentricul premier englez Johnson a renuntat si el sà mai vorbeascà de  “turma sacrificabilà” si a deconsiliat deplasàrile si adunàrile. In Statele Unite màsurile de limitare a activitàtilor si de invitare a populatiei sà ramanà in casà privesc de cateva zile megalopoli simbol: New York, Los Angeles, San Francisco .

La o zi de la inchiderea frontierelor  Uniunii un comnunicat al BCE a anuntat cà aceasta a alocat 750 miliarde  cu destinatia “Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP)”. In ziua urmàtoare un tweet lansat chiar de doamna Lagarde dupà o carantinà mediaticà de o sàptamanà ne anunta cà “Extraordinary times require extraordinary action. There are no limits to our commitment to the euro. We are determined to use the full potential of our tools, within our mandate”. Reintoarcere la “doctrina Draghi”: prin forta imprejuràrilor, “vremurilor iesite din comun”? Nu toti “tehnicienii guvernàri”  sunt de acord. Giulio Tremonti de trei ori ministru al Economiei si Finatelor Tezaurului in guvernele Berluconi 2, 3 si 4 este bànuitor:”Mai mult decat o relansare europeanà este vorba de teama pentru un risc bancar parizian.  (…) Promisiunea de cumpàrare a 750 miliarde inseamnà pentru Italia ceva mai mult dee 100 de miliarde. Pàcat cà noi trebuie sa emitem in acest an mai mult de 400 de miliarde in titluri”. Asa o fi, dar momentan se deschide o fereastrà pentru a face sa respire o economie virusatà…

Ce coincidentà! Tot astàzi 20 martie, cand incheiem aceste randuri, doamna Ursula von der Leyen,  intr-un mesaj video relansat pe Twittter, a anuntat hotararea  Comisiei UE de activare a clauzei de salvare a Pactului de Stabilitate ce va permite guvernelor nationale sa “pompeze in sistem monedà pe màsura necesarului”.

Pe acest fundal Italia pare sà se solidarizeazà in primul rand cu ea insàsi, ceea ce nu poate sa nu dea curaj celor ce lucreazà in transeele ”ràzboiului” impotriva COVID-19.  La Torino s-a dat tonul, in seara zilei de vineri 13 unui urias flash-mob extins in toate orasele importante ale Italiei, de la Nord la Sud. Intr-un cartier din capitala Piemontului s-a dat tonul Imnului lui Mameli. Se pàrea cà se incearcà o terapie de masà impotriva fricii provocatà de COVID-19. Imnul lui Mameli a fost continuat de corurile altor orase (cf.: https://www.youtube.com/watch?v=9z_hYbMDEzE). Nu este lipsit de importantà faptul cà din Piemonte a inceput, la timpul sàu, reunificarea Italiei.   Luni 16 de la toate balcoanele marilor orase s-a auzit cantandu-se  “Nel blu dipinto di blu” (“Volare”), de Domenico Modugno. Vineri 20 martie la orele 11.00 toate statiunile emitàtoare de radio italiane s-au sintonizat si au lansat in eter, impreunà si cu Radioul Vatican, Imnul lui Mameli, cantat impreunà cu milioane di italiani blocati in casele lor de COVID-19.  Dincolo de dragostea italicà pentru muzicà, in ea s-a regàsit se pare, in zilele acestea un sentiment veritabil al solidaritàtii.  Sunt vremuri tulburi. Tot astàzi imprevizibilul prim ministru al Marii Britanii a reorientat nava di 10 Downing Street cu o intoarcere bruscà, inchizand in pub-uri, restaurante, teatre, sàlile de cinema, sàli de sport: se incearcà  incetini rearàspandirii coronavirusului. Totodatà ministrul economiei a anunta un urias plan de ajutoare financiare pentru a face fatà pagubelor provocate de pandemie.   In Romania un guvern resuscitat prin vointa Celui de Sus incearcà din ràsputeri sà facà o oarecare ordine inainte de valul inevitabil de contagieri.  Intre timp la Venezia, dupà cateva zile senine, intr-un oras pàràsit de turisti, gol, fàrà gondolieri, apele Canalalului Grande si ale lagunei au devenit albastre, atat de albastre incat in fata insulei San Giorgio un ziarist englez  a vàzut un delfin si l-a filmat. Speràm sa nu fie o iluzie opticà, ci un semn divin. Oricum, suntem cu toti in aceeasi barcà. Doamne ajutà!

Topic: 

Format: