Duminică, 31 Mai, 2020 - 10:00

Și nu vorbesc de fascismul pe care media mainstream și falsa Rezistență l-au tot scos în față în ultimii patru ani. Să mă ierte Dumnezeu, dar chiar nu mă îngrijorează foarte tare câteva sute de cretini albi suprematiști care mărșăluiesc cu torțe și răcnesc lozinci naziste.

Vorbesc de fascismul actual, acest fascism bona fide, sau totalitarismul dacă vreți să fiu tehnic. Acela în care statele declara o „stare de urgență” mondială din cauza unui virus cu o mortalitate de 0,2%-0,6% (și care are drept simptome de tipul gripei medii, sau niciun fel de simptome în peste 97% dintre cei infectați, care îi închide în case pe toți oamenii, le suspendă drepturile constituționale, îi terorizează cu propaganda și dezlănțuie brigăzi înarmate asupra tuturor celor care nu se conformează decretelor despotice.)

Vorbesc despre acel tip de totalitarism în care poliția te urmărește după telefonul mobil iar apoi vine la tine acasă pentru a te hărțui că ai mers la un protest politic, sau te atacă pentru că le contești autoritatea lor ilegitimă, iar apoi te acuză de „violență” pentru că ai răspuns, după care media publică un articol în care te acuză că le-ai înscenat o diversiune polițiștilor.

Vorbesc despre acel tip de totalitarism în care poliția secretă are mână liberă să monitorizeze activitatea de pe internet a oricui, să te scaneze cu coronavirus-italy-holland-china-temperature-scanning-helmets-2020-5?r=DE&IR=T">„cască de supraveghere” și să-ți dicteze cât de aproape poți să stai de prietenii tăi și să te amenințe cu drone și câini-roboți și să-ți smulgă violent copiii din brațe și să te aresteze dacă îndrăznești să protestezi.

Vorbesc despre acel tip de totalitarism care îi torturează psihologic pe copii prin ritualuri de supunere în fața autorității menite să-i condiționeze a trăi în frică și să răspundă la stimuli pavlovieni absurzi, și care încurajează masele să-și închidă mintea și să repete mecanic lozinci propagandistice precum „poartă o mască”, „aplatizarea curbei”, ori să își toarne vecinii la poliție pentru că dau o petrecere „ilegală”…

Da, genul ăsta de lucruri mă face să fiu ciufut.

Sâmbătă, 30 Mai, 2020 - 00:00

Prea Iubiţi Fraţi, Prea Iubite Surori,

Doresc să fac câteva clarificari legate de scandalul răsunător dintre cei doi conducători ai Marii Loji Naţionale din România care alimentează discuţiile de actualitate din lumea masonică românească şi din cea internaţională, de influenţă anglo-saxonă.

Pentru cei care nu mă cunosc sau mă cunosc puţin ori din relatările detractorilor:

sunt Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU, Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române “ 1880” (M.L.N.R. “1880”) Am fost iniţiat cu 44 de ani în urmă în 1976, la Grande Loge de France (GLDF) - Marea Lojă a Franţei,  la  sediu, rue Puteaux,  la Paris.

Dar, mai întâi, câte ceva despre mine, din viaţa profană:

Sunt dintr-o familie cu ambii părinţi de veche origine gorjeană. Străbunicul patern, Pitarul Constantin este unul dintre cei 4 Deputaţi care au reprezentat Gorjul în Adunarea Electivă Legiuitoare a Ţării Româneşti (Muntenia şi Oltenia). Întruniţi la Bucureşti, 64 de Deputaţi din 17 judeţe, în ziua de 24 ianuarie 1859 îl votează în unanimitate pe Colonelul Alexandru Ioan CUZA, deja ales la Iaşi, ca Domnitor al Ţării Româneşti. Unul dintre cei 6 copii ai lui, bunicul meu, va fi mai târziu Prefect, iar la rândul lui, tatăl meu, unul dintre cei 4 copii, va fi Înalt Funcţionar în Ministerul de Interne. Arestat de Siguranţa Comunistă la începutul anului 1948, va fi distrus fizic şi va deceda în 1962, urmare a celor suferite în detenţie.

După sfârşitul a cinci ani de Studii Economice de Comerţ Exterior şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă Administraţie - Finanţe terminate în 1968, voi emigra în 1967, fiind căsătorit cu o Diplomată franceză, cu sprijinul nemijlocit al Guvernului francez, la Paris.

Voi face o carieră profesională internaţională într-unul din cele mai mari grupuri industriale franceze, dar în acelaşi timp voi milita în paralel şi voi avea responsabilităţi importante în numeroase domenii ale vieţii publice, sociale, universitare, sindicale, educative, judiciare (voi fi 10 ani Judecător ales în Tribunalul Muncii - Conseil des Prud’hommes din Paris, Tribunal instituit de Napoleon în 1808), religioase şi politice. Voi fi alături timp de 32 de ani, din 1974 când am intrat în Mişcarea Gaullistă şi până în 2006 când m-am întors definitiv în România, de Mentorul şi Personalitatea pentru care am avut o imensă admiraţie şi afecţiune, Jacques CHIRAC.

Pentru activitatea mea în serviciul Franţei şi, după Revoluţie, al României, 4 Şefi de Stat m-au onorat cu mari distincţii.

În 1990, la numai 15 ani de când dobândisem naţionalitatea franceză şi la 20 de ani de când mă stabilisem, Preşedintele François MITTERRAND îmi acordă Ordinul Naţional de Merit (instituit de Generalul de GAULLE în 1963). Din cei 70 de milioane de francezi, membrii francezi ai ONM sunt aprox. 180.000. Persoanele de altă naţionalitate decorate cu ONM sau cu Legiunea de Onoare sunt numai cu titlu protocolar (de exemplu Brejnev, Ceauşescu, Bokassa, Mobutu, etc...) şi nu fac parte din Anuarul şi Arhivele Membrilor Francezi.

În 2003, Preşedintele Jacques CHIRAC mă decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai importantă decoraţie franceză, instituită de Napoleon I în 1804 şi una dintre cele mai cunoscute în lume. Decoraţia îmi este atribuită personal de Ministrul Justiţiei Dominique PERBEN, a doua Personalitate în Ordin Protocolar după Primul Ministru, în Salonul de Onoare al Ministrului, eveniment rar şi excepţional! De menţionat că “Naşul meu” adică Personalitatea care prezintă conform tradiţiei Preşedintelui Republicii Franceze propunerea de acordare a celei mai mari decoraţii unei persoane desemnate, a fost pentru mine al doilea Personaj al Republicii, Preşedintele Senatului Christian PONCELET, un eminent om politic cu 50 de ani de carieră politică şi 10 ani Preşedinte al Senatului.

 După Patria adoptivă, urmează Patria natală! Astfel, în 2004, Preşedintele Ion ILIESCU mă decorează cu Ordinul Meritul Cultural.

În 2006, la propunerea CSAT, Preşedintele Traian BĂSESCU mă înaintează la gradul de General de Brigadă (în 2003 am terminat cariera de Ofiţer de Rezervă începută în 1968 ca tânăr sublocotenent, cu gradul de Colonel).

Miercuri, 27 Mai, 2020 - 14:15

Dupa toate aparentele, modelul matematic propus de catre epidemiologul Neil Ferguson – profesor la prestigiosul Imperial College – a avut o mare putere de convingere asupra guvernului britanic, care astfel a abandonat politica imunitatii de turma in favoarea carantinarii populatiei si a inchiderii firmelor, noteaza The Telegraph. Cu toate acestea, strategia lui Ferguson nu a fost altceva decat o parte dintr-un inutil „virus al panicii”, care s-a raspandit in randurile liderilor politici mondiali, a subliniat profesorul Levitt.

Laureat al premiului Nobel pentru chimie in 2013 pentru „dezvoltarea modelelor multiscalare pentru sisteme chimice complexe”, Michael Levitt insista de doua luni incoace ca planeta va invinge coronavirusul mai repede decat prevad majoritatea expertilor.

Cred ca izolarea nu a salvat nicio viata. Cred ca s-ar putea sa coste vieti. Va fi dus la evitarea catorva decese in accidente rutiere (lucruri de genul acesta), dar daunele sociale – violenta domestica, divorturile, alcoolismul – au fost extreme. Iar la asta adaugati-i pe cei care nu au fost tratati pentru alte afectiuni. Cred ca adevaratul virus a fost virusul de panica. In Europa, nu cred ca a oprit virusul altceva decat un fel de epuizare (n.r. in original: „burnout”). Din motive care nu mi-au fost clare, cred ca liderii au intrat in panica si oamenii s-au panicat si cred ca a fost o lipsa uriasa a discutiilor. Exista un numar urias de oameni asimptomatici, asa ca mi-as imagina la modul serios ca pana la momentul in care izolarea a fost introdusa in cele din urma in Marea Britanie, virusul era deja raspandit pe scara larga. In acea etapa, autoritatile ar fi putut pur si simplu sa lase societatea deschisa, ca in Suedia, si nu s-ar fi intamplat nimic”, a spus omul de stiinta, adaugand ca Guvernul ar fi trebuit sa-i incurajeze pe britanici sa poarte masti si sa adopte alte forme de distantare sociala.

Dupa ce a evaluat focarul initial din China si pe cel de pe vasul de croaziera Diamond Princess, biofizicianul – chiar si fara sa fi activat in domeniul epidemiologiei – a prezis inca din 14 martie ca Marea Britanie urma sa piarda aproximativ 50.000 de vieti. In schimb, modelul matematic propus de catre profesorul Neil Ferguson in aceeasi perioada vorbea despre circa 500.000 de decese in lipsa unor masuri de distantare sociala.

Ca in Evul Mediu

Tot in legatura cu Michael Levitt, The Telegraph mentioneaza ca biofizicianul a prezis ca cele mai multe tari vor avea o rata a deceselor provocate de COVID-19 nu foarte puternica, care numeric ar echivala cu o a treisprezecea luna de decese intr-o perioada normala, fara pandemie. Mai exact, profesorul Levitt a analizat datele din 78 de tari cu peste 50 de cazuri raportate de coronavirus si a ajuns la concluzia ca virusul nu va atinge niciodata tipul de crestere exponentiala pe care o preziceau cercetatorii de la The Imperial College:

Fara indoiala, poti opri o epidemie apeland la izolare, dar este o arma foarte grosolana si foarte medievala, iar epidemia ar fi putut fi oprita la fel de eficient cu alte masuri inteligente (cum ar fi mastile si alte forme de distantare sociala). Se pare ca numerele s-au confirmat complet atunci cand te uiti la toate locurile lovite puternic (n.r. de pandemie), in special in Europa. Numarul indicativ de decese inainte ca lucrurile sa ia sfarsit este echivalentul a aproximativ o luna de decese naturale, ceea ce este ca o probabilitate de unu la mie. Multe lucruri au mers prost, dar cred ca cel mai important este doar sa gandim si sa discutam putin lucrurile. Mi s-a spus in mai multe randuri sa tac, pentru ca nu sunt epidemiolog. Nu ma prea intereseaza. Ma uitam doar la numere. Ma uitam la nava de croaziera (n.r. Diamond Princess), ma uitam la Wuhan. Aceleasi numere erau valabile si acolo. Problema cu epidemiologii este ca ei simt ca treaba lor este sa bage frica-n oameni, determinandu-i astfel sa se izoleze si sa se distanteze social. Asadar, spui: 'Vor fi un milion de morti', iar cand sunt doar 25.000, spui: 'Este bine ca mi-ati ascultat sfaturile'. Acelasi lucru s-a intamplat cu Ebola si cu gripa aviara. Pur si simplu, face parte din nebunia generala.

Luni, 25 Mai, 2020 - 17:41
Autorul nu este George Orwell

E al cincilea an de carantină. Probabil e aprile. N-am de unde să știu clar de când s-au interzis calendarele și foarte bine că le-au interzis. Socotitul timpului dădea o stare neplăcută de așteptare, și stările neplăcute scad sistemul imunitar. Atât așteaptă virusul.
*
Sigur nu e marți, pentru că l-am întrebat pe vecinul de la P2, et4 balcon colț stânga ce zi e și a zis că e marți. Mă urăște și dacă zice că e marți, sigur nu e marți.
*
Au zis la televizor că virusul a suferit din nou mutații și atacă oamenii cu temperament rebel, de aceea vor fi identificați și duși în centre speciale de carantină. Ce bine că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de comportament. Sper să îi salte repede până nu infectează și pe alții.
*
Milițienii îl bat în fața blocului de o oră pe vecinul de la unu. Eu i-am zis să scrie pe declarația de dus gunoiul în detaliu ce tip de gunoi duce, dar el a zis că nu contează. Uite că contează. Așa îi trebuie, dacă nu își ia responsabilitățile în serios. De unde să știe bieții milițieni dacă se îndrepta spre tomberonul de menajer sau spre cel de reciclabile?
*
Au zis la televizor că perioada de carantină se va termina foarte curând. Asta cred că înseamnă maxim 2-3 ani. Sunt atât de fericit încât mă duc pe balcon să cânt imnul.
*
Voiam să cânt doar prima strofă dar P2 et4 a scos telefonul să mă filmeze așa că l-am cântat cap coadă, sperând că o să-l pună pe net să vadă toți cetățenii ce atitudine pozitivă am. La final mi-a arătat că nu mă filma și doar se prefăcea că mă filmează ca să-mi dea emoții. Măcar cumva le-am dat avânt milițienilor să-l bată mai cu spor pe vecinul de la unu. Mă bucur că ajut corecția de atitudini periculoase. Dacă nu erau oameni ca vecinul, care să nu ia declarațiile în serios, ieșeam de mult din carantină.
*
Se întâmplă ceva foarte distractiv într-un balcon de la C6, fațada vestică. Nu am nici o fereastră bună în direcția aia dar P2 et4 are și îl văd cum se uită și râde de vreo oră. Râde de-i dau lacrimile. Mă uit la el și, din fericire, nu îmi pot imagina ce poate să vadă de îl împlinește în așa hal. Imaginația bogată a fost depistată de anul trecut a favoriza boala și mă bucur că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de personalitate.
*
M-am aplecat peste balcon să văd ce se întâmplă la C6 și am căzut din balcon. Din fericire mi-a amortizat căderea copacul din fața blocului și vecinul de la unu, care încă zăcea într-o baltă de urină. Milițienii de serviciu, înțelegând că a fost un accident, m-au bătut foarte moderat. Am doar o mână ruptă și mi-o pot trata singur acasa. Bine că nu m-au dus la spital. Nimeni care ajunge la spital nu se mai întoarce acasă.
*
Cu toate că am o mână ruptă, am aplaudat înainte de culcare muncitorii esențiali, cei care ne livrează mâncare la ușă, ne asigură curent, gaz, internet și apă: tot ce are nevoie un om modern ca să nu iasă din casă. Și evident doctorii și polițiștii. Ei sunt adevărații eroi. E important să menții o atitudine pozitivă, pentru sistemul imunitar.

Jurnal de carantină 2025 (II) 
Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.
*
A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.

Sâmbătă, 23 Mai, 2020 - 14:21
Discursul la Conferința internațională organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului

Dacă vrem să înțelegem cum va arăta lumea după pandemie ar trebui mai întâi să înțelegem prezentul pe care-l trăim și să învățăm din lecțiile trecutului apropiat.

Ultimele luni au evidențiat două aspecte majore cu caracter pozitiv: responsabilitatea personală a oamenilor care, indiferent de regimul politic, calitatea administrației, gradul de dezvoltare economică și socială și convingerile religioase, au dovedit o înaltă responsabilitate civică, și modul în care progresul în tehnologia comunicării poate fi util în cazul unei pandemii.

În același timp, s-a putut vedea mediocritatea liderilor politici, ineficiența sistemului economico-financiar bazat pe obținerea profitului, în rezolvarea problemelor de sănătate publică, limitele științelor medicale, ale științei în general, precum și riscurile unor tehnologii scăpate de sub control. Două basme care ne-au însoțit copilăria, cel al Împăratului fără haine și cel al Ucenicului vrăjitor, par a fi transpuse în realitatea zilelor noastre.

Privind retrospectiv, primele două decenii ale secolului XXI, vedem că omenirea a trecut prin două crize: criza globalizării terorismului, începând cu 11 septembrie 2001 și criza financiară din 2004-2009. După fiecare din aceste crize s-a spus, cum se spune și în actuala criză, că  ”lumea nu va mai fi la fel”. Dar experiența postcriză a arătat că lumea a rămas aceeași, iar, în timp, lucrurile chiar s-au înrăutățit. Acțiunile represive după atentatul din 11 septembrie nu au pus capăt terorismului; din contră, mișcările teroriste s-au intensificat, pentru că soluțiile s-au rezumat la intervenții militare externe și la intensificarea măsurilor de securitate pe plan intern și nu la un efort general pentru  crearea unei culturi a păcii.

Efectele dezastruoase ale crizei economice din 2004-2009, provocată de politicile bancare nesăbuite nu au fost suportate de bănci și de sistemul financiar bancar care a jucat un rol esențial în propagarea sa. Agențiile de rating nu au fost decredibilizate și învinuite iar sistemul existent a continuat neperturbat, creând astfel premisele unor crize similare în viitor. Cetățenii trădați de administrație au fost cei care au avut de suferit, fiind obligați să suporte costurile crizei.

 

Mediul academic: antrenor și arbitru al jocului politic

Complexul militar-industrial, leadershipul – politic, sistemul financiar s-au dovedit incapabile de a face față acestor crize. Nu ne putem aștepta să o poată face astăzi.

Când Marea Criză Economică din 1929 a lovit lumea, Albert Einstein comenta că o criză nu poate fi soluționată de către cei care au cauzat-o. De aceea sunt convins că atât timp cât politica și administrația sunt dominate de mediocritate și populism, iar mediul economic este axat strict pe maximizarea profitului, îi revine mediului academic obligația de a formula o strategie care să protejeze omenirea, cetățenii și democrația deopotrivă și să controleze cum progresul tehnologic și cercetarea biomedicală pot asigura binele limitând efectele negative. Guvernele actuale, obsedate de respectarea reglementărilor de prevenire a răspândirii virusului și de restricțiile bugetare, văd copacii, dar nu mai văd Pădurea. A venit vremea ca mediul academic și oamenii de știință să se angreneze într-o dezbatere asupra viitorului societății umane. Într-o lume a globalizării, când principalii actori sociali sunt interesați doar de atingerea unor țeluri care corespund propriilor interese, singura voce critică este cea a mediului academic, care poate fundamenta o analiză capabilă să abordeze problemele economice, sociale, culturale, educaționale, morale în conexiunea lor.

Avem astăzi responsabilitatea de a lucra împreună pentru binele comun, în virtutea răspunderii sociale imediate de a preveni abuzurile care se pot petrece ca rezultat al stării de urgență sub care se află cea mai mare parte a lumii. Aș vrea să fiu bine înțeles. Nu am în vedere implicarea directă în politică. Momentul 1989-1990, când elitele intelectuale din Europa de Est au mobilizat milioane de oameni care au pus capăt regimurilor dictatoriale și Războiului Rece a rămas unic în istorie. În opinia mea, fenomenul popoarelor eliberate care au ales rectori de universități, scriitori, filozofi și savanți ca primii șefi de stat și guvern democrați nu se mai poate repeta în secolul actual.

În contextul actual al manipulării opiniei publice de grupuri financiare, vizibile sau oculte, și degradării climatului social, reprezentanții de vârf ai mediului academic contemporan nu pot fi jucători, dar sunt chemați să fie antrenori și arbitri ai jocului politic.

Vineri, 15 Mai, 2020 - 00:00

„Ori de câte ori mă văd purtând o mască în timp ce trec prin străzile pustii din Bruxelles sau pe coridoarele goale ale Comisiei Europene, nu pot să nu fiu cuprins de un sentiment de șoc. Mai ales că, oriunde te-ai duce și oriunde ai fi, acest sentiment de șoc este palpabil. Este palpabil în Piața San Marco din Veneția – acum părăsită de oameni în timp ce peștii se întorc în apele lagunei care sunt din nou limpezi. Este palpabil în Ierusalim, unde Biserica Sfântului Mormânt a fost închisă în Vinerea Mare pentru prima dată de la ciuma din 1349. Este palpabil în Statele Unite, unde șomajul a crescut cu 20 de milioane în patru săptămâni. În cele din urmă, este palpabil în Spania și Italia, unde nu mai puțin de 45.000 de oameni au murit până la sfârșitul lunii aprilie.

O criză de sănătate la început, COVID-19 s-a transformat curând într-o criză economică și socială fără precedent. Niciun economist nu și-ar fi putut imagina vreodată acest lucru: mai multe miliarde de oameni izolați în propriile case. Prin urmare, consecințele vor fi mult mai mult decât ceea ce am trăit în 2008.

Deși nu ajută la rezolvarea problemei, prima întrebare care se pune este dacă această pandemie era evitabilă sau dacă este similară cu celebra „lebădă neagră” la care se referă Nassim Taleb. El vede „lebăda neagră” ca având trei caracteristici: un sentiment de șoc, deoarece nimic din trecut nu făcea posibilă anticiparea evenimentului; o criză extrem de violentă pe care o provoacă; și, în sfârșit, eforturi pentru înțelegerea ei rațională. ..Citeste mai mult >

Joi, 14 Mai, 2020 - 00:00

Ordin de la Berlin: Siegfried Muresan, premier ! Alertată de informările BND-ului cu privire la posibilitatea unei ”dezertări” mascate a lui Klaus Iohannis din tabăra pro-germană din interiorul UE în favoarea ”Noii Ordini Mondiale” propovăduite de președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul Angela Merkel a decis să îl supună pe șeful statului român unui test relevant de loialitate.

Marţi, 12 Mai, 2020 - 13:11

Facebook si Youtube blocheaza accesul  la cutremuratorul documentar “Plandemia” / “Pandemia planificata”, despre dedesubturile pandemiei de COVID-19. Marturiile biochimistei Judy Mikovits, care a contribuit la intelegerea HIV si care a aruncat in aer industria Big Pharma prin cartea “Flagelul coruptiei”. Medicii demasca lucratura legata de isteria coronavirusului 

Duminică, 10 Mai, 2020 - 10:01
Realitatea poate avea multiple interpretări

DOVEZI CONTRARE VERSIUNII OFICIALE ADOPTATE DE GUVERNELE OCCIDENTALE. Combustibilul de avion, kerosenul, arde cu flacari GALBENE, asa cum se vede pe aceasta fotografie de la NASA cu un avion care a luat foc pe pista in urma unui impact.

Fara utilizarea unor bombe sau rachete cu napalm care sa explodeze la impactul avioanelor cu turnurile gemene, aceste avioane nu ar fi strapuns structura masiva de otel a turnurilor, caci avioanele sunt facute din aluminiu, metal usor si moale. Daca bombele nu ar fi topit structura de otel, avioanele ar fi ramas cu botul infipt in turnuri sau ar fi cazut jos pe strada dupa impact. Fotografia urmatoare arata structura de otel a turnurilor gemene la vremea constructiei lor. Este practic IMPOSIBIL ca un avion din aluminiu sa treaca prin aceasta structura de OTEL, decat daca otelul este topit in prealabil !!!

Sâmbătă, 9 Mai, 2020 - 13:33
Cetatenii sunt invitati sa faca observatii si propuneri proiectului lansat in dezbatere publica de catre Institutul National de Sănătate Publică referitor la masurile coercitive care vor fi dispuse incepand cu data de 15 mai la adresa de mail: propuneri.r

Institutul National de Sănătate Publică a postat în transparență decizională propunerea privind  setul de măsuri de relaxare care vor fi aplicate după ridicarea stării de urgență.

Toate observațiile și propunerile celor interesați pot fi transmise la adresa de mail propuneri.relaxare@ms.ro

Vineri, 8 Mai, 2020 - 13:09

Un text aparținând profesorului sârb de istorie Miodrag Stanojevic, din Voivodina, cunoscător al limbii române, în care acesta prezintă magistral adevărul despre istoria ungurilor și despre pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște duşmani şi trădători pe pământ românesc.

 Vă propun un exerciţiu de imaginaţie…

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

Miercuri, 6 Mai, 2020 - 00:00
O întrebare pe care și-o pun tot mai mulți, cu tot mai puține răspunsuri

Este ceea ce am banuit din prima zi a epidemiei pe principiul „cine profita”. Logica doctorului taiwanez nu poate fi combatuta. Nu poate fi o inchipuire a lui sau o stire falsa. 

Marţi, 5 Mai, 2020 - 00:00
O biografie neagra  a noului star si far al social-democratiei  autohtone

Desi incearca sa o scalde in fel si chip, principalul vinovat pentru recenta adoptare tacita de catre Camera Deputatilor  a unui proiect de lege privind autonomia Tinutului Secuiesc, probabil cel mai penibil si sensibil moment din istoria Parlamentului postdecembrist, este presedintele acestei camere, Marcel Ciolacu, care este si liderul interimar al PSD, partidul care detine majoritatea parlamentara relativa. Nu mi se par verosimile acuzatiile presedintelui Klaus Iohannis ca liderul PSD ar fi realizat o intelegeri secrete cu conducerea UDMR cu seful guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, cu privire la la ruperea Ardealului. Cred ca la mijloc este o fie neglijenta si indolenta crasa fie nestiinta si prostia colosala  a presedintelui Camerei Deputatilor si al PSD, oricare dintre aceste variante fiind aproape la fel de grava ca o tradare. Este o  lectie usturatoare despre ce se poate intampla cand acced in functii cheie, in speta este vorba de a treia functie in stat, politicieni dubiosi si unsurosi, impostori si incompetenti ca Marcel Ciolacu, care ar trebui sa-si dea demisia sau sa fie demis de urgenta.

Totul a pornit de la faptul ca PSD, inca principalul partid din Romania, a perseverat in greseala dupa ce s-a fript in ultimii ani cu fostii sai presedinti Liviu Dragnea si Viorica Dancila, doua personaje politice relativ obscure si limitate intelectual, ambele originare dintr-unul din cele mai provinciale si subdezvoltate judete ale Romaniei, Teleorman, cu un rol nefast si toxic pentru partid, indeosebi condamnatul din Alexandria care a ajuns sa se creada acum un martir al neamului. Un politician provincial de duzina, care a flirtat cu lumea interlopa, cu studii superioare incerte si intarziate, fara ocupatie pana la 37 de ani, fost colaborator al Militiei si Securitatii, apoi masterand la Colegiul National de Aparare si la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative, dar si doctorand la Academia SRI, capitalist de cumetrie devenit milionar cu o patiserie-gogoserie-covrigarie, a devenit un personaj providential pentru un PSD aflat in deriva dupa intemnitarea lui Dragnea si esecul rusinos al lui Dancila la alegerile prezidentiale. Este vorba de Ion Marcel Ciolacu, devenit anul trecut presedinte al Camerei Deputatilor si presedinte interimar al PSD, pe care unii colegi de partid si unii oameni de presa il vad drept un salvator providential si un reformator epocal al celui mai mare partid din Romania.

Luni, 4 Mai, 2020 - 10:01

Declarația lui Pompeo și tot circul mediatic care o însoțește, cu privire la originea Covid-19 - declarație fără suport științific ci doar o inseilare de presupuneri ale "comunității de informații" parfumate cu sloganuri despre comunism, lilieci și imagini stil Hollywood - vine să completeze șirul de minciuni mediatice de proporții de la care s-au pornit războaie nimicitoare! 

Aveti mai jos cazuri de declanșare a multor razboaie  - în care au murit milioane de oameni nevinovați și s-au distrus țări! - pornind de la minciuni! 

Așa că, și declarația lui Pompeo și tot circul mediatic care o însoțește, la o primă vedere, s-ar putea să se înscrie într-o zonă a propagandei și a ascunderii Adevărului.  

Timpul și evenimentele care vor urma vor confirma sau infirma această presupunere!

Adevărul, în esența lui, nu tine de forță, de putere sau de virulența campaniilor mediatice! 

Adevărul ține de realitate, de probe certe, de argumente științifice!

ZECE RĂZBOAIE = ZECE MINCIUNI MEDIATICE

Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă. Astăzi, aflăm că Statele Unite ale Americii amenință Venezuela și Ecuadorul. Mâine, Iranul. Poimâine, pe cine oare?...
 Să ne amintim de câte ori, aceleași State Unite, și prin aceleași mijloace, ne-au manipulat. 
Fiecare război important a fost „justificat” printr-un fapt abominabil, care mai târziu (mult prea târziu) s-a dovedit a fi o dezinformare, lansată în mod deliberat. 
Iată un scurt inventar:

Duminică, 3 Mai, 2020 - 11:12
Cristian Rizea, milionarul din garsonieră, cu Ferrari

„Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au pronunţat sentinţa, în primă instanţă, în dosarul în care fostul deputat Cristian Rizea este acuzat de trafic de influenţă, spălare de bani şi influenţarea declaraţiilor. El a fost condamnat la 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor. În plus, i se confiscă echivalentul în lei, la cursul BNR de la data punerii în executare, suma de 300.000 euro. Decizia nu e definitivă.

În acelaşi dosar a fost judecat și Lucian Colţea, cetăţean american, acuzat de săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă şi spălare de bani în formă continuată, el fiind condamnat la 2 ani închisoare, cu suspendare.

Iată minuta ședinței de judecată:

”1291/1/2016 - I. În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Rizea Cristian, după cum urmează:

- din infracţiunea prevăzută de art. 291 Cod penal, rap. la art. 6 şi 7 alin.1 lit. a din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. 257 Cod penal 1969, rap. la art. 6 din Legea 78/2000 (în varianta în vigoare la momentul săvârşirii faptei) cu aplic. art. 5 Cod penal;

- din infracţiunile prevăzute de art.272 alin.1 Cod penal (două fapte), în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal. În baza art.257 Cod penal 1969, rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Rizea Cristian (...), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969. Face aplicarea dispoziţiilor art.71, 64 lit.a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969.

În baza art. 29 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art.35 alin. 1 Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal. Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 Cod penal cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În baza art.272 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de influen?area declara?iilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal. Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 Cod penal cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 38 alin.1 Cod penal şi art.39 alin.1 lit. b Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul Rizea Cristian să execute, în final, pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, stabilită în condiţiile art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal. Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 Cod penal cu referire la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal.

II. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal 1969, în referire la art.76 alin.1 lit.d Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Colţea Lucian (...), pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969. În baza art. 29 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 şi art. 74 alin. 2 Cod penal 1969, în referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal 1969 şi art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Colţea Lucian, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 2 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969.

În baza art. 33 lit. a Cod penal 1969 şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal 1969, contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Colţea Lucian să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969.

Joi, 30 Aprilie, 2020 - 00:00
Nu coronavirusul

Profesorul Yuval Noah Harari, a carui companie a donat un milion de dolari OMS, explica in ce fel ne vor schimba viitorul deciziile pe care le luam astazi referitor la COVID-19.

Domnule profesor Harari, ne aflam in toiul unei pandemii. Ce va ingrijoreaza cel mai mult in contextul schimbarilor care au loc in lume?

Yuval Noah Harari: Cred ca cel mai mare pericol nu este virusul in sine. Umanitatea dispune de toate cunostintele stiintifice si de uneltele tehnologice pentru a birui virusul. Problema cu adevarat majora este demonul nostru launtric, ura noastra, lacomia si ignoranta.

Ma tem ca oamenii reactioneaza la aceasta criza nu cu solidaritate globala, ci cu ura, invinuind alte tari, invinuind minoritati etnice si religioase.

Dar eu sper ca vom fi capabili sa ne dezvoltam compasiunea si nu ura, sa reactionam cu solidaritate globala, care va dezvolta generozitatea noastra de a ajuta oameni aflati la nevoie. Si sper ca ne vom dezvolta abilitatea de a discerne adevarul si nu vom da crezare tuturor acestor teorii ale conspiratiei. Daca vom face asta, nu ma indoiesc ca vom birui cu usurinta aceasta criza.

Ne aflam, dupa cum ati spus, in fata alegerii intre supraveghere totalitara si sporirea puterii cetatenilor. Daca nu suntem atenti, epidemia va marca o cumpana a apelor in istoria supravegherii. Dar cum pot eu fi atent cu ceva ce nu se afla sub controlul meu?

Nu se afla complet in afara controlului dumneavoastra, cel putin in democratie. Votati in favoarea unor politicieni anume si partide care fac politica. Astfel aveti ceva control asupra sistemului politic. Chiar daca acum nu au fost alegeri, politicienii sunt in continuare sensibili la presiunile opiniei publice.

Daca publicul este inspaimantat de epidemie si vrea sa preia conducerea un lider puternic, atunci este mult mai usor pentru un dictator sa faca exact asta, sa preia fraiele puterii. Daca, de partea cealalta, exista reactie din partea publicului atunci cand un politician merge prea departe, atunci aceasta poate impiedica cele mai periculoase evolutii.

Luni, 27 Aprilie, 2020 - 22:17

Robert Francis Kennedy Jr. este un avocat american de mediu, autor și adversar al vaccinării. Kennedy este fiul lui Robert F. Kennedy și nepotul fostului președinte John F. Kennedy. El este președintele consiliului de administrație al Waterkeeper Alliance, un grup de mediu fără scop lucrativ, la forndarea căruia a contribuit în 1999.

Pentru Bill Gates vaccinurile constituie o filantropie strategică, ce alimentează numeroasele sale afaceri legate de vaccin (inclusiv ambiția Microsoft de a controla o întreprindere globală de ID vacantă) și îi conferă un control dictatorial asupra politicii globale de sănătate – acest vârf de lance al neoimperialismului corporativ.

Obsesia lui Gates pentru vaccinuri pare a fi alimentată de o convingere mesianică precum că el ar fi menit să salveze omenirea cu ajutorul tehnologiei și de o voință demiurgică de a face experimente pe seama vieților unor oameni de mâna a doua.

Promițând să eradicheze poliomielita cu 1,2 miliarde de dolari, Gates a preluat controlul asupra Consiliului Consultativ Național al Indiei (NAB) și a mandatat 50 de vaccinuri pentru poliomielită tuturor copiilor sub vârsta de 5 ani. Medicii indieni blamează campania lui Gates pentru o epidemie devastatoare de poliomielită, generată de un vaccin care a provocat paralizie unui număr de  496.000 de copii în perioada 2000 și 2017. În 2017, guvernul indian a redus regimul de vaccinare al lui Gates și l-a exclus pe Gates și pe colegii săi din Consiliului Consultativ Național. În 2017, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut cu multă reticență că explozia globală de poliomielită este generată cu precădere de respectivul vaccin, ceea ce înseamnă că provine din Programul de Vaccinuri Gates. Cele mai înspăimântătoare epidemii din Congo, Filipine și Afganistan sunt toate legate de vaccinurile lui Gates. Până în 2018, 3/4 de cazuri globale de poliomielită proveneau din vaccinurile Gates.

În 2014,  Fundatia Gates a finanțat testarea de vaccinuri HPV experimentale, dezvoltate de GSK, (GlaxoSmithKline este o companie globală farmaceutică, care își are sediul în LondraRegatul Unit. Este a treia companie farmaceutică din lume estimată după veniturile ei (după Johnson & Johnson și Pfizer – Wikipedia; n. trad.)  și Merck (Merck & Co., Inc., cunoscută și sub numele de Merck Sharp & Dohme, sau MSD, este una dintre cele mai mari zece companii farmaceutice din lume, cu un profit de peste 4,6 miliarde $ și 61.500 de angajați în anul 2005Înființată în 1891, Merck dezvoltă, produce și vinde vaccinuri și medicamente din mai mult de 20 de categorii terapeutice – Wikipedia; n. trad.)., pe organismele a 23.000 de fete tinere din provinciile indiene îndepărtate. Aproximativ 1.200 dintre acestea au suferit reacții adverse severe, inclusiv tulburări autoimune și de fertilitate. Șapte dintre ele au decedat. Investigațiile guvernului indian au scos în vileag  faptul că cercetătorii finanțați de către Gates au comis multiple încălcări de ordin etic:  exercitarea de presiuni aspra fetelor din satele vulnerabile pentru a le include în acest experiment, intimidarea părinților, falsificarea formularelor de consimțământ și refuzararea oricărei îngrijirii medicale pentru fetele care au avut de suferit. Cazul respectiv este în curs de examinare la Curtea Supremă de Justiție a acestei țări.

Duminică, 26 Aprilie, 2020 - 10:00

 În știința dreptului, atingerea unor praguri temporale  este un fapt constitutiv de drepturi (vezi Codul Civil, Capacitatea de exercițiu, Codul Penal - Liberarea condiționată), în timp ce, în materia Dreptului Muncii, a Dreptului Administrativ se vorbește de ”vechime” (în muncă, în profesie, în funcție, în grad), ca unitate de măsură ce dimensionează întinderea unor drepturi sau aptitudinea de a beneficia de ele.

     În prezent, decizia discreționară a Guvernului civil, prin Ministerul de Interne, tot civil, a pus în aplicare o invenție juridică, materializată în textul unor ordonanțe militare, prin care introduce o materie nouă, interdicția prin efectul legii (similară interdicției judecătorești), interdicția militărească  (!!!),  folosind  o nouă teorie, cea a protecției vârstei de peste 65 de ani. De ce apare această legislație discriminatorie, care are drept criteriu nimic altceva decât vârsta ?

     În materie de drept există, într-adevăr, câteva materii în care textul legii vorbește expres de vârstă, ca element de referință.

      Mai întâi, ce înțelegem prin vârstă ?  Se spune adesea că vârsta  este doar un număr, și nimic mai mult. Lexical, avem două definiții pentru acest termen: o definiție se referă la persoane în viață, alta la cele ce nu mai sunt printre noi.

  1. În prima  definiție, vârsta reprezintă ”Timpul scurs de la nașterea unei persoane și până la un moment din viața sa”. Este sinonim cu termenul ”etate”. Pentru  a preciza la modul general vârsta sau etatea unei persoane  se folosește unitatea de măsură ”an”, dar sunt  situații juridice, cum ar fi stabilirea ”vechimii în muncă”,  în pragul pensionării, în care  este necesar să exprimăm vârsta  în ani, luni și zile. Aceleași repere temporale  sunt avute în vedere în cazul promovării într-o funcție. În schimb, reperele temporale  ore, minute și secunde au relevanță în câteva situații non juridice particulare: în competiții sportive, întârzierea unor avioane sau trenuri, procese tehnologice etc.
  2.  Într-o a doua accepțiune,  ”vârsta ” este  ”Timpul scurs de la nașterea unei persoane și până la moartea sa”. În cazul acesta se folosește anul, ca unitate de măsură.

          Spunem: X a trăit 82 de ani sau Y a murit la vârsta de 90 de ani. Iată că vârsta este unitate de măsură și în viață și la moarte.

Joi, 23 Aprilie, 2020 - 21:35

Sunt multe comunități care, de-a lungul timpului, și-au blamat ori îndepărtat bătrânii și nu întotdeauna cu intenții rele. De fapt, nici nu contează intențiile, ci rezultatul. Din păcate, societățile post-industriale se îndreaptă spre nașteri tot mai puține. În paralel, se produce creșterea duratei medii și a speranței de viață a oamenilor. Astfel, tot mai mulți oameni vor fi în putere la vârste mai înaintate și, prin urmare, vor fi activi la asemenea vârste. Omenirea îmbătrânește, dar acest fapt nu este neapărat o tragedie, din moment ce ne extindem viața activă spre vârste care odinioară erau destinate odihnei. 

Aflu că avem un Comitet Național pentru Situații Speciale de Urgență care, în aceste timpuri de asalt al bolii, ia măsurile cele mai potrivite în cunoștință de cauză. Este, evident, mult mai bine ca măsurile să fie severe și nu laxe, pentru a preveni înainte de a fi prea târziu. Măsurile acestea se iau pe baza unor date și, de cele mai multe ori, este vorba de date statistice. Altele mai bune nu avem și suntem obligați să ne ghidam după statistici, deși oamenii sunt ființe palpabile și nu se îmbolnăvesc și nu mor în funcție de statistici.

Revin, în acest cadru, la măsurile de izolare a bătrânilor într-un mod special, diferit de cele de izolare a celorlalte categorii de cetățeni. Trec peste faptul că nu toți oamenii sunt bătrâni la 65 de ani, așa cum se întâmpla în urmă cu secole sau chiar cu decenii. Izolarea specială a bătrânilor, după cum suntem asigurați, se face din rațiuni de protejare a lor. Totuși, în conștiința publică, ideea că bătrânii ar fi purtătorii cei mai mari ai virusului Corona este adânc înrădăcinată. Dacă ar fi așa, atunci ce rost are să-i înghesui pe toți în spațiul public (mai ales în magazine, adică în locuri închise) preț de două ore, în condițiile în care celelalte categorii sunt libere să iasă și ele în același interval? Dacă între orele 11 și 13, pot fi pe stradă și bătrânii (grupați cu toții atunci) și pot fi și ceilalți, oare nu sporește riscul de îmbolnăvire, mai ales că, în acest moment, în cele mai multe locuri din țară, masca și mănușile sunt doar recomandate, nu obligatorii. Oare dacă bătrânii s-ar putea distribui pe toata durata zilei, nu ar fi mai avantajos pentru limitarea contagiunii, nu s-ar rări posibilii răspânditori ai bolii?

Dar, dincolo de aceasta, aminteam de statistici pentru că ele trebuie să fie un îndrumar pentru decidenți în aceste situații-limită. Am mai arătat că ne-ar fi fost util să știm câți oameni mureau în medie pe zi în România înainte de a veni această pacoste peste noi, ca să putem aprecia cât de distrugătoare este pandemia. Nu cred că Institutului Național de Statistică i-ar fi fost greu să ne spună acest lucru, fiindcă nu era vorba de calcule prea complicate. În plan mondial, am văzut recent că s-au relevat asemenea date și că molima a făcut să crească numărul decedaților, în medie, de aproape trei ori față de perioada de dinaintea flagelului. Este foarte grav, dureros și trist. Pentru milioanele de familii care au morți este tragic, iremediabil, catastrofal. Acestor familii statistica nu le ajută la nimic. Revin, totuși, la statistică și constat, din date accesibile publicului larg, următoarele: în 2018, au murit în România 263 463 de oameni, ceea ce înseamnă 721,8 oameni, în medie, pe zi. Proporțional, sunt ceva mai mulți decât în Germania (de patru ori mai populată decât România), unde mor, în vremuri obișnuite, cam 2200 de oameni pe zi. E firesc să fie așa, deoarece în Germania speranța de viață e mai mare decât în România. Am urmărit – după datele Anuarului Statistic al României și după alte câteva surse coroborate – care este repartiția decedaților pe grupe de vârstă. Astfel, din cei 263 463 morți din 2018, erau 147 094 de persoane de peste 75 de ani, adică 55,8% din total. Morții de peste 60 de ani erau 223 740 și însemnau 84,9% din total. Acestea sunt, să zicem, două extreme. La mijlocul acestor extreme se situează morții de peste 65 de ani, care au fost în 2018 în număr de 201 399, adică 76,4% din total.

Luni, 20 Aprilie, 2020 - 00:00
Un interviu șters de pe You tube

Gazda (G): Sunteți la London Real. Sunt Brian Rose. Invitatul meu de azi este David Icke, scriitor englez, conferențiar, cunoscut din anii ’90 ca profesionist în teoria conspirației. Se consideră ”investigator full-time despre cine și cum conduce lumea”.

Ești autorul a 21 de cărți și 10 dvd-uri. Ai ținut conferințe în 25 de țări, unele din conferințe au ținut și 10 ore. Ai vorbit în fața unor mulțimi mari de oameni, ai umplu stadioane precum Arena Wembley.

Ești a doua oară la noi pentru a vorbi despre pandemia de covid-19 și carantina globală, recesiunea economică, impactul tehnologiei 5G și despre încălcarea drepturilor noastre și a libertății de expresie. David, bine ai revenit la London Real!

David Icke (I): Mulțumesc, Brian !

G: Au trecut 90 de zile de când ai venit ultima oară la această emisiune. De atunci, ni s-a spus că milioane de oameni din toată lumea s-au infectat de această boală, numărul de morți se apropie de o sută de mii. Trei miliarde de oameni sunt izolați în casă, cotațiile la bursă au scăzut cu 30 %, ne așteaptă o recesiune globală. David, îți spun sincer. Ultima noastră discuție a devenit virală. Mai mult de 7 milioane de vizualizări, cele mai multe comentarii din istoria emisiunii, ceea ce-mi spune un lucru: oamenii vor să audă părerea ta, și oamenii vor să știe adevărul.

Așa cum știi, nu sunt de acord cu tot ce spui, dar voi apăra dreptul tău de a o spune. Am ajuns la un moment din istoria acestei țări în care Oficiul de comunicații din Anglia (OFCOM) interzice organizațiilor media să vorbească despre ”teorii ale conspirației care fac conexiunea între 5G și coronavirus”.

Sunt foarte îngrijorat. Mai spun o dată: Mulți oameni mi-au spus să nu realizez acest interviu. Dar în America, acolo de unde sunt, primul amendament din constituție vorbește despre dreptul la liberă-exprimare pentru presă. Acest drept este încălcat chiar în timp ce noi vorbim.

George Orwell, în cartea lui faimoasă ”1984”, a spus: ”În condițiile în care manipularea e la nivel global, a spune adevărul e un act revoluționar”. David, asta vom face noi astăzi.
Sincer, nu am crezut că vom ajunge până în acest moment. Credeam că astăzi va fi închisă emisiunea.

Cu ce să începem … există cu adevărat virusul ?

Sâmbătă, 18 Aprilie, 2020 - 00:00

1) În 2014, în orașul Wuhan s-a terminat construcția unui laborator de nivel 4 (autorizat să manipuleze viruși letali pentru om), care a costat 44 de milioane de dolari și care a fost realizat cu colaborarea Franței. Cercetătorii chinezi s-au pregătit în laboratorul de nivelul 4 din Lion. https://www.nature.com/news/inside-the-chinese-lab-poised-to-study-world... 2) La construirea laboratorului au participat și oameni de știință de la Galveston National Laboratory al Universității din Texas, cu care s-a păstrat o relație strânsă de colaborare. https://www.utmb.edu/gnl/news/2018/11/28/scientific-diplomacy-andinterna... 3) Cercetările conduse de Galveston National Laboratory sunt finanțate de NIAID, Departamentul de Apărare al Statelor Unite, de Centrele americane pentru controlul și prevenirea bolilor, de alte agenții federale și de industria biofarmaceutică. https://www.utmb.edu/gnl 4) În 2015, Institutul Pirbright a cerut brevetul unui coronavirus atenuat, care poate fi utilizat pentru producerea unui vaccin. Brevetul a fost eliberat in 17 decembrie 2019. https://patents.justia.com/patent/10130701 DOVADA CĂ VIRUSUL CORONA E INVENTAT ÎN LABORATOR https://drive.google.com/file/d/1FMz84JxhiF8wPb09ihLOY_vQs7yokX Ts/view?usp=sharing „Am verificat la patentul de inventie codul de bare cu telefonul meu. Nicio surpriza: PATENTUL DE INVENTIE ESTE REAL. Acel institut care detine patentul are ca principali finantatori Trustul Welcome si (surpriza sau mai degraba nu) Fundatia Gates.”... deci Fundatia Gates a inginerit virusul și tot ei vin cu antivirusul ..măi să fie ... 5) Institutul Pirbright este o entitate controlată de guvernul britanic, iar printre principalii finanțatori privați se află Fundația Bill and Melinda Gates. http://bit.ly/BaMGCoVid 6) În 14 iulie 2019 (înainte de explozia răspândirii coronavirusului) a izbucnit o tensiune internațională deoarece CBC canadiană a publicat știrea conform căreia Dr. Xianggou Qiu, soțul acesteia, Keding Cheng și un număr neprecizat de cercetători din echipa acesteia, au fost escortați afară din Canadian National Microbiology Laboratory (NML) din Winnipeg, laborator de nivelul 4, apoi au fost expulzați din Canada. Niciunul din ei nu a fost arestat, dar a fost deschisă o anchetă administrativă asupra activității lor, care a suscitat proteste în China. https://www.cbc.ca/news/canada/manitoba/chinese-researcher-escortedfrom-... 7) Echipa de oameni de știință chinezi care lucra la Canadian National Microbiology Laboratory (NML) din Winnipeg, colaborau la programul special asupra agenților patogeni ai agenției de sănătate publică din Canada. Cu 4 luni înainte de a fi dați afară, o navă care conținea doi viruși cu virulență ridicată, Ebola și Nipah, a fost trimisă în China de către NML. Când a fost interceptată expediția, s-a descoperit că nu a fost respectată procedura de siguranță. https://besacenter.org/perspectives-papers/china-biological-warfare 8) Conform unei relatări a Manohar Parrikar Institute for Defence Studies and Analyses din India, trimiterea celor doi viruși de la NML către China este deja un lucru alarmant, dar subliniază și lipsa de informații despre câți alți viruși sau alte articole au putut fi trimise către China în perioada 2006 - 2018. Dr. Qiu a făcut cel puțin 5 călătorii, în anul academic 2017 - 2018, perioadă în care a fost de mai multe ori în laboratorul de biosiguranță de nivel 4 din Wuhan. Suspiciunile legate de oamenii de știință chinezi nu sunt însoțite de nicio dovadă și nu există nicio legătură directă între ei și coronavirus. https://idsa.in/cbwmagazine/chinas-biological-warfare-programme 9) Jurnaliști italieni au dezvăluit că la Wuhan, în septembrie 2019 a avut loc un exercițiu militar pentru a simula o amenințare numită “coronavirus”. https://www.tgcom24.mediaset.it/mondo/coronavirus-quella-stranaesercitaz... 202002a.shtml 10) În 18 octombrie 2019, 300 de atleți militari americani au debarcat la Wuhan împreună cu mulți alți atleți ai forțelor armate din 140 de națiuni, pentru a participa la Military World Games https://www.scmp.com/news/china/military/article/3033098/xi-jinping-open... 11) În 18 octombrie 2019, John Hopkins Center for Health Security în colaborare cu World Economic Forum și Fundația Bill & Melinda Gates au prezentat la New York un eveniment denumit: 12) “Event 201 Pandemic Exercise” (aici e filmule’ul https://www.youtube.com/watch?time_continue=425&v=BfRWJN1 aSpY ) în care s-a simulat o pandemie de coronavirus pornită din China și apoi răspândită în toată lumea pentru a demonstra care sunt costurile economice și de vieți umane legate de infecția cu acest tip de virus. La summit au participat 15 lideri de multinaționale, de guverne și sănătate publică. https://www.ansa.it/sito/notizie/economia/business_wire/news/2019-10- 16_1162067813.html 13) Primul caz de coronavirus a fost descoperit în 17 noiembrie 2019 și deoarece are o perioadă de incubare de 2 săptămâni, infectarea rezultă pe la începutul lui noiembrie, la circa două săptămâni după „Event 201 din New York” care simula pandemia de coronavirus. https://www.livescience.com/first-case-coronavirus-found.html 14) Li Wenliang, medicul chinez de 34 de ani, care a fost primul care a alarmat autoritățile, a fost arestat și redus la tăcere cu acuzația difuzării de știri false și de falsă alarmare. A decedat la scurt timp după eliberare, iar cauza oficială de deces a fost infectarea cu coronavirus, deși era tânăr și în bune condiții de sănătate. Întârzierea autorităților chineze de a bloca primele focare de infecție cu coronavirus, anunțate de Li Weliang, a fost cauza răspândirii virusului. 15) Comisia Anticorupție a Partidului a deschis o anchetă asupra morții lui Li Wenliang, deoarece coronavirus ucide aproape exclusiv persoane de vârstă înaintată și cu alte patologii.

Miercuri, 15 Aprilie, 2020 - 09:08

Cu mai bine de două secole în urmă, pe când desfășura campania din Egipt, Napoleon (pe atunci el era doar generalul Bonaparte) a decis, în fața mamelucilor și a unei situații-limită, să aplice o tactică de apărare de tip circular, cu valorile puse la mijloc și cu militarii francezi desfășurați pe lungimea cercului. Se zice că atunci viitorul împărat ar fi dat un ordin memorabil, care nu a sunat bine deloc: „Măgarii și savanții la mijloc!”.

Asta însemna să fie protejate aceste două categorii de ființe (adevărate valori) prin așezarea lor cât mai departe de primejdie. Nu era rău, ci era bine pentru că savanții nu erau asimilați cu măgarii, decât din punctul de vedere al utilității lor. Dincolo de glumă, măgarii erau de neprețuit pentru că erau cei mai buni cărăuși, iar savanții erau indispensabili pentru descifrarea comorilor istorice ale Egiptului, inclusiv a scrierii hieroglifice. Ambele categorii și-au făcut datoria, fapt pentru care Parisul s-a ales cu obeliscuri egiptene jefuite și cărate cu greu, iar umanitatea cu mesaje în clar despre o lume căreia îi datorăm, între altele, civilizația greco-romană, din care se trage civilizația noastră modernă și contemporană.

Unii au înțeles astăzi, tot într-o situație-limită, dar fără umorul lui Napoleon, să-i pună alături de protejații „măgari și savanți” și pe bătrâni, și tot cu intenția benefică de apărare. Pandemia aceasta este o nenorocire cum nu s-a mai întâmplat una la fel în istoria celor vreo 80-90 de ani recenți (adică timp de trei generații). Planeta, de la Al Doilea Război Mondial încoace, a trăit (în mare parte din Europa, America, Asia, Australia) multe decenii liniștite, prospere și chiar pline de răsfăț pe ici, pe colo. Criza declanșată de această boală și de numeroasele cazne și morți pricinuite de ea a trezit în oameni și lupta feroce pentru existență. Modul de a gândi „politicește corect” – criticat, pe bună dreptate, în multe privințe – a fost înlocuit uneori cu o gândire pragmatică, de genul „scapă cine poate”.

Marţi, 14 Aprilie, 2020 - 09:06

Criza sanitara actuala este diferita de crizele sanitare anterioare  ( 1348 sau 1918-1919) intre altele pentru ca economiile nationale sunt integrate global iar transporturile, comunicatiile, deplasarile fac aproape imposibilă izolarea, pe un anumit territoriu, a unei epidemii de acest gen. Din acest motiv, efectele economice negative ale crizei coronavirusului sunt enorme iar riscul amplificarii lor tot mai mare. Este clar, de aceea, ca dimensiunea acestei crize economice vor depăsi dimensiunile crizei economice din perioada 2008-2009.

Criza actuală se prefigurează atat sub forma unei crize a ofertei – determinată de reducerea masivă a activitătilor industriale si economice, in general, dar si sub forma unei crize a cererii – determinată de reducerea veniturilor celor mai multe familii (somaj tehnic, etc). Este ciclul clasic al recesiunii. Iar, pe de altă parte, se manifestă o formă de paralizie economică determinată de blocarea fluxurilor trans-frontaliere. Efectele sunt catastrofale pentru tările care se bazează pe exporturi de materii prime, gen petrol. La fel pentru tările care se bazează pe industria turismului. Suferă peste tot cei care se ridicaseră la nivelul  clasei de mijloc. Sunt afectate si marile corporatii multinationale dar unele dintre ele reusesc să se adapteze.

Ceea ce este spectaculos – STATUL este solicitat insistent sa actioneze in domeniul economic. Sunt lăsate deoparte teoriile care cereau ca statul sa nu se implice in domeniul economic si se cere fie actiune monetară (vezi deciziile Băncii Centrale Europene sau ale FED) fie injectii monetare ale băncilor nationale (vom vedea in timp efectul datoriei publice si private a statelor).

Globalizarea (-stadiul suprem al capitalismului -) a generat o noua diviziune a muncii, in functie de costurile fortei de muncă si de noi piete de desfacere sau de obtinere de materii prime. Incheierea Războiului Rece a avut un rol important, permitand statelor dezvoltate o crestere economică deosebită. In acelasi timp, le-a făcut, intr-o anumită măsură, prizoniere ale altor spatii geografice. In conditiile in care, acum, multe dintre  tările mai putin dezvoltate isi impermeabilizează frontierele, unele dintre aceste dependente devin evidente. Ca urmare, probabil că vor avea loc numeroase relocări (nationale sau regionale) ale unor industrii importante pentru securitatea natională si nu numai…

Pornind de la aceste aspecte generale, vom observa diverse eforturi pentru supravietuire economică. Sume importante transferate spre consum (pachete de 1500-2000 $ pentru fiecare familie in SUA) sau pentru economie (in special IMM-uri). Tările membre ale Zonei euro au pregătit un fond de 500 de miliarde euro pentru membrii săi, Polonia, Cehia, Spania, Franta, Italia injectează sume importante in economiile lor. Mai ales in zonele strategice.

Romania este gestionata, in momentul de fată de medici. Sigur că analizele lor, sfaturile lor sunt importante dar ne vom confrunta, in curand cu efectele economice si sociale ale crizei coronavirusului. De aceea, oamenii politici ar trebui să privească dincolo de orizont si să pregătească iesirea din viitoarea criză economiocă. Cum? Voi mai comenta.

 

 Criza democratiei

Sa incercam sa privim mai departe in timp pentru a reflecta asupra posibilelor efecte ale crizei coronavirusului si in alte domenii, nu doar in cel sanitar.

Un prim domeniu pe care il propun este reprezentat de cel al democratiei reprezentative – model aparut dupa revolutia industriala. El se bazeaza pe delegarea, prin vot, de catre cetateni, a dreptului ca un numar de reprezentanti sa decida masurile potrivite pentru intraga societate. In ultima vreme, in mod evident, increderea in alesi si in deciziile lor a scazut foarte mult. Acest lucru se bazeaza si pe multiplicarea retelelor sociale care creeaza iluzia pentru multi ca ei stiu cel mai bine. In anumite cazuri se genereaza in acest fel si un anumit tip de „mandat imperativ” asupra reprezentantilor. (Un exemplu recent l-au constituit presiunile asupra lui Iohannis ale unui dentist din Marea Britanie si ale unui grup de #rezist pentru retragerea decoratiei mele. Decizia luata a avut o clara conotatie electoral-politica).

Mai apare un fenomen interesant – disiparea lenta a partidor politice si a sindicatelor in conditiile in care se pune problema eficientei regimurilor politice in „razboiul” contra coronavirusului. Sunt mai eficiente regimurile democratice sau cele autoritare? China, cu un regim considerat autocratic, este data ca exemplu de eficienta, spre deosebire de Italia sau Spania care au luat decizii (nepopulare) cu intarziere.

Luni, 13 Aprilie, 2020 - 07:54

Eu cred ca Romania ar trebui sa fie recunoascatoare Germaniei ca face pentru cateva mii de cetateni romani ceea ce autoritatile romane nu sunt in stare. Si nu numai autoritatile de acum desigur, ci in mod cronic.

Ceea ce s-a intamplat in Romania cu oamenii plecati catre Germania a fost revoltator prin lipsa totala de organizare. In mod evident se stia de plecarea lor. Ar fi de-a dreptul teribil sa putem crede ca in stare de urgenta o asemenea miscare de oameni si autocare a trecut neobservata.

Faptul ca permiti acestor oameni sa plece la munca, atat timp cat tu nu le oferi nicio sansa, mi se pare corect, dar nu in conditii care contrazic absolut toate regulile pe care incerci sa le impui in aceasta perioada societatii.

Pe langa faptul ca in felul acesta ii pui in pericol, oferi si un exemplu frustrant pentru cei amendati ca n-au trecut ora pe declaratie sau pentru cei care te-au luat in serios si nu au mai iesit de saptamani intregi din casa. Si asa restrictiile devin tot mai greu de respectat si sunt tot mai putin respectate.

Termenul de comparatie a fost la sosirea in Germania, unde oamenii au fost primiti organizat, au fost verificati, cazati corespunzator si sunt tinuti intr-un fel de carantina activa. Statul german se da peste cap pentru ca economia sa functioneze. Si nu am multe indoieli ca va reusi.

Diferenta asta arata de ce noi, cu un numar destul de mic de cazuri grave si decese, ne pregatim sa intram in a doua luna de stare de urgenta, fara nicio perspectiva, in timp ce restul Europei isi redeschide treptat si prudent economiile inclusiv in folosul, iata, al unor romani.

Romania nu se va deschide cand vrea Merkel, cum spun diversi "nationalistopati", ci atunci cand autoritatile romane vor fi capabile sa puna cap la cap un plan articulat de redeschidere.

Este paradoxal pentru mine ca despre redeschiderea economiei si importanta ei vorbeste cel mai apasat nu vreun ministru, nu premierul sau presedintele, ci un medic, prof. Rafila, constient, spre deosebire de autoritati se pare, ca: "avem o foarte mare urgenta legata de economie. Trebuie sa facem pasi pentru a reveni incet la normal si sa ne intoarcem la lucru. Daca nu ne intoarcem la lucru, toate masurile pe care ni le imaginam in sistemul sanitar vor fi inoperabile".

Eu nu inteleg la ce a folosit luna aceasta de stare de urgenta. In opinia mea, menirea ei, cu toate restrictiile aferente, ar fi fost sa dea timp statului sa se pregateasca pentru noua situatie si sa puna la cale, asa cum au facut restul statelor, noua forma de functionare in conditiile date.

Dar noi dupa o luna nici macar masti in magazine nu avem inca. Au curs ordonantele militare, in general catre miezul noptii ca sa aiba un aer mai grav, cu o prezentare de stand-up comedy, si care, in general, nu au facut decat sa corecteze precedentele ordonante militare.

Sa o luam pe cea mai recenta. A iesit dl Vela sa ne anunte ca se interzice exportul de cereale, biscuiti si produse de patiserie. Ca sa descopere a doua zi ca nu pot sa opreasca exporturile intracomunitare, corectura facuta de Ludovic Orban cu penibila scuza ca nu am inteles noi bine ce spusese dl Vela cu o seara inainte (sigur exista ipoteza viabila ca insusi dl Vela sa nu fi inteles ce a spus, dar asta e alta poveste).

A mai trecut o zi si presedintele Rompan a dezvaluit ca interzicerea exportului de produse de panificatie procesate ar provoca pierderi mari: "Noi pierdem niste piete anuland contracte, piete pe care am muncit 10 ani sa le castigam, asa cum este Egipt".

Afland asta, de parca nu era obligatoriu sa stie, ministrul Agriculturii a promis corectia.

In privinta bugetarilor, noi avem trei categorii: cei care muncesc full time, cei care muncesc partial si cei care chiar nu fac nimic. In sectorul privat a intrat in somaj tehnic total doar ultima categorie, restul isi vad de treaba.

Nu inteleg de ce statul isi propune sa trimita in somaj tehnic si angajati utili, jumatate de luna, in timp ce plateste integral jumatate de luna bugetari care nu fac nimic.

Probabil ca rezultatul financiar ar fi acelasi daca ar intra in somaj tehnic integral bugetarii care nu pot munci si ar fi lasati cu plata integrala cei care pot munci. Asta daca vorbim despre somaj tehnic care presupune intrerupere de activitate.

Daca e vorba despre o reducere temporara de leafa la stat, ceea ce angajatorul are tot dreptul sa decida, ar trebui numita ca atare. De ce nu poate fi numita si aplicata corect? Din motive electorale, desigur. Aceleasi pentru care nici macar acum, cu deficitul la cer, PNL nu a renuntat cu totul la ideea cresterii pensiilor.

In loc sa scorneasca tot felul de ordonante militare neclare si incomplete, Guvernul ar trebui sa lucreze cu disperare la planul redeschiderii. Lipsa ei provoca un dezastru incomparabil mai mare decat COVID insusi.

Duminică, 12 Aprilie, 2020 - 00:00
  "Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%"  -  Dr. Henry Kissinger  

  "Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate".
      "Puterea este cel mai puternic afrodisiac."
      "Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili"
      "Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%"     Dr. Henry Kissinger
 
 DR. HENRY KISSINGER, CONFERINŢA BILDERBERG, EVIANS, FRANŢA, 1991    "Azi, America ar fi indignata dacă trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales dacă li s-a spus in prealabil că exista infiltrate in mijlocul lor amenințări din afara, indiferent dacă sunt reale sau fictive, care pun in pericol însăşi existenţa noastră. Aceasta va fi valabil si in cazul tuturor popoarelor din lume iar ele  vor dori sa fie eliberate de acest rău. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de bună voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de către Guvernul Mondial. "    Dr. Henry Kissinger, Conferinţa Bilderberg, Evians, Franţa, 1991
 
  DAVID ROCKEFELLER  "Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială. "   David Rockefeller
 
    MIHAIL GORBACIOV, FOST SECRETAR GENERAL AL PCUS ȘI PREȘEDINTE AL URSS  "Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceți populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atât de multe  daune ecologice. "    Mihail Gorbaciov

     J. COUSTEAU, 1991 EXPLORATOR ŞI REPREZENTANT UNESCO    "În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să il spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.   J. Cousteau, 1991 explorator şi reprezentant UNESCO
 
        - DAVE FOREMAN  "Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”."
    "Primele mele trei obiective principale ar fi :  reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii."  - Dave Foreman
 
    DR. ERIC PIANKA . PROFESOR DE ECOLOGIE EVOLUTIVA LA UNIVERSITATEA DIN TEXAS   "Războiul şi foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient şi mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvata criza populației. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la sută din populaţia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala şi ucide în câteva zile, în loc de câțiva ani. Trebuie sa creștem mortalitatea cu 90%  la om. Uciderea oamenilor... Gândiţi-vă la asta... Știți, gripa aviara e buna, de asemenea. Pentru ca cel care supraviețuiește, va îngropa mai apoi nouă "
      Dr. Eric Pianka . Profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas , a arătat soluţii pentru reducerea populaţia lumii la o audienţă cu privire la controlul populaţiei. Interviu aici !
 
DAVID SPANGLER, DIRECTOR AL INIŢIATIVEI PLANETARE, Organizaţia Naţiunilor Unite    "Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica. "   David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age !  CRISTINE LAGARDE ȘEFA FMI : „Bătrânii trâiesc prea mult și este un risc pentru economia global, trebuie făcut ceva”.
 
BILL GATES :      "Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!"  - Bill Gates ! Clipul aici !
 
       - DAVE FOREMAN  "Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”."
    "Primele mele trei obiective principale ar fi :  reducea populației umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rând sa vad cat mai multe zone pustii."  - Dave Foreman
 
      CONGRESMANUL LARRY P. MCDONALD, 1976,   "Direcția pe care o urmează Rockefellerii şi aliaţii lor este de a crea un guvern intr-o lume care combină supercapitalismul şi comunismul în acelaşi cort, toate aflate sub controlul lor .... Mă refer la o  conspiraţie? Da. Si sunt convins că există un astfel de complot internaţional în domeniu, aplicat si planificat de mult timp, şi care este incredibil de rău în intenţie. "
      Congresmanul Larry P. McDonald, 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene , doborât de către Uniunea Sovietică.

     JOHN P. HOLDREN, CONSULTANT IN STIINTA A LUI OBAMA :    "Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populaţiei optime in întreaga lume dar şi in fiecare regiune şi pentru a arbitra diferitele ţări în împărțirile regionale. Controlul mărimii populaţiei ar putea să rămână responsabilitatea fiecărui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aibă puterea de a aplica limitele convenite.     John P. Holdren, consultant în știință a lui Obama. Articol aici !
 
   RUTH BADER GINSBURG   CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE     "Sincer am crezut că la acea data Roe s-a decis si am avut temeri cu privire la creşterea populaţiei, în special de creştere în rândul populaţiilor care nu vrem să aibă prea mulți urmași."   Curtea Supremă de Justitie Ruth Bader Ginsburg
 
   OLIVER WENDELL HOLMES, CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE, SUA   "Principiul care susține vaccinarea obligatorie este suficient de răspândit iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel."
      "Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc de a aştepta executarea degeneraților pentru infracţiuni, sau de a-i lăsa sa moara de foame in imbecilitatea lor, societatea ii va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapți, să continue soiul lor ... Trei generaţii de imbecili sunt de ajuns.    Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA
 
      DAVID BROWER, DIRECTORUL EXECUTIV SIERRA CLUB  "Graviditatea ar trebui să fie o crima pedepsibila împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii  deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie îndemnați la  a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizând  antidoturi cetăţenilor aleși pentru fertilizare…"    David Brower, directorul executiv Sierra Club
    
     PRINŢUL PHILLIP, SOŢUL REGINEI ELISABETA, DUCELE DE EDINBURGH    "Dacă m-aş reîncarnat, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care sa reducă populația umana." 
      "Creşterea populaţiei umane este, probabil, singura şi cea mai gravă ameninţare pe termen lung, pentru supravieţuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta creștere nu este temperată - nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multă poluare ."  Prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund. Clip aici !
 

Sâmbătă, 11 Aprilie, 2020 - 12:18
Ce știm? Ce nu știm despre Coronavirus

În primele două zile, articolul Prof. Dr. med. HC Paul Robert Vogt din Elveția a fost citit de peste 350.000 de ori și a împărtășit de o mie de ori. Profesorul Vogt este un specialist în chirurgie vasculară cardiacă și toracică și demontează eșecurile în privirea virusului. El va înlocui ignoranța și aroganța cu fapte din acest articol. Articolul a fost tradus în germană de dr. Peter Tarlow, expertul de securitate și securitate eTN www.safertourism.com . Dr Tarlow afirmă: Am corectat traducerea Google în engleză pentru a o face mai inteligibilă pentru un cititor care vorbește limba engleză. Gândurile sunt ale lui; corecțiile de traducere sunt ale mele

Profesor Vogt: De ce iau o poziție?

Din 5 motive:
1. Am lucrat cu EurAsia Heart - Medical Foundation Un elvețian în EurAsia pentru mai mult de 20 de ani, au lucrat în China timp de aproape un an și au avut o conexiune continuă la Spitalul Uniunii de Tongji Medical College / Universitatea Huazhong timp de 20 de ani de știință și tehnologie »din Wuhan, unde am una dintre cele patru profesorii mele în China. Am reușit să mențin legătura de 20 de ani cu Wuhan constant în vremurile actuale.

  1. COVID-19 nu este doar o problemă de ventilație mecanică; afectează inima într-un mod similar. Aproximativ 30% din toți pacienții care nu supraviețuiesc unității de terapie intensivă mor din motive cardiace.
  2. Ultima terapie posibilă pentru insuficiența pulmonară este cea invazivă cardiologică sau cardio-chirurgicală invazivă: utilizarea unei „ECMO”, metoda de „oxigenare a membranei extracorporeale”, adică conectarea pacientului la un plămân extern, artificial, care este utilizat în acest imaginea clinică poate prelua funcția plămânilor pacientului până când funcționează din nou.
  3. Am fost întrebat - destul de simplu - pentru părerea mea.
  4. Atât nivelul acoperirii mass-media, cât și un număr mare de comentarii ale cititorilor nu trebuie acceptate fără contradicție în ceea ce privește faptele, moralitatea, rasismul și eugenismul. Avem nevoie urgentă de o obiecție bazată pe date și informații fiabile.

Faptele prezentate provin din lucrări științifice revizuite de la egal la egal și au fost publicate în cele mai bune reviste medicale. Multe dintre aceste fapte erau cunoscute până la sfârșitul lunii februarie. Dacă tu (vorbind cu profesia medicală elvețiană) ai fi luat act de aceste fapte medicale și ai fi putut separa ideologia, politica și medicina, Elveția ar fi foarte probabil astăzi într-o poziție mai bună: nu am avea cel de-al doilea cel mai COVID-19- persoane pozitive la nivel mondial și pe cap de locuitor un număr semnificativ mai mic de oameni care și-au pierdut viața în contextul acestei pandemii. În plus, este foarte probabil că nu am fi avut o blocare parțială, incompletă a economiei noastre și nici discuții controversate despre cum putem „ieși de aici”.

De asemenea, aș dori să notez că toate lucrările științifice pe care le menționez sunt disponibile de la mine în forma lor originală.
 
1. Numerele din mass-media
Este de înțeles că toată lumea vrea să înțeleagă întinderea acestei pandemii într-un fel sau altul. Cu toate acestea, aritmetica zilnică nu ne ajută, pentru că nu știm câte persoane au avut contact cu virusul fără consecințe și câte persoane s-au îmbolnăvit de fapt.
 
Numărul de purtători COVID-19 asimptomatici este important pentru a face presupuneri cu privire la răspândirea pandemiei. Pentru a avea date utilizabile, totuși, ar fi trebuit să efectueze teste de masă largi la începutul pandemiei. Astăzi se poate doar ghici cât de mulți elvețieni au avut contact cu COVID-19. O lucrare cu o autoritate american-chineză a publicat deja la 16 martie 2020 (note) că din 14 cazuri documentate, 86 erau cazuri nedocumentate de persoane pozitive COVID-19. Prin urmare, în Elveția, trebuie să ne așteptăm ca 15x până la 20x mai multe persoane să fie COVID-19 pozitive decât se arată în calculele zilnice. Pentru a evalua severitatea pandemiei, am avea nevoie de alte date:

  • O definiție exactă, globală, valabilă a diagnosticului „care suferă de COVID-19”:
    a) test de laborator pozitiv + simptome; 
  • b) test de laborator pozitiv + simptome corespunzătoare în CTc pulmonar) test de laborator pozitiv, fără simptome, dar constatările corespunzătoare în CT pulmonar.
  • 2) numărul de pacienți cu COVID-19 spitalizați în secțiile generale (spitale)
  • 3) numărul de pacienți cu COVID-19 din unitatea de terapie intensivă
  • 4) numărul de pacienți cu COVID-19 ventilat
  • 5) numărul de pacienți cu COVID-19 la ECMO
  • 6) numărul de COVID-19 decedați
  • 7) numărul de medici și asistente infectate

Doar aceste numere oferă o imagine a gravității acestei pandemii sau a pericolului acestui virus. Acumularea actuală de numere este atât de imprecisă și are o notă de „presă de senzație” - ultimul lucru de care avem nevoie în această situație.

2. „O gripă obișnuită”
Este aceasta doar „o gripă obișnuită” care trece în fiecare an și de obicei nu facem nimic în acest sens - sau o pandemie periculoasă care necesită măsuri rigide?

Pentru a răspunde la această întrebare, cu siguranță nu trebuie să întrebați statisticieni care nu au văzut niciodată un pacient. Oricum, evaluarea pură și statistică a acestei pandemii este imorală. Trebuie să întrebi oamenii pe primele linii.

Niciunul dintre colegii mei - și nici bineînțeles eu - și niciunul dintre cadrele medicale nu poate să-și amintească că în ultimii 30 sau 40 de ani au predominat următoarele condiții și anume:

  • întregi clinici sunt pline de pacienți care au toți același diagnostic;
  • unitățile de terapie intensivă întreagă sunt umplute cu pacienți care toate au același diagnostic;
  • aproximativ 25% până la 30% dintre asistenți medicali și profesia medicală dobândesc, de asemenea, exact boala decât acei pacienți care au grijă de ei;
  • prea puține ventilatoare au fost disponibile;
    selecția pacientului a trebuit să fie efectuată, nu din motive medicale, ci pentru că numărul mare de pacienți nu avea pur și simplu materialul adecvat;
  • pacienții grav bolnavi aveau toți la fel - o imagine uniformă - clinică;
  • modul de deces al tuturor celor care au murit în terapie intensivă este același;
  • Medicamentele și materialele medicale amenință că vor rămâne.

Pe baza celor de mai sus, este clar că este un virus periculos care stă la baza acestei pandemii.

Afirmația că „gripa” este la fel de periculoasă și costă același număr de victime în fiecare an este greșită. În plus, afirmația că nu se știe cine moare și cine moare din cauza COVID-19 este, de asemenea, în afara aerului subțire.

Joi, 9 Aprilie, 2020 - 12:25

1. Că prin efectele sale Pandemia Covid 19 conduce la „sfârșitul lumii” noastre deja s-a spus. Eu unul am prevăzut acest sfârșit cu cel puțin cinci ani în urmă, scriind și conferențiind pe respectiva temă. Era previzibil că în felul în care era nu se mai putea continua și că va interveni un șoc – produs de om (războiul) sau produs de natură (epidemia) – care să schimbe fundamental ordinea existentă, ajunsă într-un impas absolu

Ceea ce nu a atins consensul este previziunea referitoare la felul în care va arăta lumea viitoare; cea care va succeda lumii noastre de azi, construită de strămoșii noștri până la noi, de-a lungul mai multor mii de ani.

Pentru a intui cu o minimă precizie contururile acestui viitor trebuie să cercetăm premisele istorice ale pandemiei. Ce se întâmpla în lume esențial la data izbucnirii ei? Este ea o simplă coincidență sau este o reacție necesară a naturii la dezechilibrele provocate de om?

Virusul Corona încoronează acumulări de energii negative emise de o lume ieșită din matca echilibrelor globale, acumulări care, la un moment dat, trebuiau să ducă la un salt calitativ. Ora acestui salt a sosit.

1.1.  Nivelul de îndatorare (publică și privată) la scară globală, impus de întâlnirea dintre egoism și libertate, precum și de cea dintre lăcomie și iresponsabilitate, devenise insuportabil. Generațiile prezentului trăiau pe seama muncii generațiilor viitoare la un nivel care interzicea atât continuarea creditării cât și reducerea deficitelor bugetare.

Orice încercare de introducere a austerității și disciplinei bugetare se confrunta imediat cu contestarea forțelor lăuntrice ale societății și se contabiliza în pierderea de voturi. Or, în democrație (și nu numai) votul este esențial; iar votanții nu acceptă austeritatea, decât atunci când teama de o alternativă mai gravă îi determină să o adopte ca fiind răul cel mai mic.

1.2. Productivitatea era într-o reală prăbușire, economia mondială supraviețuind pe baza unor subvenții imense; cele mai multe mascate. Practic nimic (și în special sistemul circulator al economiei, format din transporturi și bănci) nu mai funcționa fără a se face apel la buzunarul contribuabilului, din ce în ce mai gol. Nici o putere – publică sau privată, statală, supranațională sau transnațională – nu era capabilă să oprească acest proces.

1.3. Consumerismul ajunsese o pandemie socio-economică, pe care aproape toată lumea o recunoștea dar împotriva căreia nimeni nu reușea să inventeze nici vaccinuri nici terapii. Toți voiau să consume, dar nimeni nu mai voia să producă. Lumea consuma pretutindeni cu mult peste nevoile existențiale. Să ne gândim, de asemenea, la cantitățile uriașe de alimente care se aruncau zilnic în restaurante și magazinele alimentare, sau chiar în gospodăriile private, pe când în anumite părți ale lumii oamenii mureau de foame.

Aceasta în condițiile în care sectorul serviciilor din accesoriu al economiei reale devenise un substitut real al industriei pe cale de dispariție. Paradoxal, în timp ce serviciile erau tot mai cerute, persoanele dispuse să lucreze în domeniul serviciilor erau tot mai puține, ceea ce a făcut necesară stimularea imigrației, cu tot cortegiul său de maladii fiziologice, psihologice și culturale conexe.

1.4. Plezirismul sau loazirismul (loisirismul) au reprezentat maladii asociate consumerismului. Producția și-a pierdut orice legătură cu necesitatea socială. Valoarea nu mai era raportată la utilitatea reală a produsului. Cheltuielile voluptorii au ajuns să le depășească până aproape de a le înlocui cu totul pe cele necesare sau utile.

Nu numai statul, ci și societatea deveniseră doar un spectacol în care luminile rampei lăsau în umbră, uitare și abandon prioritățile existențiale ale omenirii. Vedetele artistice, sportive sau media erau recompensate cu sume uriașe pe care omul de rând era gata să le suporte, în timp ce învățământul, sănătatea, protecția mediului se aflau pe planul întâi doar în discursurile electorale ale unor oameni politici tot mai submediocri.

1.5. Contradicția dintre organizarea formal democratică a societății (prezentă, fie și într-o măsură redusă, sub presiunea culturală și politică a modelului occidental euro-atlantic, chiar și în statele euro-asiatice cu tradiții despotice, sau în cele ale emisferei sudice cu regimuri autoritare), pe de o parte, și incapacitatea popoarelor de a înțelege și conduce procesele tot mai complicate de gestiune politică a problemelor tot mai complexe puse de societăți tot mai pretențioase, pe de altă parte, a condus la compromiterea generală și ireversibilă a raportului de încredere dintre conduși și conducători, iar, în cele din urmă la nevrozarea universală a populației.

Nemaiînțelegând actul de conducere și nemaiștiind încotro se îndreaptă, oamenii de rând au intrat în panică, panica s-a transformat în isterie iar isteria s-a transformat în ură – o ură cu atât mai agresivă cu cât a devenit mai irațională.

1.6. La fel ca în secolul întâi, lumea a pierdut sensul vieții, nu a mai recunoscut criteriile de coeziune socială (astăzi sunt uitate și cele de coeziune națională) și a căzut în defetism, nihilism, negativism, criticism, exclusivism, ajungând să creadă că cu cât este mai rău cu atât va fi mai bine.

Această criză a moralei și democrației se vede și în resemnarea globală cu care popoarele au acceptat limitările cele mai absurde ale libertății pentru care se luptaseră în secolele precedente, impuse sub pretextul luptei împotriva Covid19, în același timp necooperând cu autoritățile în respectarea lor și adoptând adesea atitudini evazioniste vecine cu rezistența pasivă.

1.7. La cronicizarea acestei tendințe de dezagregare socială a contribuit și progresul tehnologic care a introdus în viața oamenilor sisteme adictive de comunicare virtuală – internetul. Respectivele sisteme au facilitat enorm accesul la informație, dar au anihilat complet avantajele acestuia neputând stăvili efectele dezinformării și manipulării care au venit în asociere cu informația corectă. Astfel distincția dintre cele două a devenit imposibilă, făcând aproape inutilă, dacă nu chiar nocivă, informarea.

Aceasta s-a asociat cu alte două consecințe induse de sistemul menționat, și anume reducerea generală a gradului de inteligență a populației, precum și cu izolarea indivizilor în capsula unui narcisism agresiv.

i.  Specialiștii susțin că lectura prin mijloace electronice utilizează alte zone ale creierului decât lectura tradițională, zone unde nu își au sediul gândirea critică și imaginația. Ceea ce citim pe ecranele calculatoarelor este fotografiat de receptorii noștri cerebrali iar nu interpretat; este acumulat dar nu asimilat. Nefiind specialist nu pot spune dacă este sau nu este așa, dar este limpede că facilitatea cu care ajung la informație generațiile actuale, în contrast cu eforturile depuse de generațiile precedente în același scop, a redus atât nivelul imaginației în căutarea căilor de acces la cunoaștere, cât și creativitatea în interpretarea informațiilor obținute, precum și în umplerea prin contribuție proprie a golurilor dintre ele. Un joc mai ușor lenevește, atrofiază și descurajează gândirea, reducând gustul excelenței și selecția meritelor personale prin competiția acestora.

ii. Pe de altă parte, pe rețelele sociale nu se desfășoară, în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, un dialog real, profund și sofisticat, ci are loc un proces de defulare a frustrărilor prin dialoguri paralele. Majoritatea celor care se exprimă nu caută să afle, să învețe sau să înțeleagă. Nici măcar nu caută să convingă ori să demonstreze ceva. Cei mai mulți vor pur și simplu să afirme; cu atât mai apăsat și mai radical cu cât știu mai puțin despre ce vorbesc. Simpla afirmație le oferă două sentimente pe cât de reconfortante pe atât de false: că au dreptate și că sunt superiori celorlalți. Orice contestare a afirmațiilor este tratată ca dovadă a incapacității celui care contestă de a se ridica la nivelul de înțelegere al celui care afirmă.

ceasta nu îi apropie pe oameni, altminteri, în mod esențial, animale sociale, ci îi desparte definitiv, rețelele numite „sociale” fiind de fapt „rețele asociale” și instrumente de desocializare care au generat anomia societății și a statului. 

Luni, 6 Aprilie, 2020 - 23:35
Corespondență specială din Italia de la Grigore Arbore

Corespondență specială din Italia de la Grigore Arbore  Maine marti 7 aprilie, dupà teleconferinta Eurogrupului, vom sti dacà organizatia supranationalà, aflatà la varsta maturitàtii si numità Uniunea Europeanà, introdusà in intocmirea comunitarà preexistentà  prin Tratatul de la Maastricht (1992) ca “nepoatà” a Comunitàtii Europene a Càrbunelui si Otelului (CECO - Tratatul de la Paris, 1951) si descendentà directà a Comunitatii Economice Europene (Tratatul CEE: executiv din martie 1967, ca urmare si a  Tratatului de Fuziune al Tàrilor CECO din aprilie 1965), intentioneazà sà existe sau sà se lichefieze. Orice reflectie serioasà asupra  stàrii prezente sau stàrii viitoare a a Uniunii Europene, un conglomerat de state ce include entitàti   cu conotatii geopolitice  determinate de realitàti sociale, economice, culturale, religioase, istorice  neomogene, dar interconectate de o lungà istorie mai mult sau mai putin comunà, nu poate sa ignore faptul cà ar fi fundamental gresit sa plecàm de la premisa cà ele pot fi reprezentate doar din perspectiva unor state ce, pentru o serie de motive ce tin de evolutii specifice in plan economic si politic,  au mai multà “fortà contractualà” in interiorul acestei structuri  supranationale. Configurarea viitorului intocmirilor acesteia intereseazà in egalà màsurà pe toti cetàtenii statelor UE, indiferent de “greutatea specificà” - economicà, politicà si culturalà etc - a acestora in interiorul UE si in consecintà si in reuniunile “lavarf” destinate luàrii deciziilor fundamentale, bazate pe obligatoria unanimitate a unor organe (tendential - dar nu mereu pe deplin) reprezentative.  Intr-o astfel de reflectie este necesar sa ne reamintim cà UE s-a configurat la inceput, prin Tratatul de la Maastricht (cunoscut precum Tratatul privind Uniunea Europeanà (versiunea consolidatà: februarie 1992) doar ca un organism politic si economic cu caracter supranational si interguvernamental, fàrà o personalitate juridicà care sà o distingà  de  aceea a celor trei Comunitàti din care ii descindea propria existentà (Comunitatea Europeanà a Càrbunelui si Otelului - CECO, al càrui tratat fondator este cunoscut si precum Tratatul privind Comunitatea Europeanà - CE),  Comunitatea Economicà Europeanà - CEE, constituità prin tratatul de la Roma din 25 martie 1957 si  Comunitatea Europeanà  a Energiei Atomice - CEEA (actuala Agentie Euratom) si sà o  conecteze direct cu aceea a Statelor membre . Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 (in vigoare din 9 noiembrie 2009) a modificat mai apoi atat Tratatul privind Uniunea Europeanà, care instituia in fapt Comunitatea Europeanà (Maastricht 1992). Tratatul de Lisabona a inlocuit Comunitatea Europeanà cu Uniunea Europeanà, in calitate de organizatie internationalà succesoare, inzestratà cu personalitate juridicà (art. 1 si 47 al Tratatului). Tratatul de instituire al CE  al  Comunitàtii Europene a primit astfele denumirea de Tratat de functionare a Uniunii Europene.

O constructie institutionalà, tip organizatie internationalà, atat de complexà ca aceea descrisà in mod ultra-sumar mai sus,  presupune o functionare complexà, acordatà la drepturile si servitutile acceptate de Statele membre prin intrarea intr-un angrenaj formidabil de mecanisme menit sà contribue la stabilitatea, pacea, bunàstarea  popoarelor de pe un continent care a fost terenul de confruntare  al celor mai sangeroase ràzboaie din istoria omenirii. Nu este de mirare cà intr-un asemenea angrenaj institutional statele cu economii mai puternice sa se simtà autorizate sà incerce a orienta in sensul propriilor conveniente functionarea institutiilor unei formatiuni care nu este o Federatie si nici un Super Stat, care nu s-a exprimat cu o voce unicà in probleme fundamentale ce privesc politica externà intr-o lume a globalizàrii. Inaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate a fost - cu partiala exceptie a lui Javier Solana (mandat 1999-2004-2009) - o figurà de decor, fictivà chiar.  In numele mecanismelor capitaliste ale economiei de piatà stucturile institutionale ale UE au favorizat adeseori pauperizarea tàrilor aflate pe trepte de dezvoltare net inferioare tàrilor Ocidentului si in special ale Europei Centrale si de Nord.  Economiile unor tàri ce au intrate in ultimele decenii in UE, pe parcursul “procesului de làrgire”, au fost victimele predestinate ale pierderii capacitàtii de a putea recurge la instrumente nationale de promovare a acelor procese de dezvoltare in màsurà a asigura modernizarea proceselor de productie, competitivitatea produselor (pentru existenta càrora trebuie sa ai productie in pas cu progresul tehnologic), asigurarea resurselor  pentru dezvoltarea insfrastructurilor etc.  In Uniunea Europeanà decalajele intre grupul tàrilor “ràmase in urmà”, printre care se numàrà si Romania si tàrile UE puternic industrializate se adancesc in loc sa se reducà. Cifrele sunt sub ochii tuturor si din literatura de specialitate credibilà nu citez decat extrem de “supàràtoarle” pentru autoritàti, datorità cumplitelor adevàruri pe care le reflectà, articole dlui Petrisor Peiu, personaj de inalt profil intelectual, cu o cunoastere profundà a functionàrii mecanismelor decizionale ce au impins Tara noastrà in situatia de marginalizare economicà, pauperism si distrugere a sanselor valorificàrii fortei de muncà nationale spre folosul Natiunii. Romania este - vor sau nu vor guvernatii ei - parte a situatiei degradàrii raporturilor intre “Centrul” UE si periferiile acesteia, din care facem parte, din pàcate.

 

Luni, 6 Aprilie, 2020 - 12:02

Că epidemiile nu sunt ceva nou, se știe. Se și spune că “de a lungul istoriei, atunci când oamenii s-au răspândit în lume, au avut însoțitor constant bolile infecțioase. Chiar în această eră modernă, epidemiile sunt aproape constante” (Mohammed Cherkaoui, The Shifting Geopolitics of Coronavirus and the Demise of Neoliberalism,19 martie 2020). Doar de la Primul Război Mondial încoace s-au înregistrat “gripa spaniolă” (1918-19), cu patruzeci de milioane de morți, “febra asiatică” (1957-58), HIV/AIDS (1981), “gripa aviară” (1997), SARS (2002-2003), EBOLA (2014-2016) și altele.

Numai că noua epidemie ar putea să fie devastatoare. Singure SUA, cu acumulările lor unice, nu exclud să înregistreze peste două sute de mii de victime. Aproape că nici un loc de pe Pământ în care trăiesc oameni nu pare ocolit. Din creștere economică lumea a fost aruncată brusc în recesiune. Sunt consecințe grele, care obligă la a regândi cam totul.

Când oamenii sunt în primejdie, gândul la Dumnezeu este între primele. Faptul este firesc. Religia a fost poate cea mai mare resursă motivatoare în istorie și este parte organică a culturii trăite de cei care suntem astăzi.  

Dumnezeu este atotputernic și, cum s-a spus nu demult, “Deus caritas est (Dumnezeu este iubire)”. Ceva s-a petrecut, însă, dincolo de lumea accesibilă nouă. Isaac Luria avea dreptate: în atotputernicia sa, Dumnezeu a lăsat lumea în seama ei și pe mâna oamenilor spre a vedea ce pot face din ea și din ei. Dumnezeu nu și-a abandonat creația, nu a întors fața, dar i-a pus pe oameni să-și construiască lumea în care vor să trăiască.

Societatea modernă, ai cărei membri mai târziu născuți suntem și noi, cei de azi, este rezultatul. Iar când ai răspunderea construcției ai multe de făcut. Dacă citim revelațiile ce au pus în mișcare cultura lumii, oamenii aveau  de respectat ființa umană a fiecăruia, de ajutat pe cel în nevoie, de făcut dreptate, de îngrijit natura, de cultivat adevărul și binele și de aspirat la o viață înțeleaptă.

Acum, odată cu pandemia coronavirusului 19, ei au de satisfăcut urgențe. Încă este redusă testarea, încât știm puțin despre mecanismele răspândirii virusului. Operăm cu descrieri făcute la Wuhan, dar dacă acel virus, cum ne spun analizele, a înregistrat mutații? “Gripa spaniolă” a omorât în Europa adulți tineri, iar în India populația flămândă – pe cine vizează nou coronavirus? Nu se cunoaște deocamdată vaccinul potrivit. Nu se știe nici măcar amploarea infecției, căci în multe țări testarea abia a început.

Cunoaștem geografia răspândirii, dar originea virusului rămâne controversată între alternative: piața fructelor de mare sau lilieci sau un laborator sau ceva în afara Chinei. Până la tranșarea cu argumente factuale a disputei, suntem cu coronavirus 19 printre oameni la o scară cu puține precedente. Calculele spun că cincizeci de milioane de oameni ar fi putut fi deja infectați.

Cred că nu sunt de ignorat câteva fapte privind originea virusului. Am în vedere condițiile vieții subtropicale, combinate cu mari concentrări de populație, de multe ori în periferii mizere ale unor metropole urbane sau în zone poluate, și cu efectele schimbării climatului, care antrenează modificări în sfera microorganismelor.

 Spre deosebire de abordările sociologizante, care ocupă în aceste săptămâni mass media, sunt de părere că doar natura sau ceva ce recompune  ori măcar influențează (de pildă, prin ionizare sau poluare) mecanisme ale naturii, pot genera, totuși, viruși biologici. Restul ține, firește, de societăți.

Impactul și transmiterea virușilor depind, desigur, de „modelul economic hegemonic” (David Harvey, Anti-Capitalist Politics in the Time of COVID 19). De fapt, sunt afectate cel mai mult astăzi țări care sunt mari “sugative” de turiști (Italia, Franța, Spania) și țările aflate în centrul schimburilor mondiale (SUA, China, Germania, Marea Britanie), care structurează azi economia lumii.

Nici o țară nu este pregătită să spitalizeze instantaneu un efectiv nelimitat de infectați, după cum nici una nu poate administra în timp scurt teste pe scară mare. Grav este, însă, că industria medicamentelor a fost prinsă pe picior greșit. Ea pare să nu fi produs suficiente antibiotice (Mike Davis, The Coronavirus Crisis Is a Monster Fueled by Capitalism, 20 martie, 2020), preferând în anii din urmă investiții mai profitabile.

Nici o țară nu a scăpat fără victime, dar Israel și Germania au făcut față mai bine situațiilor. Ele au acum procente mai joase de decedați printre infectați, având sisteme de sănătate mai bine puse la punct. În plus, ambele au înțeles deja în decembrie 2019 noutatea bolii de plămâni semnalată de medici chinezi și s-au lansat în căutarea antidotului.

Peste toate situațiile se înalță, însă, un adevăr simplu: în fața infectării nu mai este siguranță pentru o parte a societății, câtă vreme nu este siguranță pentru toți. De aceea, asigurările de sănătate cuprinzătoare (universal coverage) nu vor mai fi de ocolit, oricare ar fi disputa politică.

În acest context, s-a deschis înfruntarea epidemiilor cu ajutorul digitalizării. Scriitorul sud-corean Byung-Chul Han (vezi Beatriz Garcia, Key to Coronavirus:Why are the Western countries failing to control the pandemic?, AL DIA, Philadelphia, 22 martie 2020) explică ceea ce s-a realizat în China și Coreea de Sud, în materie de oprire a răspândirii virusului, prin „supravegherea digitală (digital surveillance)”. Aceasta preia, în orice clipă, temperatura persoanei. Civic, digitalizarea nu este aici fără inconveniente, dar preventiv contează. Aș observa că Israelul are rețeaua electronică ce permite fiecărui cetățean, oriunde se află, să facă o aplicație, încât medicii să poată lua act de starea lui.

După amânări datorate perplexității, autoritățile publice s-au repezit să îngrădească virusul. Am fost de la început de părere că țintiți trebuie să fie virusul și purtătorii lui. Erau, așadar, de instituit, de la primele semne de pericol, controale medicale fără lacune la frontiere și inspecții sanitare, dar nu de oprit toate activitățile – mai ales că unele nu extind virusul. Nu văd, de pildă, de ce voluntariatul,  medical sau de altă natură, să fie oprit, oprind de-a valma tot ce mișcă!

România avea avantajul că, nefiind “sugativă” turistică și având o populație în bună măsură vaccinată antigripal, putea să țină noul virus sub control. Numai că aici decidenții practică cea mai primitivă politică.

Mai întâi, aceștia au amânat cât au putut luarea de măsuri, fiind obsedați de “alegerile anticipate”. Nu pentru a da un orizont țării, căci evident nu sunt în stare, ci pentru a se asigura că nimeni nu-i va putea trage la răspundere în anii ce vin. Desfigurarea  prostească a democrației este mijloc de conservare de sine.

După ce au manipulat în “alegeri” și “referendumuri” butaforice cea mai mare emigrație dintr-o țară în timp de pace, alimentând-o cu falsuri și aberații, decidenții s-au simțit datori să-i preia fără control medical serios pe toți sosiții la frontieră. S-a ajuns ca peste un milion de veniți din zonele infectate să se răspândească în sate și orașe.  Iar acum, se cere “stați acasă”, după ce chiar casa a fost virusată.

În multe țări europene, guvernele au proclamat starea de neceesitate. Unii consideră că este un “răspuns disproporționat”, explicabil prin tendința de a folosi starea excepțională ca paradigmă a guvernării și prin încercarea de a profita de  epidemie pentru a se obține, în absența terorismului, mobilizarea generală (Giorgio Agamben, “The Invention of an Epidemic”, în Quodlibet, 26 februarie 2020). Alții spun că starea de necesitate se adoptă din multe rațiuni în vremea noastră (Jean-Luc Nancy, Viral Exception”, în Antinomie, 27 februarie 2020), nu numai din interese de mărire a puterii.

 Acest fapt nu scoate din discuție întrebarea privind folosirea stării de necesitate. În condițiile date, se proclamă asemenea stare spre a ataca virusul și a reduce efectivul de purtători, nu pentru ca inși fără valoare să  trișeze, dându-se drept salvatori.

Ce va veni după pandemie este dependent, înainte de orice, de ceea ce se petrece. Pe bună dreptate, Papa Francisc relansează tema  raporturilor deranjate cu natura. “Atunci când eșuăm în a recunoaște ca parte a realității valoarea unei persoane sărace, a unui embrion uman, a unei persoane cu disabilități – ca să mă refer doar la câteva exemple – este dificil de auzit plânsul naturii înseși; toate sunt conectate”. Nu va fi, așadar, viitor sigur fără o natură recunoscută și valorificată în ceea ce are.

Este adevărat că autoritățile publice din multe locuri s-au compromis. Cum se vede la noi, obsesia “alegerilor anticipate”, acum a “alegerilor” care să legitimeze “guvernul meu”, întunecă și așa anacronica optică a decidenților. Iar obsesia “omului meu”, în locul persoanelor competente  – la nivelul guvernării, dar și la Suceava, Arad și în alte locuri din țară – duce confuzia valorilor, ce se cultivă sistematic în România  deceniilor din urmă, la urmări tragice. Este destul să intri în detaliile “cazului Suceava” – cu numiri în funcții ale unora care, precum zic bucovinenii,  nici de “căprari” nu-s buni, cu aducerea, cu autobuze și avioane, de emigrați, tot din nevoi “electorale” – pentru a-ți da seama de iresponsabilitatea la care s-a ajuns.

Are loc, într-adevăr, „prăbușirea autorității publice, mai mult decât un derapaj totalitar dramatic” (Roberto Esposito, “Cured to a Bitter End”, în Antinomie, 28 februarie 2020). S-au uzat, însă, mai ales politici. Este clar că epoca neoliberalismului se apropie de sfârșit. Ea a adus libertăți mai mult ca oricând, pentru foarte mulți oameni. Nu a reușit, însă, să lege de libertăți – de altfel, nici nu a încercat – răspunderi și un sens reflectat al vieții. Nedreptățile s-au extins, decalajele, dintre cetățeni și dintre țări, s-au adâncit, ostilitățile între state au revenit, iar viața oamenilor se consumă în lupta pentru supraviețuire sau putere.

Unii pledează deja pentru luarea sub control a sistemelor de sănătate. Schimbările ce vin vor trebui să fie, însă, mai largi, dacă va fi curajul schimbării.

Sunt cel puțin trei învățături din care se cuvin trase consecințe: natura poate fi la fel de puternică ca orice armă; necunoașterea noastră, ca oameni, este mai mare decât se crede; iar solidaritatea umană trebuie să treacă dincolo de culturi și regimuri. Moderația în gânduri și fapte devine astfel imperativă!

Ar fi cazul ca, mai ales în țările din liniile secundare, cercetarea științifică inovativă să scoată de pe scenă cantitatea enormă a verbiajului gol. Este din nou limpede că academismul  gonflat și sterp este opusul valorii, nicidecum confirmarea ei. Ideea nouă, soluția salutară s-ar cuveni să redevină criteriul valorii profesionale.

Este clar că vin schimbări majore ale activităților. „Munca la domiciliu”, sprijinită și de revoluția continuă din electronică, capătă o nouă pondere, iar reorganizarea activităților dincoace de “societatea masificată” se impune. Și una și alta antrenează schimbări în lanț.

Tot atât de clare sunt solicitările globale. „Corectura globalizării”, angajată de Statele Unite ale Americii în ultimii ani, și recunoașterea identităților naționale și a rolului statului național – care nu este nicidecum „etnostatul”, dar se află la distanță de un cosmopolitism paralizant – vor trebui reasumate. Este din nou limpede că mobilizarea națională nu se opune automat libertăților civile.

Lumea va arăta altfel în urma pandemiei. Dar încă este prea devreme pentru anticipări stricte. Influenți strategi le emit, totuși.

Stephen Walt, de la Harvard University, scrie că, “pe scurt, Covid 19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin liberă” ( “How the World Will Look After Coronavirus Pandemic”, Foreign Policy, March, 20, 2020). Da, așa va fi, dacă nu se va învăța destul din experiența ultimilor cincizeci de ani!

ȘI eu cred că schimbări în viziunea asupra relațiilor internaționale, la care se referă deja mulți, sunt indispensabile. O spun, de altfel, și strategi americani, și cei chinezi, și cei ruși, și cei germani. Printre alternative, există însă și astăzi aceea a ieșirii din exclusivismul confruntării, spre limanul cooperării.

Mereu realistul Robert D. Kaplan întrevede revenirea la scindările globale. El scrie că “ceea ce ne așteaptă va fi o interacțiune a ideologiilor și a naturii înseși” (“The Neomalthusian World of the Coronavirus”, în The National Interest, February, 28, 2020), care va diviza lumea.  Numai că și aici este vorba de o eventualitate. De una concurată, totuși, de altele!

Sunt de părere că lumea rămâne sub impactul “geometriei variabile a supraputerilor” (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). Oricât de contorsionată este situația momentană, nu apar semne ale schimbării acestei “geometrii”. Îți dai seama de acest fapt examinând dependențele reciproce dintre supraputeri, puteri și țări în general.

Spus simplu, ca umanitate suntem, cel puțin în raporturile cu natura, în aceeași barcă. O schimbare, forțată din orice direcție, ar duce în acest moment, după părerea mea, tocmai la “anarhia” pe care Robert D.  Kaplan o anticipează, nu fără groază.

Byung- Chul Han exprimă optica modernității asiatice când susține că urmează „crahul” civilizației europene. „Crahul putea să vină și fără virus. Probabil că virusul este doar preludiul la un crah mult mai mare”.  Europenii mai vorbesc de „dușmanul invizibil (invisible enemy)”, căci nu s-ar fi eliberat de limbajul războiului rece, dar „provocarea” la schimbare este, pentru bătrânul continent, mult mai mare. Să sperăm că după virus vine o „revoluție umană (human revolution)”, conchide Byung-Chul Han, care va înlocui  o societate „destructivă”, fără a recurge la „poliție digitală”. Nu virusul va face acea „revoluție”, ci „oamenii cu rațiune”.

În orice caz, ce vine este dependent de ceea ce oamenii vor fi în stare să gândească după o răvășire fără precedent. Eu sunt de părere că nu va fi „crah”, dar va fi nevoie de o reorganizare din temelii a actualei Uniuni Europene. Altfel, aceasta devine istorie. Căci nu are cum să dureze ceea ce s-a înstrăinat de meritocrație, de democrație, de inovație și de preocuparea pentru cetățeanul simplu.

Probabil nu prea târziu sunt de tras concluzii observând ce s-a făcut din proiectele de democratizare și de unificare europeană ale cotiturii benefice din jurul lui 1990. Și stabilind cu acuratețe cum și de către cine s-a fracturat democratizarea, încât au proliferat, în unele țări, regimuri  anacronice și decidenți incapabili, iar Uniunea Europeană a fost adusă în paralizia din primăvara lui 2020.

De curajul de a privi realitățile în față și de a schimba abordări, organizări, politici, decidenți depinde, în fond, ceea ce vine. Iar la noi, unde amatorismul dă astăzi tonul, va fi nevoie de schimbare cu atât mai mare!

"http://www.andreimarga.eu"

Duminică, 5 Aprilie, 2020 - 00:00

Până acum am tăcut, pentru că am înțeles că spaima este necesară pentru a ține oamenii în casă. Acum spaima nu mai este necesară, pentru că oricum te amendează poliția dacă ieși din casă, deci putem vorbi deschis și lucid despre situație.

Noi nu stăm în casă pentru că virusul este ucigaș. Am avut dreptate, când am scris pe 25 ianuarie, că nu este atât de ucigaș pe cât pare. Noi stăm în case, pentru că nu există suficiente paturi în ATI pentru noi, dacă ne îmbolnăvim. De aceea stăm în case, pentru că virusul este extrem de contagios și, efectiv, nu există paturi și ventilatoare pentru un număr mare de îmbolnăviri simultane. De aceea stăm în casă. Ca să protejăm sistemul medical și medicii și ca să nu murim, nu pentru că virusul e ucigaș, ci pentru că nu ar exista ventilatoare si medicație pentru toți, deci nu am fi îngrijiți! Am muri pentru că nu am avea îngrijire medicală, nu neapărat pentru că ne omoară virusul. În Germania este cel mai mic număr de morți din cauza coronavirusului. De ce? Pentru că în Germania exista 28.000 de paturi în ATI.

Doi la mână: stăm în case pentru că nu se testează la scară mare! Noi acum stăm în casă, ca să suplinim munca celor care nu fac teste! Nu testezi multă lume. Atunci, ce faci? Îi ții pe toți în casă, laolaltă și testați și netestați. Și în acest fel, efectul este aproape ca și cum i-ai fi testat pe toti, adică întârzii vârful curbei. Deci noi stăm în case pentru toți netestații. Ar trebui începută testarea la scară largă! Dar nu în 3 scări din 10. Ar trebui testați toți cei simptomatici, nu trimiși acasă când vin cu febră la spital, ar trebui testați toți medicii care au îngrijit bolnavi de COVID (ce ne facem fără medici??), ar trebui testați toți casierii din hipermarketuri și toți cei care lucrează cu publicul (de două ori pe săptămână) și apoi testată din ce în ce mai multă lume. Și izolați cei bolnavi (nu toți de-a valma! – noi acum stăm în apartamente sănătoși, pentru că nu se știe câți oameni sunt bolnavi în alte apartamente). Testarea pe scară largă ar mai îndrepta situația, testarea pe scară largă este cerută și de OMS. Simpla izolare în case nu rezolvă situația, decât dacă este extrem de drastică, cum a făcut-o China, adică fără să mai ieși deloc pe stradă etc  (și nici acolo nu s-a rezolvat de tot, iar Coreea de Sud a găsit o idee mai bună și aceea a fost testarea în masă). De ce să stăm noi în case, cei care suntem sănătoși, pentru că alții sunt bolnavi, dar nedetectați, netestați?

Cu toate acestea, trebuie să stăm în case (subliniez). Acest articol nu este un îndemn de a ieși din case. Trebuie să stăm în case, tocmai pentru ca vârful curbei îmbolnăvirilor să apară cât mai lent și să fie cât mai lin, ca să avem paturi în spitale, ca să avem ventilatoare…

Trebuie să stăm în case, dar nu trebuie să o luăm razna, nu trebuie să înnebunim. Iată câteva lucruri simple, în acest sens:

Subscribe to Special 1