Publicat: 7 Martie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei deceni, în 1990?

OPOZIŢIE

Faţă de cine?

Rezistăm cu greu tentaţiei de a împărţi în permanenţă oamenii şi lucrurile în cele două categorii fundamentale: buni şi bune sau răi şi rele. Fată de ce? Fată de propriul nostru punct de vedere. Separaţia aceasta a devenit o veritabilă deviză a totalitarismului, în formula amendată, "cine nu e cu noi e împotriva noastră". Aşa cum reuşim cu greu sau nu reuşim deloc să ne dezbărăm de multe alte elemente constitutive ale modului de gîndire şi de apreciere ceauşisto-comunist, nu putem încă să privim cu un ochi critic şi obiectiv: fenomenul politic al momentului. Deja s-a încetăţenit noţiunea de opoziţie. Şi asta într-un moment în care opţiunile electorale sînt încă departe de a se fi pronunţat. Opoziţie faţă de cine şi de ce? Niciuna dintre formaţiunile politice apărute după revoluţie fie că-şi revendică sau nu rădăcini mai mult sau mai puţin istorice, nu are o legitimitate care s-o îndreptăţească să se considere depozitara consensului naţional. Nici Frontul, constituit tocmai ca o reacţie spontană faţă de sistemul ceauşist, nici ţărăniştii, nici liberalii, şi nici unul dintre celelalte 48 de partide înscrise în registrul parlamentar. Toate pot fi considerate, de justeţe, ca formînd un bloc de opoziţie faţă de regimul pe care l-a răsturnat Revoluţia. Si probabil că aceasta este formula spre care ne îndreptăm, fie că vrem sau nu: cea a unei coaliţii largi, de opoziţie faţă de orice tendinţă de regenerare a unor structuri sau acţiuni de genul celor care au dus ţara de rîpă în epoca de tinichea a comunismului. O opoziţie cere să marcheze renunţarea la lupta pentru putere cu orice preţ - chiar cu acela al martirizării unei ţări şi asa îndelung încercate - în favoarea unei guvernări realiste conformă cu acea Constituţie a Revoluţiei care a fost platforma-program a Frontului iniţial. O platformă suficient de cuprinzătoare pentru a permite acţiunea oricărei forţe politice progresiste, dornică într-adevăr să readucă ţara în rîndul naţiunilor civilizate bazate pe o democraţie reală şi pe posibilitatea afirmării depline a capacităţii creatoare a fiecărui individ.

Octavian ANDRONIC


​Libertatea din 7 martie 1990, pag. 1-a


N-am tras noi!
​Caricatură de ANDO

IERI

6 MARTIE 1990: "Declar oficial greva foamei fără mîncare şi apă... şi nu o voi înceta pînâ ce şi Groza va coborî de pe soclu. Preot Sorin Grecu. O cerere întemeiată, după 45 de ani de la acel trist 6 martie 1945.    

AZI

La orizont - criza de hîrtie! Aflăm cu nelinişte că în trimestrul care urmează vom dispune mai puţin cu 40 la sută din cantitatea de hîrtie care a fost livrată în primul trimestru, care nici aceea nu a acoperit necesităţile. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că a cam început să se scrie (şi să se tipărească!) mai mult decît se poate citi. Un nou sindrom?

 

Domnul prim ministru Petre Roman:

SPRE ECONOMIA DE PIAŢĂ. PRIN COOPERARE

Luni a avut loc o şedinţă a guvernului, consacrată problemelor rentabilizării economiei, descentralizării, prefigurării măsurilor pentru trecerea la economia de piaţă şi dezvoltarea cooperării internaţionale. După şedinţă, primul ministru, dl. Petre Roman, a avut amabilitatea să ne precizeze următoarele: "Rentabilizarea înseamnă, în faza aceasta, studierea activităţilor productive care drenează resurse, fără ca efectul lor economic să fie palpabil. De multe ori, lucrurile stau chiar invers, efectele sînt negative. Se pune problema în mod acut ca aceste activităţi să urmeze un proces de conversie, de retehnologizare sau, eventual, chiar de oprire. Resursele astfel eliberate pot fi îndreptate către activităţile economice urgente şi rentabile în restul economiei. Este vorba în ce priveşte retehnologizarea, de faptul că posibilităţile noastre da a rentabiliza întreprinderi, fabrici, uzine sînt extrem de limitate. Dar problema in sine trebuie să aibă sansa de a fi soluţionată. Această şansă ţine do cooperarea în forme extrem de variate, pentru care nu există nici un fel de restricţie, cu societăţi străine puternice, care să asigure funcţionarea rentabilă a întreprinderilor respective si desfacerea pe terţe pieţe. Invitaţia de a investi în România este adresată de multă vreme societăţilor străine, unele dintre ele au şi răspuns. Sîntem conştienţi că "a cîrpi" o ţesătură care se destramă, este o muncă de Sisif, o muncă fără de sfîrşit din care întreaga populaţie a ţării nu are nimic de cîştigat. Mai bine să fim conştienţi de situaţia în care ne găsim, să înţelegem că există mijloace şi căi prin care cooperarea cu societăţi străine este avantajoasă, atît pentru noi, cît şi pentru ele. Să fim, deci, deschişi pentru această cooperare. Există o anumită timiditate din partea unor ministere şi întreprinderi româneşti, aşa cum există şi din partea firmelor străine. În schimb, industria uşoară şi chimia din tara noastră au avansat cu îndrăzneală pe calea cooperării. Invităm societăţile străine să înţeleagă şi să accepte definitiv opţiunea noastră, să-i acorde încredere şi, atunci, desigur, toate aceste activităţi pot începe propriu-zis în folosul nostru şi al acestor societăţi".

La întrebarea adresată d-lui prim ministru dacă guvernul doreşte o accelerare a trecerii spre economia de piaţă, am primit următorul răspuns: "Sigur că dorinţa există, chiar putem spune că ea este din ce în ce mai accentuată. Accelerarea nu este însă o chestiune de dorinţă, nici de voinţă. Trecerea nu poate fi realizată decît printr-un studiu şi o analiză foarte solid fundamentate, care să ţină seama de realităţile, de paşii posibili de suportat de către economia noastră, deoarece, altminteri, rezultatele sociale şi consecinţele sociale pot fi dezastruoase".

Doru V. IONESCU

Unele priorităţi actuale în activitatea de comerţ exterior (II)

apreciate de dl. ION AUREL - adjunct al ministrului comerţului exterior

- În continuarea discuţiei noastre a cărei primă parte am prezentat-o în numărul de ieri al ziarului, vă rog să e-xemplificaţi raporturile României cu alte ţări care nu au condiţionat reluarea legăturilor comerciale pe o bază nouă cu România şi care, spre deosebire de S.U.A.. nu leagă aceasta de rezultatul viitoarelor alegeri.
- Recenta vizită la Paris a delegaţiei române conduse de primul ministru al guvernului, a prilejuit discuţii fructuoase cu o serie de mari firme din Franţa, care şi-au manifestat interesul pentru lărgirea schimburilor comerciale şi, îndeosebi, a cooperării cu ţara noastră. Discuţiile s-au purtat asupra unor domenii de mare însemnătate cum ar fi: prospectarea şi exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din platoul continental al Mării Negre, dezvoltarea industriei de automobile, modernizarea unor capacităţi în domeniul petrochimiei, dezvoltarea turismului ş.a. De asemenea, în ultima perioadă numeroase firme din R.F. Germania, Marea Britanie, Austria, Italia, cît şi din alte ţări, cum ar fi Canada si Japonia au făcut propuneri concrete pentru dezvoltarea relaţiilor de comerţ şi cooperare cu România, pe baze nediscriminatorii, în condiţii reciproc avantajoase.

- Care sînt în prezent relaţiile României cu Piaţa Comună, după perioada de "îngheţare" a acestora în ultimii ani?
- Trebuie să remarcăm faptul că C.E.E. ca entitate şi toate ţările membre au salutat cu deosebită satisfacţie şi bucurie Revoluţia din România, manifestîndu-şi deplina solidaritate cu poporul român. Totodată, în afara ajutorului umanitar primit din partea oamenilor de înaltă ţinută morală şi de bună credinţă din ţările comunitare, precum şi din partea guvernelor acestor ţări, Comunitatea Economică Europeană, ca entitate, ne-a acordat în perioada imediată după victoria Revoluţiei noastre, un prim ajutor în medicamente şi aparatură medicală.

Aş dori să menţionez că de la 22 decembrie şi pînă în prezent, Comunitatea Economică Europeană a acordat ţării noastre ajutoare umanitare în valoare de 11,5 milioane U.C.E. (circa 13,4 mil. dolari) sub formă de medicamente, aparatură medicală şi produse alimentare pentru copii şi un ajutor în valoare de 48 mil. dolari concretizat în 250 mii tone cereale furajere, 20 mii tone carne de vită, 5 mii tone unt şi 5 mii tone ulei de măsline. Din cadrul acestui ultim ajutor, o prima tranşă de 50% din cantităţile mai sus menţionate, se îndreaptă spre ţara noastră. Mulţumirile noastre pentru acordarea acestui ajutor se adresează atît conducerii Comisiei C.E.E., cît şi aparatului tehnic al acesteia, pentru operativitatea manifestată în concretizarea acestui ajutor şi în scurtarea termenelor ca produsele să ajungă efectiv în România.

Aşteptăm în continuare, sprijinul ţărilor membre şi al factorilor de decizie ai Comisiei C.E.E. cu privire la adoptarea cît mai curînd posibil a unei decizii favorabile, vizînd acordarea de subvenţii suplimentare celor normale(restituţii speciale stimulative) la exportul de carne de porc şi de vită spre România, care să facă posibilă cumpărarea în completarea necesarului nostru pe termen scurt, deci în afara ajutoarelor acordate, a unor astfel de produsa la preţuri cît mai avantajoase.

Chiar şi numai cele de mai sus, prin semnificaţia şi valoarea lor, justifică din plin răspunsul la întrebarea dumneavoastră şi anume că după răsturnarea dictaturii, relaţiile României cu C.E.E. sînt foarte bune, bucurîndu-se din ambele parti de totală deschidere pentru dezvoltarea şi diversificarea acestora, nu numai în domeniul economic, ci şi în alte domenii.

În acest sens, aş dori să menţionez, de asemenea, faptul că, în primele zile după Revoluţie, noile organe ale puterii de stat au făcut o Declaraţie în care se exprimă interesul nostru de a pune pe baze noi relaţiile cu C.E.E., prin recunoaşterea oficială a Comunităţii Economice Europene şi acreditarea unui ambasador. Normalizarea relaţiilor diplomatice ale României cu C.E.E. reprezintă un lucru firesc, care asigură cadrul normal al dezvoltării fructuoase a dialogului dintre cele două părţi şi pune capăt situaţiei de izolare în care - şi din acest punct de vedere - am fost ţinuţi de vechiul regim.

Aş dori să menţionez faptul că o bună ocazie pentru examinarea problemelor referitoare la dezvoltarea relaţiilor noastre economice cu C.E.E. ne este oferită în cursul acestei luni cînd este prevăzută să aibă loc la Bruxelles, cea de a IX-a sesiune a Comisiei mixte Româ-nia-C.E.E. Cu această ocazie
vor fi examinate nu numai aspectele legate de îmbunătăţirea pentru acest an a accesului produselor româneşti pe pieţele comunitare, ci şi aspectele legate de modul de concretizare sub forme de ajutoare şi finanţare de proiecte necesare includerii României în programele  sprijinite de "Grupul celor 24" ţări vestice dezvoltate pentru ţările estice, recent angajate pe calea democratizării. Totodată, vor fi abordate reluarea - pe o bază nouă - a negocierilor pentru încheierea unui Acord do comerţ, cooperare economică şi comercială, ameliorarea preferinţelor vamale generalizate in favoarea ţării noastre, cît şi alte probleme legate de perspectiva raporturilor, pe multiple planuri, între cele două părţi.

Aş dori să mai adaug că, în ultima perioadă, Comisia C.E.E., inspirata de reformele democratice din ţările Europei Centrale şi de Est, a elaborat şi prezentat Consiliului de Miniştri al C.E.E. considerentele sale preliminare cu privire la perspectiva negocierii de acorduri de asociere cu ţările din această parte a Europei. Şi sub acest aspect manifestăm un interes practic pentru a cunoaşte conceptul comunitar în acest domeniu şi apreciez că negocierea şi încheierea unor astfel de acorduri reprezintă un pas semnificativ în direcţia realizării treptate a unei Europe unite.

Dacă ar fi să formulăm o concluzie de ansamblu a discuţiei noastre, atunci aceasta ar trebui să exprime faptul că, in paralel cu priorităţile impuse de participarea activităţii de comerţ exterior la soluţionarea problemelor cu care se confruntă în prezent economia noastră naţională, pe agenda noastră de lucru se înscriu, de asemenea şi problemele vizînd examinarea, definirea şi promovarea unei politici moderne in acest domeniu, pe baze democratice şi de largă deschidere spre piaţa internaţională, corespunzător opţiunilor şi noilor orientări ale economiei româneşti.

Dan CONSTANTIN


​Libertatea din 7 martie 1990, pag. a 2-a

PROCESUL DE LA TIMIŞOARA

Mistificările continuă, iar întrebările persistă

"Nu-mi place să mă duc la acest Coman - mi-a mărturisit generalul Macri Emil". "Generalul Guşă a spus că va termina cu demonstranţii într-o oră-două". "În ziua de 17 decembrie, în Timişoara s-a realizat o demonstraţie de forţă: a trecut prin oraş o coloană a Ministerului Apărării Naţionale cu drapelul de luptă şi fanfară". "De la sediul securităţii s-au volatilizat multe, printre care 3 milioane Iei şi obiectele din camera de corpuri delicte"...

...Iată cîteva dintre declaraţiile făcute ieri în faţa instanţei de cel de-al treilea inculpat interogat în acest proces "mamut": Sima Tralan, fost colonel, fostul şef al securităţii judeţului Timiş. Nici el nu s-a considerat, nu s-a declarat vinovat de genocidul comis împotriva populaţiei Timişoarei, şi el, aidoma primilor doi inculpaţi ascultaţi de completul Curţii Supreme de Justiţie, a ţinut să lase, implicit ori explicit, impresia că nu a depus nici un zel în executarea ordinelor primite, că nu a luat nici o măsură de forţă împotriva manifestanţilor. Un lucru a apărut cu claritate: fostul şef al securităţii a strecurat în depoziţia sa destule amănunte "jenante" în legătură cu faptele, cu acţiunile celorlalţi coinculpaţi, dovedindu-se (din deformaţie profesională oare?) un bun... informator în legătură cu alţii. Cu alţii, pentru că în privinţa proprie-i responsabilităţi a încercat tot timpul să scape de răspunsurile deranjante, să se declare neştiutor, "naiv" în multe, foarte multe privinţe. Aruncînd, mai mult sau mai puţin elegant răspunderile pe umerii "şefilor veniţi de la Bucureşti" sau pe cel ai "tovarăşilor de muncă", inculpatul a reuşit să-şi probeze, aici, în sala tribunalului o trăsătură de caracter evidentă: laşitatea.

Printre ambiguităţi, mistificări şi alte asemenea "mijloace de luptă" folosite de inculpat s-au desprins totuşi două informaţii interesante, în primul rînd este vorba de faptul relatat de Sima referitor la hotărîrea luată de fostele orga-ne looale de partid, în 18 decembrie 1989, de a nu mai executa, in scopul liniştirii populaţiei, a sentinţei de evacuare a pastorului Laszlo Tokes. Hotărîre asupra căreia s-a revenit datorită - susţine inculpatul - sosirii la Timişoara a fostului şef al Departamentului Cultelor, Ion Cumpănaşu, care ar fi cerut ferm ca pastorul să fie mutat cu forţa în judeţul Harghita, măsură ce s-a şi realizat in noaptea de 16 spre 17 decembrie. De ce mandat, de ce împuterniciri o fi dispus oare mai marele cultelor pentru a impune primului secretar al judeţului o asemenea "fermitate"?... Nui mai puţin interesante sînt şi declaraţiile lui Sima în legătură cu moravurile, cu obiceiurile vechii securităţi. Interogat în legătură cu provenienţa sumei de peste 500.000 lei găsite la locuinţa sa, a celor 6 videocasetofoane, a celor trei instalaţii de recepţionare a programelor TV prin satelit, a altor bunuri de valoare interzise muritorilor de rînd, ce-i garniseau domiciliul, inculpatul "s-a apărat" cu o dezarmantă "sinceritate": "Am priimit - susţine el - în septembrie suma de 400.000 lei ce era destinată bazelor de lucru, cheltuielilor operative şi recompensării unor informatori, bani ce nu se evidenţiau în acte financiare. O parte din videocasetofoane le-am primit de la o legătură de-a mea din străinătate, aparatele fiind destinate muncii. Nu am delapidat banii aşa cum sînt acuzat, ci i-am Iuat la domiciliul meu de la sediul securităţii pentru că acolo ei nu mai erau în siguranţă după revoluţie. De altfel, de la fosta securitate au dispărut 3 milioane lei şi obiecte din camera de corpuri delicte".

Interpretările, mistificările se ţin lanţ în depoziţiile inculpaţilor din acest proces. Şi totuşi în acest hăţiş de adevăr şi minciună travaliul justiţiei face loc puţin cite puţin luminii...
Din interiorul şi din afara sălii tribunalului

Poliţiştii din Timişoara, cel puţin unii, au abordat o mică modificare in aspectul uniformei: un tricolor din mătase barează, fie vertical, fie orizontal stema de pe chipiu • Pină în prezent dezbaterile procesului au durat în fiecare zi cîte opt - nouă ore • Zilnic, cîte un inculpat a fost supus pe o asemenea durată unui riguros interogatoriu luat de preşedintele instanţei • Din fericire completul de judecată dispune de o maşină modernă de scris, fapt ce reduce mult timpul necesar consemnării declaraţiilor inculpaţilor. Altfel... • Foarte activă, foarte atentă l-a desfăşurarea cercetării judecătoreşti, apărarea compusă din aproape 30 de avocaţi a intervenit deseori pentru reformularea unora dintre consemnările făcute • Am asistat şi azi la adevărate "dueluri judiciare" cîştigate nu o dată de avocaţi • Radio Timişoara acordă un interes deosebit procesului, transmiţind zlilnic în direct dezbaterile judiciare.    

Stelian MOŢIU 
Val. VOICULESCU


Libertatea din 7 martie 1990, pag. a 3-a


Libertatea din 7 martie 1990, pag. a 4-a

Noi nu avem nimic de împărţit cu nimeni

În sala "Picolo" a Hotelului Intercontinental domnul G. A. Pordea, primul deputat de origine română în Parlamentul European şi dl. Ion I. C. Brătianu, cunoscut om de afaceri, au organizat o conferinţă de presă...

Prima parte a întîlnirii a fost consacrată unui subiect fierbinte al perioadei în care ne aflăm: integrarea europeană şi situaţia naţionalităţilor. Expozeul domnului Pordea a adus în primul plan eforturile făcute de domnia sa în perioada 1984-1989 în Parlamentul European, în legătură cu integrarea europeană şi în cadrul politicii mondiale a României şi ţărilor din Europa de est. După ce a evidenţiat că, din punct de vedere tehnic, pachetul de 279 măsuri care se presupun că ar desăvârşi integrarea efectivă, abia dacă 100 au fost adoptate, vorbitorul a subliniat marile implicaţii pe care le au în context eliberarea ţărilor est-europene, reunificarea Germaniei asupra aşa-zisului strălucitor proiect european comunitar. Trecînd la chestiunea naţionalităţilor, amfitrionul întîlnîrii a spus: "Ideea unei confederaţii danubiene susţinută acum de istoricul Radu Ştefan Ciobanu şi dl. Ion I.C. Brătianu (care preconizează o Europă de Est cuprinsă între Baltica şi Marea Neagră), idee care a aparţinut şi marelui diplomat român Nicolae Titulescu - ni se pare judicioasă mai ales din punctul de vedere al raporturilor româno-ungare. Este cunoscută sîrguinţa regretabilă cu care se face în occident o propagandă antiromânească cu deosebire pe "teritoriul" Tratatului de pace de la Trianon. Un exemplu de ultimă oră, aş zice, din numeroasele altele ce circulă în occident, îl furnizează ziarul "Le Figaro" care, surprinzător, dezinformează opinia publică franceză şi mondială, menţionînd într-un context tendenţios şi defavorabil ţării noastre că în Transilvania ar locui 8 milioane de unguri şi 1,5 milioane de germani. Personal, în Parlamentul European m-am ridicat deseori apărînd de fiecare dată interesele româneşti ce vizau mai ales partea occidentală a ţării noastre (Transilvania). O fac şi acum, accentuînd imposibilitatea trecerii peste anumite realităţi etnico-demografice şi istorice. Rigidul dogmatism pseudo-eurpean care se impune, şi se insistă atît de mult în cadrul Comitetului European este supărător pentru că el preconizează degradarea naţională. Or, trebuie să se înţeleagă că naţiunile, în virtutea constituţiilor lor organice, au datoria de a rămîne ele însele. În această stare de spirit toate naţiunile europene trebuie să fie solidare. Noutatea peisajului politic care se evidenţiază după 22 decembrie - înfăţişează un nou angrenaj european şi mondial în care urmează să evolueze şi să se impună reconstrucţia României care din punct de vedere tehnic, ar trebui realizată conform intereselor naţionale rămase primordiale. Este vorba de obligaţia sacră care, acum mai mult decît oricînd, revine fiecăruia dintre noi şi care a fost subliniată cu o admirabilă măreţie de un reputat profesor al Universităţii din Lyon: "Poporul român s-a eliberat singur şi în mod eroic plătindu-şi libertatea cu sînge şi lacrimi. Un gest măreţ pentru care întregului popor ar trebui să i se acorde premiul Nobel pentru pace în semn de omagiu".

Redacţia: Într-una din intervenţiile dv. în Parlamentul European, stimate domnule Pordea, spuneaţi la un moment dat că "se impun tuturor naţiunilor bazinului dunărean - şi unora dintre ele în mod special - o ruptură definitivă cu trecutul mitic al antagonismelor primare. O convieţuire europeană articulată pe o concomitentă grupare sectorială ar putea favoriza un modus vivendi combătînd eventualele răbufniri de năravuri vetuste". Pe fondul tensiunilor existente acum în unele localităţi din Transilvania cum credeţi că pot fi soluţionate aspectele aflate în discuţie?

DI. Pordea: "Problema pusă în discuţie este chestiunea româno-ungară, problema nr. 1 pentru naţiunea română. Aş vrea însă să subliniez că aceasta nu este de fapt o problemă atîta vreme cit ea este unilaterală. România nu acuză nici un fel de animozitate faţă de Ungaria şi nici nu vom acuza vreodată. Sîntem un popor care iartă foarte uşor. În 1919 am iertat tot trecutul de sute de ani de asupriri şi maghiarizare după ocuparea Ardealului. Dar, după părerea mea, dată fiind campania de dezinformare dusă împotriva ţării noastre de către unguri într-o serie de ţări occidentale (S.U.A., Canada, Franţa) - fără a mai aminti de bufona lor istorie ne-istorică a Transilvaniei publicată din fantezia unui localnic sub egida Academiei din Ungaria, sau de alte iniţiaţive de acelaşi calibru - trebuie luată în serios. Aş vrea să precizez că imediat după alegerea mea ca deputat în Parlamentul European incă din prima şedinţă un deputat conservator, britanic, a cărui soţie este de origine maghiara, a declanşat un atac foarte grav şi ne-loial, la adresa ţării noastre. Regretabil, dar aproape zece la sută din activitatea mea in acest inalt for a trebuit s-o consacru restabilirii adevărului împotriva propagandei maghiare care, în mod indirect, a fost tot timpul intensă.

Ajunşi la o astfel de situaţie cred că păstrînd relaţiile noastre de prietenie şi bună vecinătate, faţă de maghiari, guvernul nostru, presa, televiziunea, toate mediile de informare în masă, scriitorii, trebuie să ia o atitudine fermă în respingerea propagandei ilicite şi dăunătoare care atinge chiar pacea şi perspectivele europene. Pentru clarificarea opiniei publice mondiale aş avansa ideea creării unei comisii formate din cîte doi români, maghiari, germani şi străini care să facă o călătorie în centrele minoritare din Transilvania, să ia contact direct cu cerinţele şi aspiraţiile localnicilor minoritari şi să concluzioneze în consecinţă. Este, cred, modul cel mai loial de informare corectă a opiniei publice mondiale asupra adevărului, de stingere în acelaşi timp a litigiilor imaginare care stînjenesc eforturile constructive, pacea si liniştea de care acum avem atîta nevoie. Pentru că, trebuie înţeles limpede de întreaga lume că noi nu avem nimic de împărţit cu nimeni".

În partea a doua a conferinţei de presă, cunoscutul om de afaceri Ion. I.C. Brătianu, după ce a prezentat noul ziar "Viitorul liberal" - publicaţie independentă de orientare liberală - a făcut o informare în legătură cu demersurile efectuate pe lingă Guvern privind stabilirea unor contracte comerciale de primă urgenţă pentru ajutorarea ţării noastre în domeniul alimentar, energetic, precum şi în cel destinat informatizării diferitelor sectoare de activitate, domeniu în care ţara noastră înregistrează un retard de două-trei decenii.

Aurel GHIMPU