Publicat: 30 Decembrie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă 3 decenii, în 1989?

."TRĂDÎNDU-L PE TIRAN, NU ŞI-A TRĂDAT PROPRIUL POPOR!"

Un erou al revoluţiei -generalul VASILE MILEA
În dimineaţa istoricei zile de 22 decembrie 1989, cînd s-a aprins năvalnica torţă a revoluţiei împotriva tiraniei ceau-şiste, între mulţi alţi martiri ai neamului, a căzut eroic la datorie, victimă a odioasei dictaturi, generalul de armată post-mortem Vasile Milea, ministrul apărării naţionale al României.

Născut la 1 ianuarie 1927, în comuna Lereşti, judeţul Argeş, dintr-o familie de muncitori, după terminarea studiilor civilă, Vasile Milea a îmbrăţişat cariera militară, căreia i s-a dedicat cu toată dăruirea, urmînd cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie şi apoi, pe cele ale Academiei Militare, Facultatea de Tancuri, pe care a absolvit-o în 1952, ca şef de promoţiei probînd alese calităţi umane şi militare, ce aveau să-l caracterizeze toată viaţa.

În funcţiile de înaltă răspundere încredinţate - comandant de mari unităţi tactice şi operative, şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice, prim-adjunct al minis-trului apărării naţionale şi şef al Marelui Stat Major şi, din decembrie 1985, ministru al apărării naţionale - Vasile Milea s-a dovedit a fi un ofiţer destoinic, capabil, cu o dezvoltată capacitate militară şi un deosebit spirit practic, a acţionat neobosit, animat de un fierbinte patriotism, dedicîndu-şi întreaga sa energie şi pricepere întăririi capacităţii de luptă a armatei noastre.
Simţul datoriei şi al onoarei, izvorît dintr-o adîncă înţelegere a misiunii armatei, de a sluji întotdeauna poporul şi numai poporul, i-a călăuzit gindul şi fapta şi înfruntînd cu demnitate teroarea la care era supus din partea clanului Ceauşescu a militat cu curaj, în ciuda tuturor adversităţilor, pentru ca armata să vegheze la liniştea şi munca paşnică a poporului.

Dovedind alese calităţi organizatorice, de iscusit comandant militar, a acţionat cu perseverenţă pentru a asigura pregătirea permanentă a cadrelor, dezvoltarea capacităţii de organizare şi conducere a comandamentelor, instruirea temeinică a trupelor, educarea lor în spiritul dragostei şi devotamentului neţărmurit faţă de popor.
Pînă în ultima clipă a vieţii sale, generalul de armată postmortem Vasile Milea a fost un fiu credincios patriei sale.

Ca un profund omagiu, idealurile pentru care a militat e-roul dispărut, au fost probate exemplar de ostaşii ţării pe baricadele revoluţiei împotriva odioasei bande de sceleraţi care în zbaterea lor descreierată şi muribundă s-au dedat la cele mai odioase crime.

Brava armată română îşi coboară în bernă drapelele de luptă, în semn de adîncă cinstire şi recunoştinţă, faţă de cel ce a fost şi va rămîne de-a pururi în memoria noastră - generalul erou Vasile Milea.

CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

 

ÎN SERVICIUL ACTIV AL REVOLUŢIEI

Aviaţia militară la datorie!

Corp de elită al armatei române, aviaţia militară s-a situat în prima linie a acţiunii de apărare şi consolidare a Revoluţiei. I-am văzut, în aceste zile, alături de ceilalţi tovarăşi de arme, pe aviatori şi paraşutişti la datorie, in jurul obiectivelor care le-au fost încredinţate, asigurînd cu curaj şi abnegaţie revenirea la un curs normal în toate compartimentele vieţii Capitalei.

- Cum au acţionat şi acţionează aviatorii, domnule, general maior IOSIF RUS?
- Aviaţia s-a aliniat noilor imperative cu întregul efectiv şi fără nici un fel de reţineri, din primele momente ale revoluţiei. Formaţiile poastre de paraşutişti - corp care dispune de un grad de pregătire superior - au procedat la organizarea amplasamentelor de apărare a Televiziunii dînd lupte grele, atît cu forţele teroriste care au atacat acest obiectiv din exterior, cit şi cu cei aflaţi în interior. In urma acestor lupte, in rîndul eroilor revoluţiei au intrat ostaşii şi ofiţerii în uniformă albastră. Primele succese au fost consolidate operativ, in grija noastră aflîndu-se, în continuare, obiective importante, precum Televiziunea, Palatul din Piaţa Victoriei şi complexul de reşedinţe din Bd. Primăverii. Sîntem angajaţi cu toate forţele în asigurarea securităţii şi a capacităţilor de transport al ajutoarelor primite din străinătate pe calea aerului, acţionînd pentru îndeplinirea obiectivelor revoluţiei, cu conştiinţa că ne facem cu adevărat datoria faţă de patrie şi popor.

A. OCTAVIAN

ÎN NUMĂRUL VIITOR AL ZIARULUI PUTEŢI CITI:
Nepoftiţi, în paradisul particular al tiranilor

Despre bulevardul Primăverii bucureştenii n-au ştiut, ani de zile, decît că este o stradă spre care nu este bine nici măcar să priveşti. Era una dintre arterele private, utilizate în exclusivitate de către tirani şi din cînd in cind de către unii dintre acoliţii lor. Putini au fost aceia care au putut pătrunde dincolo de zidurile "electronice" păzite de cuiburi de mitralieră, iar şi mai putini au avut prilejul să păşească in "paradisul particular" al soţilor Ceauşescu. In "căsuţa lor", adică...

Sintem, probabil, primii, reporteri care au avut acces, după căderea dictatorilor, în palatul Primăverii. Ce am văzut acolo, veti afla din ziarul nostru, săptămina viitoare.

Datoria internă

A apărut la orizontul existentei noastre ca un spectru purtător de nenoroc. Pe la începutul anilor ’80. Cînd am aflat că "se" făcuseră datorii, care culmea neruşinării capitaliste, trebuiau returnate. Şi cu dobîndă pe deasupra! Datoria externă a devenit, încetul cu încetul "tovarăşa" noastră de fiecare zi, în numele şi în favoarea căreia renunţam, rînd pe rînd, la şi aşa putinele "bunuri de consum" pe care le dăruia grijulia şi părinteasca conducere de partid şi de stat. Punctată de declaraţii belicoase la adresa creditorilor, şi de concedieri sumare ale celor care se făceau vinovaţi de calculul dolarilor, mărcilor şi francilor ce ar fi trebuit returnaţi campania "datoriei externe" a căpătat din ce în ce mai mult caracterul unei cruciade pentru "independentă", "neintervenţie", "neatîrnare" şi alţi cîţiva termeni de marcă din vocabularul politic al stalinismului. Si pe măsură ce cruciada devenise mai agresivă, rafturile magazinelor începeau să fie tot mai goale, cozile tot mai mari, iar penuriile mai generalizate. Căci, apostolul neatîrnării luase hotărîrea istorică de a plăti datoriile. Cu orice preţ. Cu preţul înfometării propriului său popor. Al lipsirii sale de cele mai elementare condiţii de trai decent. Al lipsirii copiilor de portocale, al bolnavilor de medicamente, al bătrînilor de căldură... Plata devenise o chestiune de ambiţie personală, iar poporul acesta, care dovedise cu prisosinţă că e capabil să îndure fără să crîcnească orice privaţiune şi orice umilinţe, plătea. Plătea cu viaţa sa închisă în cadrul ermetic al "societăţii socialiste multilateral dezvoltate", unde fericirea se instaura cu ordin de sus. A sosit şi clipa istorică a achitării, şi oamenii au răsuflat uşuraţi închipuindu-şi, naivii de ei, că de aici înainte... Cît de mult s-au înşelat, s-au lămurit foarte repede, atunci cînd şi putinele lucruri pe care le mai găseau s-au raţionalizat pe baza principiului ordonator suprem, care stabilea cu exactitate. Ştiinţifică cantitatea de paie care nu îi este necesară măgarului centru a muri în linişte de foame. Creştea datoria internă! Lăcomia parveniţilor de la Scorniceşti şi Petreşti a învins şi ultima urmă de jenă. Aurul ţării şi valuta încasată pentru hrana noastră şi a pruncilor noştri a început să ia drumul Elveţiei. Miliardul, cunoscut este, se pare, doar partea- vizibilă a aisbergului agoniselilor hulpave ale unui clan hotărît să nu mai lase nimic. Mama punea, grijulie, bani la CEC copiilor, să aibă şi el milioanele lor (de lei!), pentru zile negre. Nu ştim - încă - ce punea tata. Bijuteriile şi celelalte lucruri de valoare îi veneau de la sine, ca si lefurile de excepţie încasate pentru truda de a purta numele celor mai "iubiţi". Ţara plătea cu vîrf şi îndesat, preţul... supunerii oarbe iraţionale, înglodîndu-se în datoria internă! A trebuit să vină gestul disperat al timişorenilor, urmat de cel al tinerilor Capitalei, pentru ca insuportabila povară să fie scuturată. Mămăliga - al cărei gust ţăranii îl uitaseră de cînd cu recoltele-record - a făcut. În sfîrşit, explozie împroşcîndu-l cu schijele sale, mortal, pe cel care ne copieşiseră cu trufia şi dispreţul lor. Eliberarea de ceauşism s-a dovedit a fi datoria - neonorată - atîta amar de vreme - a unui întreg popor şi, pentru prima dată în istoria postbelică putem îndrăzni să ne bucurăm, cu satisfacţia dobîndirii creditului moral în faţa întregii lumi.

Octavian ANDRONIC


Pag. a 2-a

MITOLOGIE XX

ŞANSA PIERDUTĂ A TRIBULUI LIRU-LIRU

Membrii micului trib Liru-LIru trăiau pe o insulă mică scăldată de apele calde ale oceanului. Duceau o viaţă lipsită de griji, hrănindu-se cu fructe şi peşte, vînînd animale mici şi mijlocii. Nu Ie lipsea nimic. Erau, probabil, fericiţi. Dar nu-şi dădeau seama de acest lucru.

NI-KKU era unul dintre cei 13 copii al băştinaşului KU-KKU. Incă de mic, i-a plăcut să împletească şi să cîrpăcească din ierburi şi coji de copac încălţări, de care nimeni nu avea nevoie, dat fiind că obişnuiau să umble desculţi. Stătea pe malul oceanului, împletea şi gîndea: "Tribul acesta nu-şi dă seama de propria sa condiţie. Trebuie conştientizat" hotărî el într-o după-amiază, pe la vremea cinei.    

Şi, cîteva zile mai tîrziu, purcese la a deschide ochii concetăţenilor săi. In primul rînd, era vorba despre handicapul de a nu avea un îndrumător spiritual, care să le arate ce e bine şi ce e rău. Trăiau Ia voia întîmplării, ţinîndu-se de nişte obiceiuri vechi care nici măcar nu erau bune. NI-KKU fu iluminat de ideea că el este cel ales, cel îndreptăţit să joace acest dificil şi complex rol. Le comunică faptul într-o seară, cînd toţi erau strînşi în jurul focului, prăjind banane şi scărpinîndu-se pe burtă. Nici nu-l băgară în seamă. Unii se puseră pe rîs. Dar rîsul le dispăru de pe buze, cîteva zile mai tîrziu, cînd găsiră într-un luminiş din mijlocul satului o înştiinţare potrivit căreia de atunci înainte nici un dans ritual nu va mai putea fi organizat fără aprobarea zeilor. Aprobare care se putea obţine doar prin intermediul lui NI-KKU, el aflîndu-se într-o permanentă şi directă legătură cu spiritele din ceruri. După ce statură un timp pe gînduri, neobişnuiţi cu astfel de lucruri, băştinaşii - erau mari amatori de dansuri rituale, petrecîndu-şi, în acest mod cea mai mare parte a timpului lor mereu liber - îşi ziseră că, în fond, e mai bine să danseze cu aprobare de la zei, decit fără. Şi astfel NI-KKU îşi începu cariera de îndrumător spiritual, transformîndu-se dintr-un modest fiu al tribului, în părintele acestuia...

Într-o altă zi, tot pe malul oceanului, supraveghind modul în care un grup de adepţi împleteau şi cîrpăceau încălţările, care între timp deveniseră obligatorii restrîngînd libertatea de mişcare a băştinaşilor datorită serioaselor bătături pe care le produceau, dar oferindu-le, în schimb, o anumită distincţie, NI-KKU îşi dădu seama că ideile care-i treceau prin cap erau prea mari, Iar insula prea mică. "Spiritele din cer trec cu privirea peste insula noastră fără să ne bage în seamă. Nici n-au de ce, in fond. Trebuie să facem ceva pentru a le atrage atenţia".

Şi atunci îşi dădu brusc seama cum zeii nu puteau să vadă puzderia de mici colibe împrăştiate printre cocotieri, în care-şi duceau viaţa membrii tribului. Aveau să vadă, însă, cu siguranţă o MARE COLIBA A ÎNTREGULUI TRIB. Aceasta va trebui ridicată neîntîrziat, pe cele mai înalte culmi ale insulei. Insula fiind însă plată, neavînd culmi, ele trebuiau create fără întîrziere. Astfel a început epopeea remarcării în faţa zeilor a obscurului trib LIRU-LIRU, cel care avea să devină unul dintre cele mai importante şi mai vestite din acea parte pustie a oceanului, datorită gîndirii cutezătoare a îndrumătorului, părintele insulei. Întreaga suflare o tribului şi-a suflecat mînecile (la figurat, pentru că, da fapt, în afara unul şorţuleţ nimeni nu purta altceva decit amintitele sandale) şi au început să construiască culmi. Pâmîntul era cărat cu tenacitate dinspre marginile insulei spre centru, culmile se înălţau văzînd cu ochii în timp ce suprafaţa insulei se micşora corespunzător, fiind invadată de apele oceanului. Plajele pe care nu demult liru-lirienii leneveau de dimineaţa pînă seara dispărură, făcînd loc unor maluri abrupte de care era periculos să te apropii. Dar culmile se înălţau semeţe, apropiindu-i pe liru-liri de zei, milimetru cu milimetru. Începu şi construcţia propriu-zisă a MARII COLIBE care, în concepţia părintelui, trebuia să adăpostească, în cele mai bune condiţii de confort întregul trib. Arhitecţii băştinaşi prezentară mai multe variante, ce nu corespundeau însă ideilor înaintate ale părintelui. La iniţiativa şi sub directa sa îndrumare elaborară însă un excepţional proiect, ce îmbina armonios măreţia cu ingeniozitatea şi funcţionalitatea. După înălţarea structurii, se puse serios problema, acoperirii MARII COLIBE, pentru a feri poporul de ploile şi zădufurile specifice climei. Ca material pentru acoperiş au fost, alese frunzele late şi rezistente ale copacilor de pe insulă. Aceştia fură despuiaţi sistematic, marea suprafaţă a acoperişului făcînd necesare toate frunzele existente. Cînd acoperişul fu, în sfîrşit, gata şi se organiză o mare sărbătoare populară în cinstea acestei prime victorii obţinute in lupta tenace dusă împotriva unei naturi potrivnice, pe insulă toţi copacii desfrunziţi se uscară, înainte ca recolta de banane şi de alte fructe să se coacă. S-a produs în mod neaşteptat şi o schimbare în clima insulei. Vegetaţia a început să se împuţineze, zilele să fie excesiv de călduroase, iar nopţile din ce în ce mai reci. Mulţi băştinaşi, în loc să muncească, stăteau tot timpul sub acoperişul marii colibe, într-o neorînduială de nedescris. "Noroc de acoperiş, îşi spunea NI-KKU, altfel zeii n-ar fi deloc plăcut impresionaţi de ceea ce văd". Îi convocă imediat pe arhitecţi, alţi factori de răspundere, împărtăşindu-le ultimele sale idei: MAREA COLIBĂ trebuie să constituie un simbol al devenirii continue a condiţiei tribului, şi nu un loc unde ţîncii să-şi facă nevoile pe jos, iar femeile să arunce lăturile. Problema locativă poate fi realizată, in condiţii superioare, în alt mod: de jur împrejurul MARII COLIBE se vor înălţa cochete colibe de locuit, amenajate cu tot confortul. Dar, pentru că spaţiul de pe insulă se restrînsese considerabil, aceste colibe urmau să fie executate, pe verticală, prin suprapunerea a 2-3-4 şi mai multe. Pentru această acţiune trebuia însă mobilizat întregul trib, avind în vedere că membrii săi urmau să fie beneficiari direcţi ai acestui program cu înalte semnificaţii morale şi materiale. Cît despre MAREA COLIBA, ea va trebui să fie dotată cu toate atributele unei anticamere a zeilor. Spaţii largi, multilateral dezvoltate, decoraţii interioare de excepţie, un confort corespunzător exigenţelor ceIor de sus. Coliba fu pardosită cu blănurile tuturor animalelor existente pe insulă...

Cuprinşi de avîntul specific marilor acţiuni,, membrii tribului nu prea simţiră, la început, frigul tot mai muşcător din timpul nopţii. Construcţia de colibe înainta greoi, datorită faptului că aproape toate materialele erau înghiţite de lucrările MARII COLIBE. Fură terminate - la Intervenţia hotârîtă a marelui părinte - două colibe-tip, inaugurate cu tot fastul. Se stîrnlră discuţii şi neînţelegeri în momentul în care trebuiră aleşi cei care să le ocupe. Problema fu rezolvată în mod magistral de părintele tribului, care hotărî ca cele două colibe supraetajate să devină un muzeu etnografic, care să vorbească în chip grăitor generaţiilor viitoare despre viaţa şi activitatea băştinaşilor. Pentru moment, problema locuinţelor fu rezolvată şi ea în chip mai mult decit satisfăcător, prin amenajarea a două mari hrube din care începuse extracţia pietrelor necesare pentru fundaţiile MARII COLIBE. Cu multă voie bună - exprimată prin dansuri şi cîntece ce preaslăveau înaltele calităţi şl umanismul părintelui tribului - populaţia se mută In aceste hrube. Care se dovedira a fi, însă, mai răcoroase decit adăpostirea sub cerul liber. La intervenţia personală a părintelui se întocmi un plan de măsuri ce prevedea ridicarea confortului interior, prin facerea focului. Intrucît lemnul era material deficitar pe insulă, se întocmi un proqram de încălzire raţională, ce prevedea aprinderea focului de două ori pe zi - dimineaţa şi seara şi stingerea lui imediată. Fură numiţi responsabili cu căratul lemnelor, cu. aprinderea focului şl cu stingerea lui. Această activitate se dovedi valoroasă prin faptul că fumul care se producea îi alunga de fiecare dată pe locatari din peşteri, mişcarea aceasta incălzindu-i în mod corespunzător. Deoarece construcţia MARII COLIBE trena din lipsa unor, materiale, se hotărî continuarea unei experienţe valoroase: extragerea de bolovani din subsol. Se organizară echipe care se întreceau care mai de care în a duce la suprafaţă cantităţi sporite din bolovanii aflaţi în adîncul insulei. "Extragem astăzi - spuse cu prilejul unei întîlniri cu harnicii săpători marele părinte - de mii de ori şi mulţi bolovani decît înainte ca tribul să paseasca pe noul său drum". Afirmaţia era susţinută de faptul că, în trecut, pe insulă se aflau doar doi bolovani, cu care băştinaşii spărgeau nucile de cocos pe care in acele vremuri obişnuiau să le consume. Din fericire, acest dăunător obicei fusese interzis (unii lăsau jumătăţile de nucă la soare şl beau apoi laptele fermentat, care dădea periculoase stări de depresiune psihică). Acum, nucile de cocos, deveniseră obiectul unei veritabile manufacturi artizanale, in cadrul unui mare concurs, ce cuprindea, practic, toate talentele insulei, Cei mai îndemînatici băştinaşi scobeau o    faţă a nucii, dindu-i trăsăturile figurii marelui părinte. Cu timpul operaţiunea a devenit  mai complexă, în sensul că pe măsură ce rolul jucat de CONCUBINA MARELUI CIRPACl in viaţa insulei creştea, pe cealaltă parte a nucii a început să fie sculptat şi chipul el. Se înălţau, astfel, veritabile piramide de opere de artă, pe care prima pereche a Insulei le admira, dînd cu aceste prilejuri creatorilor sfaturi preţioase de îmbunătăţire a activităţii lor.

MARELE CIRPACl şi CONCUBINA se cunoscuseră încă din copilărie, cînd tatăl ei, destoinic producător de lapte de cocos fermentat cutreiera insula oferindu-şi marfa şi avînd în tatăl KU-KKU unul dintre cel mai buni clienţi. Cei doi copii s-au văzut, au simţit că sînt animaţi de aceleaşi gînduri şi idealuri şi, cînd le-a fost sorocul, s-au însoţit, legîndu-se să făurească împreună un nou destin pentru neştiutorii lor concetateni. In timp ce el se dedica meditaţiei intense pe tema căilor şi metodelor de propăşire a insulei şi insularilor, ea purcedea cu toate forţele la efectuarea unor diverse experienţe pe plajă, cu scoici, melci, nisip şi apă de mare. Odată, în timp ce ea cerceta cu atenţie un melc, a venit brusc un nor şi peste insulă s-a abătut o ploaie scurtă şi violentă. Cu acest prilej CONCUBINA a făcut o constatare uluitoare:    că între apa mării şi cea de ploaie existau, în ciuda asemănărilor, mari diferente! Din acea zi şi-a dedicat toate forţele cercetării acestor diferente. După ani de studii şi experimente încununate de succes, CONCUBINA a făcut o descoperire epocală: a stabilit formula chimică a apei de ploaie! Această descoperire deschidea perspective de nebănuit in viata lirienilor. Se putea, de acum înainte, renunţa la ploile intîmplătoare, neorganizate, prin producerea, in cantităţi practic nelimitate, a acestui preţios lichid. S-a construit, în imediata apropiere a MARII COLIBE, pe o culme alăturată, un MARE CAZAN în care era produsă, intr-un secret desâvirşit apa de ploaie. Datorită faptului că ploile naturale continuau să cadă la întîmplare, producţiei laboratorului nu i se găsi pentru moment o întrebuinţare concretă. Împreună, MARELE CIRPACl şi MAREA VRAJITOARE - titlu ce-l fusese acordat între timp, prin voinţa întregului popor - ajunseră la concluzia ca se poate face un export masiv al acestui produs către insulele învecinate. Lipsind insă mijloacele de transport, se luă hotărîrea ca puţinele trunchiuri de copaci rămase pe insulă sâ fie îmbinate, după concepţia profund originală a MARELUI CÎRPACI, in nişte plute de transport. Cînd prima plută fu gata, cineva constată câ înaintea transporturilor ar trebui încheiate nişte înţelegeri, contracte, cu viitorii beneficiari şi câ, desigur,unicul în măsură sâ facă acest lucru era doar MARELE CIRPACl. Or, condiţiile de pe plută nu corespundeau cu exigenţele fireşti ale găzduirii celui mai iubit fiu al tribului. Se purcese de îndată la îmbunătăţiri substanţiale, la amenajări pentru creşterea confortului şi crearea celor mai bune condiţii de lucru pentru delegaţia ce avea sâ viziteze insulele vecine, purtînd acolo ideile înaintate ale MARELUI PĂRINTE. După ce lucrările luară sfîrşit, în jurul plutei fu instalată o gardă ce veghea ca nici un ochi străin sâ nu poată cauza vreo stricăciune MARII PLUTE. Dar, spre stupefacţia şi indignarea întregului trib, a doua zi dimineaţă, pe singura plajă rămasă, nu mal era nici urmă de plută I Trădătorii lăsaseră scris pe nisip un mesaj din care reieşea că - chipurile - n-au mai putut sâ suporte lipsa laptelui de cocos fermentat si au decis sa emigreze ! Afirmaţia l-a îndurerat profund pe MARELE PĂRINTE, a cărui fermă convingere era că nimeni nu se bucura de mai multă libertate şi de condiţii de viaţă mai bune decît tribul LIRU-LlRU. Masele au organizat un miting spontan la care au fost înfierate interferenţele străine în treburile interne ale insulei, acţiunile duşmănoase ce tindeau să arunce cu noroi asupra marilor realizări ale tribului. Insuşi MARELE PĂRINTE a ieşit din muţenia care-l cuprinsese, adresîndu-se celor de faţă cu memorabilele cuvinte: "Nu mă meritaţi!". Atit de impresionaţi au fost băştinaşii de acest mesaj incat au hotărît in unanimitate să fie tatuat pe pieptul fiecărui bărbat din trib şi pe fundul fiecărei femei - locuri ce permiteau o grafie elegantă şi aerisită.
Întrucit lucrările la MAREA COLIBA începuseră să stagneze, avîntul constructiv al tribului a fost canalizat spre alte direcţii. Una dintre ele a fost continuarea In ritm susţinut a extracţiei de bolovani, ce a cunoscut proporţii niciodată atinse in trecut. Cu acesţ prilej, la adincimi de cîteva sute de metri au fost descoperite dovezi de netăgăduit ale existenţei tribului pe aceste locuri, din cele mai vechi timpuri. Bolovani şlefuiţi, de diverse forme, demonstrau clar Intensitatea vieţii materiale şi spirituale desfăşurate pe insulă din vechime, unii dintre ei purtînd chiar inscripţia "MADE IN LIRU-LIRU", ceea ce atestă faptul că dispuneau de un comerţ înfloritor. Erau combătute, astfel, cu forţa argumentelor, unele "voci" ce se făcuseră auzite la un moment dat şi care susţineau că, de fapt, lirienii veniseră aici cu pluta, de pe alte insule, cu ani în urmă. Afirmaţie cu totul nereală, dat fiind faptul că prima plută cunoscută pe insulă fusese inventată chiar de către MARELE CIRPACI! A doua direcţie a fost aceea a inaugurării lucrărilor la un mare canal, ce urma să tale insula în două, scurtînd astfel considerabil drumul care, în mod obişnuit, ocolea ţărmurile sale. Pe lingă deosebitele sale efecte economice, acest canal prezenta şi o mare importanţă strategică, comunicaţiile navale urmînd sa scape de sub controlul unor observatori străini. Lucrările au fost inaugurate o dată cu construcţia o două mari statui, de-o parte şi de alta a viitorului canal, reprezentând pe MARELE CIRPACI şi pe MAREA VRĂJITOARE în atitudini caracteristice : el, meditativ, cu o nucă    de cocos sculptată în mînă, iar    ea purtînd    cu eleganţă un vas pe care urma să fie înscrisă - într-un limbaj secret - formula chimică a epocalei sale descoperiri.

Nimic nu era în stare să infrainga elanul constructiv al lirienilor, care acţionau cu entuziasm, multilateral, în subsol, pe sol, precum şi pe înaltele culmi. "Nu ne vom putea odihni pînă nu vom da fiinţa măreţelor obiective pe care le inălţăm, în jos şi in sus, din iniţiativa şi sub permanenta îndrumare a celui care ne-a scos din anonimatul unei vieţi lipsite de idealuri, oferindu-ne minunata perspectivă a unei existenţe conştiente şi responsabile" - spunea unul dintre lirienii de tip nou la o reuniune in cadrul căreia s-a hotărît, în unanimitate, generalizarea lucrului în schimburi de 24 de ore din 24, constructorii angajîndu-se totodată sa economisească importante cantităţi de alimente, hrănindu-se mai rar şi mai raţional. Nu cunoşteau nici o piedică : nici dispariţia vegetaţiei şi a faunei, nici deteriorarea climei, nici sarcinile de la o zi la alta tot mai mobilizatoare. Cu avînt şi energie ei săpau, cărau, inâlţau, aşezau, clădind practic o nouă insulă pe locul celei vechi. Şi, cînd se părea că a mai rămas doar puţin, au început să se întîmple lucruri stranii: solul a început să se surpe şi, sub ochii îngroziţi aî lirienilor, cele două mari statul, abia terminate, s-au prăbuşit, dispărînd în măruntaiele pămîntului fără milă scobit de harnicii lirleni; cerul s-a întunecat şi o furtună cum nu le mai fusese dat să vadă s-a abătut asupra insulei golaşe ; şiroaie nesfîrşlte ale magicei ape de ploaie s-au revărsat asupra MARII COLIBE, căreia furtuna i-a smuls acoperişul purtîndu-l, într-un imens vîrtej, spre înălţimi. Şi, o dată cu el, lirienii îngenuncheaţi, i-au văzut dispărînd în aceleaşi înalturi pe MARII PĂRINŢI  "Zeii ne-au văzut. In sfirşit, şi i-au chemat la ei pentru a-i omagia - au exclamat, în extaz, martorii acestei scene mitice. Furtuna a durat cîteva zile şi la sfîrşîtul ei supravieţuitorii au constatat că insula căpătase aproape vechea sa înfăţişare: fără construcţii monumentale, fără culmi, fără canale. O insulă oarecare, pe care vegetaţia se refăcea văzînd cu ochii şi pe care lirienii şi-au reluat vechea şi banala lor existenţă, stînd la soare, scăldîndu-se în mare şi mîncînd fructe şl peşte. Nici nu-şi dădeau seama de faptul că tocmai îşi pierduseră identitatea şi, odată cu ea, şansa, de a avea acces la fericire, la condiţia de oameni noi - multilaterali. Trăiau pur şi simplu din nou în ignoranţă...

Octavian ANDRONIC


Pag. a 3-a

DECRET
privind înfiinţarea Ministerului Industriei Electrotehnicii, al Electronicii şi Informaticii

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1. - Pe data prezentului decret se înfiinţează Ministerul Industriei Electrotehnicii, al Electronicii şi Informaticii, prin reorganizarea Ministerului Industriei Electrotehnice, care se desfiinţează.

Art. 2. Anton Vătăşescu se numeşte în funcţia de ministru al industriei electrotehnicii, al electronicii şi informaticii.

DECRET

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1. - Ioan Cheşa se numeşte în funcţia de ministru al industriei metalurgice.

Art. 2. - Victor Murea se numeşte în funcţia de ministru al petrolului.    

Art. 3. - Constantin Popescu se numeşte în funcţia de ministru al industriei uşoare.

DECRET-LEGE
privind abrogarea ţi modificarea unor decrete şi altor acte normative

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1. - In vederea încetării imediate a aplicării unor reglementări emise în timpul fostului regim dictatorial, sint şi rămîn abrogate următoarele acte normative:

1. Decretul nr. 184 din 1 octombrie 1974 cu privire la prima valutară care se aplică la cumpărarea şi vînzarea valutelor pentru operaţiuni necomerciale - articolul 2.

2. Decretul nr. 225 din 6 decembrie 1974 privind asigurarea suprafeţelor locative necesare străinilor care se află temporar in România.

3. Decretul nr. 81 din 15 aprilie 1977 privind modul în care cetăţenii români pot să presteze servicii în favoarea persoanelor juridice străine, reprezentanţelor acestora şi persoanelor fizice străine, care desfăşoară activitate pe teritoriul României.

4. Decretul nr. 277 din 25 iulie 1979 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasă a parcului de autovehicule - articolele 11, 19 şi 20.

5. Decretul nr. 408 din 26 decembrie 1985 privind unele măsuri referitoare la apărarea secretului de stat şi la modul de stabilire a relaţiilor cu străinii.    

6. Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 18/1972 privind modul de stabilire a relaţiilor organizaţiilor socialiste şi salariaţilor acestora cu misiunile diplomatice acreditate în România, oficiile diplomatice, organizaţiile sau reprezentanţele statelor străine sau cu cetăţenii străini.

Art. II. - La articolul 36 din Decretul nr. 233/1974 privind unele drepturi şi obligaţii ale cetăţenilor români care realizează venituri în valută, tsstfsl cum a fost modificat şi completat prin Decretul nr. 155/1984 se introduce un alineat nou, avind următorul cuprins:

"Sumele în valută primite în favoarea cetăţenilor români cu precizarea Fond ajutor România pot fi utilizate integral în valută de către beneficiar".

Prin acest decret s-au abrogat reglementările privind:

- obligaţia persoanelor cu domiciliul stabil în ţări nesocialiste, care vin în România, de a schimba în lei cel puţin 10 dolari S.U.A., pe zi de şedere în ţară, de persoană;

- interdicţia, pentru cetăţenii români, de a găzdui străini care vin în ţara noastră;    

- obligaţia pentru străini de a se aproviziona cu benzină şi motorină pentru autoturisme, numai pe bază de bonuri cu plata în valută;

- restricţiile privind angajarea unor cetăţeni români pentru prestarea de servicii în favoarea unor persoane juridice străine;

- circulaţia autoturismelor proprietate personală în zilele de duminică şi în celelalte zile nelucrătoare, alternativ, în raport cu numărul de înmatriculare, cu soţ, sau fără soţ, al autoturismului.

DECRET-LEGE
pentru urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni având in vedere că în timpul desfăşurării acţiunilor forţelor patriotice şi democratice ale ţării pentru răsturnarea clanului dictatorial ceauşist, precum şi după aceasta, anumite elemente s-au dedat la acte de devastare, distrugere şi incendiere a unor unităţi economice şi instituţii social-culturale, de însuşire a unor bunuri cu valoare deosebită pentru patrimoniul cultural al ţării la acte de furt, tilhărie şi violenţă asupra cetăţenilor şi bunurilor acestora.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1. - Se majorează cu jumătate din maximul lor, pedepsele prevăzute de Codul penal pentru sâvîrşîrea următoarelor infracţiuni :

a) furtul - art. 203

b) furtul calificat - art. 209    

c) furtul în paguba avutului obştesc - art. 224

d) tîlhăria - art. 211

c) tîlhăria în paguba avutului obştesc - art. 225 fj distrugerea - art. 217

g) distrugerea calificată - art. 218

h) distrugerea în paguba avutului obştesc - art. 231.

Prin aplicarea majorării de pedeapsă prevăzută in alin. 1 nu se poate depăşi maximul general al pedepsei inchlsorii. 

Art. 2. - Urmărirea şi judecarea infracţiunilor prevăzute la art. i se fac de urgenţă, potrivit procedurii speciale privind infracţiunile flagrante.


Pag. a 4-a

Salutări din Tripoli

La 28 decembrie, colonelul Moammer Al-Kadhafi, conducătorul Marii Revoluţii de la 1 Septembrie a Marii Revoluţii Arabe Libiene Populare Socialiste, a transmis preşedintelui Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, Intr-o convorbire telefonică cu primul ministru al României, Petre Roman, felicitări călduroase pentru victoria obţinută de poporul român In urma revoluţiei, precum şi regretul pentru pierderile de vieţi omeneşti.

S-a exprimat dorinţa ca prietenia şi colaborarea dintre ţările noastre să continue şi în viitor şi s-a relevat că Libia a trimis, In aceste zile grele, ajutor Iii medicamente şi aparataj medical. Totodată, Moammer Al-Kadhafi a arătat că sînt total neîntemeiate zvonurile privind- o imixtiune libiamă în treburile interne ale României şi a relevat că Primul ministru român şi-a exprimat satisfacţia pentru 'cuvintele' de simpatie şi încurajare, subliniind că zvonurile privind o eventuală imixtiune nu au găsit ecou în România, fiind evident că ele au fost răspîndite pentru a destabiliza revoluţia populară din ţara noastră şi compromiterea raporturilor prieteneşti româno-libiene.

Primul ministru român a mulţumit pentru mesajul ce urmează a fi transmis şi a arătat că revoluţia din România este .rezultatul acţiunii populare.
În încheierea convorbirii, primul ministru Petre Roman şi conducătorul Marii Revoluţii de la 1 Septembrie, Moammer Al-Kadhafi, au evidenţiat caracterul prietenesc al relaţiilor româno-libiene şi dorinţa comună de a le promova şi în viitor.

Fratele sinucigaş al satrapului era şi spion

VIENA. Ministrul austriac de interne, Franz Loeschnak, a afirmat că există indicii cu privire la posibilitatea ca Marin Ceauşescu, fratele fostului dictator român să fi fost spion. Intr-un interviu acordat Radiodifuziunii din Austria, ministrul de interne a declarat că prin poziţia sa cheie de delegat comercial în Austria, se poate presupune că era implicat în activităţi ale serviciului secret şi că avea o poziţie da mare influenţă in sistemul politic românesc. Deşi va fi greu de obţinut un set de probe definitive privind activitatea lui Marin Ceauşescu, găsit spînzurat joi în subsolul delegaţiei comerciale române din Viena, guvernul austriac va încerca să facă cercetările necesare cu privire, la rolul pe care acesta îl juca - relatează agenţia E.F.E.

Istoria

Caricatură de ANDO

 

Tag-uri Nume: