Publicat: 28 Martie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

AZI

Aşteptăm cu nerăbdare veşti de Ia şedinţa de astăzi dimineaţă a Biroului Executiv al C.P.U.N., pe a cărui agendă se află cestiuni dintre cele mai arzătoare.


Libertatea din 28 martie 1990, pag. 1-a


Caricatură de ANDO


Libertatea din 28 martie 1990, pag. a 2-a

Martor ocular

Preparativele momentului Tg. Mureş

La 15 martie a.c. am parcurs distanţa Ditrău — Ciceu (Si-culeni — cu maşina întreprinderii, cu plecare la ora 10.30 din Ditrău. În Ditrău, pe toate instituţiile (şcoală, cooperativă, magazin, consiliul popular) erau arborate drapelele ungureşti. Este cert faptul că erau aduse din Ungaria, pentru că nu erau confecţii artizanale iar culoarea verde era cea strict specifică, pe care nu o găsim în magazinele noastre. La consiliu era şi un drapel românesc, dar înfăşurat, ca şi cum l-ar fi rulat vîntul. Toţi locuitorii erau îmbrăcaţi în costume naţionale maghiare şi aveau cocarde tricolore maghiare.

In localitatea Lăzarea — la Iei ca în Ditrău.

La Gheorgheni: drapelul unguresc era arborat la Liceul „Solomon Erno“ şi la ieşirea din oraş, spre Voşlobeni, la un depozit.
Valea Strîmbă: peste tot erau drapele ungureşti. La consiliul popular nu şţiu cum era pentru că nu am trecut pe acolo.

Voşlobeni şi Izvor Mureş, localităţi româneşti, nu aveau arborate drapele.
La Sîndominic (Izvor Olt) erau drapele ungureşti (la consiliu nu ştiu de care erau).
La Dăneşti erau numai drapele ungureşti, inclusiv la şcoală şi la consiliu. Aici locuitorii se pregăteau de o adunare. 
Valea Strîmbă, Racu, peste tot erau panouri cu scris- mare, unguresc, pentru denumirea localităţii. Denumirea românească era scrisă jos, cu litere mult mai mici decît cele ungureşti. 

Mădăraş Ciuc — drapele ungureşti.
Racu — drapele ungureşti la instituţii.
La traversarea căii ferate spre Siculeni (CFR — Ciceu) ne-am întîlnit cu o masă mare de unguri (600—1200 de persoane) care se deplasau spre Frumoasa (Ghimeş), conduşi de un cetăţean ce purta un steag unguresc. Jumătate dintre ei erau elevi. Toţi aveau cocarde — costume naţionale.

Peste tot cocardele erau la fel, ele nu puteau fi confecţionate ad-hoc, probabil au fost aduse din Ungaria. La fel şi drapelele.

în centrul comunei Siculeni, la monumentul eroilor secuilor martiri, erau 300—400 de unguri cu cocarde. Acolo se distingeau şi nişte oficiali.

Steagul românesc era dat jos, înfăşurat şi acoperit cu coroanele depuse, în locul drapelului românesc erau 3 drapele enorme ungureşti de 4—5 m înălţime şi 1 m lăţime. Drapelul din mijloc avea şi o emblemă, un semn heraldic. In data de 15, la Siculeni era arborat atît drapelul maghiar cît şi cel românesc, dar, a doua zi, cel românesc a dispărut.

La înapoiere, seara, la ora 18, la monumentul secuilor din Siculeni nu mai era.

În Miercurea Ciuc era steag românesc numai la Consiliul popular, în rest erau toate ungureşti. A doua. zi, vineri 16 martie, am ieşit în oraş şi am văzut peste tot străini care vindeau whisky, farduri, toţi înfăşuraţi în eşarfe ungureşti, aduse din Ungaria.

In 22 martie 1990, au sosit 45 de vagoane cu 2096 porci pentru abatorul Tg. Mureş, din R.D.G. Ungurii erau în grevă, dar nu le-au dat voie nici românilor să descarce transportul, care a fpst îndrumat spre Braşov. între timp, şeful grupului R.C.M. Mureş a găsit o soluţie: a oprit transportul la Reghin şi l-a descărcat acolo, căci animalele erau vii. La Reghin sînt mulţi români.

La Tg. Mureş, elevii români nu au mal fost primiţi în şcoli (Liceul comercial, Şcoala de şoferi şi alte şcoli de 8 clase. Au baricadat şcolile. Românii au fost nevoiţi să plece din internate, acasă, la părinţi (sule de elevi au plecat cu trenul în comunele româneşti).

În 21 martie a.c. la IERNEI (între Tg. Mureş şi Reghin), încă de dimineaţă, s-a organizat o baricadă (tractoare şi alte vehicule). Pe şeful secţiei L (linii CFR), Rozenberg, l-au oprit şi l-au ameninţat cu furca; pe fereastra maşinii. Şoferul fiind ungur, au scăpat, deşi le ţineau furca în dreptul capului. Toţi românii din alte localităţi care treceau pe acolo, erau bătuţi cu răngi, furci, topoare.

Un extremist a înjunghiat un ofiţer (maior) care este şi acum la spital, în comă.

Pe 21 şi 23 martie — grevă. Pe români nu i-au primit în fabrici (fabrica de pîine, Galenica — medicamente, abator).

Nu a fost pîine în magazine la Tg. Mureş, deşi aveau pîine coaptă în depozite, încă din 20 martie. Inginerul maghiar a interzis distribuirea ei şi a fost nevoie săaducăpîine de la Luduş (români) şi Reghin (români).

Maşina 31-MS-4641 care aducea pîine de la Reghin a fost distrusă, pîinea aruncată, şoferul şi însoţitorii au fost bătuţi, între Iernei şi Dum-brâvioara.

În 23 martie, nu s-a lucrat în Tg. Mureş, deşi greva japoneză a fost declarată pînă în 29 martie (cu eşarfă la braţ) şi ar fi trebuit să se lucreze.

La Grand Hotel au foşt bătuţi bestial, în 20 martie .a.c., românii turişti, indiferent de vîrstă (copii, bătrini). Am ple-cat repede de acolo. Au circulat nişte salvări dubioase, care cărau răniţii, dar se pare că nu toţi au ajuns la spitale. Nici acum nu se ştie unde au dus victimele aceste salvări.

În data de 22 au venit emisari unguri de la întreprinderea Mecanică Gheorgheni, care nu au lăsat oamenii să lucreze pe linia Gheorgheni — Miercurea Ciuc — Ciceu, ameninţîndu-i cu bătaia.

Cei 300 de secui de pe Valea Nirajului, sosiţi în 20 martie a.c. la ora 21, în Tg. Mureş cu topoare etc. au ajuns nestingheriţi de nimeni, pentru că românii nu i-au atacat. Armata şi poliţia au fost ineficiente. După ora 21, poliţia s-a retras iar armata a intrat în tanchete, cu toate că in piaţă erau focuri de tabără. S-A RETRAS POLIŢIA !

Cei de la Vatra sînt sub protecţie militară, nu pot circula decît in tanchete.

Asociaţia Jean-Louis CALDERON 
Biroul de presă Braşov


Libertatea din 28 martie 1990, pag. a 3-a


Libertatea din 28 martie 1990, pag. a 4-a

În exclusivitate pentru ziarul „LIBERTATEA"

Domnul FOUAD ALBITTAR, ambasadorul statului Palestina la Bucureşti ne declară: „Un popor care luptă pentru libertate nu putea fi decît alături
de cauza dreaptă a românilor"

— V-aţi aflat in România, în zilele Revoluţiei Române. Cum apreciaţi acest act crucial din istoria poporului român?

— Am venit la Bucureşti anul trecut, pe data de 11 decembrie. Fiind suferind în acel moment, m-am internat în Sanatoriul Otopeni unde mă aflam si în zilele Revoluţiei Române. Nu s-a produs împotriva mea nici un act ostil, după cum am auzit ulterior că s-ar fi afirmat în presa străină.

As vrea să vă spun că poporul palestinian, care aspiră la libertate, a felicitat cu căldură poporul român si a sprijinit din toată inima Revoluţia Română. In ceea ce priveşte cauza noastră dreptă, în România, după victoria Revoluţiei, am găsit un sprijin şi un suport moral prietenesc.

Autorităţile tării dumneavoastră şi-au exprimat încrederea deplină în dreptul poporului palestinian la autodeterminare, de a-şi obţine independenta. Sîntem bucuroşi că România sprijină iniţiativa de pace a ponorului palestinian. Vrem să acţionăm în spiritul soluţionării paşnice a acestei probleme. Bineînţeles, soluţionarea problemei palestiniene trebuie să se desfăşoare sub egida Naţiunilor Unite, în cadrul unei conferinţe la care să participe, pe picior de egalitate, toate părţile. Statul Palestina îsi manifestă încrederea în victoria luptei poporului român pentru libertate si democraţie si putem spune că poporul român, ca bun prieten, va rămine un sprijinitor al cauzei poporului palestinian. De altfel, la prezentarea scrisorilor mele de a-creditare am găsit la domnul preşedinte Ion îliescu multă înţelegere pentru cauza poporului palestinian. Am remarcat că domnia sa cunoaşte această cauză în toată complexitatea el. Domnia sa şi-a exprimat opinia că ponorul palestinian îsi va obţine independenţa si îsi va putea exercita drepturilfe sale în mod democratic. Este o poziţie românească care izvorăşte dintr-o înţelegere deplină a problemei palestiniene si sînt convins că vom găsi spriiin din partea poporului român. Un spriiin ne toate planurile pe care l-am dori completat printr-un schimb da vizite si de delegaţii.

— După opinia dv. ce influentă au evenimentele din Europa de Est asupra situaţiei din Orientul Mijlociu?

— Lumea în zilele noastre este acum mai mică. Mijloacele de comunicare în masă transmit evenimentele imediat după ce au loc. Cînd un eveniment este adus la cunostintă se produc anumite reacţii în cadrul mişcărilor de eliberare aceste reacţii conduc la anumite poziţii. Ceea ce s-a petrecut si se petrece în Europa răsăriteană influenţează si asupra situaţiei din Orientul Mijlociu. Observăm că multe dintre ţările arabe au început să intre intr-o perioadă pe care o putem numi, de pluripartism. Un exemplu in acest sens il oferă Siria, Somalia, Iordania. Azi Iordania poate fi luată ca un, exemplu de democraţie. În prezent, tot ceea ce se petrece acum într-o parte a lumii îsi găseste ecou în toate colturile lumii. Si asupra Israelului. Evenimentele din Europa răsăriteană si-au pus amprentele. Transformările din ţările est europene au schimbat raportul de forte. Răbdarea popoarelor are o anumită limită si cînd ea este depăşită atunci se ridică la luptă.

— Domnule ambasador. In cursul evenimentelor revoluţionare din decembrie s-a vorbit despre participarea unor „terorişti" arabi. Ce ne-aţi putea spune în legătură cu acest subiect?

— Orice regim îsi realizează un sistem de protejare. Cu atit mai mult atunci cînd ştie că în orice moment, poporul exercitinid presiuni asupra sa. Regimul poate să explodeze. Prin urmare nu este de mirare că fostul regim din ţara dv. a organizat unităţi secrete, specializate pentru a acţiona in cazuri de urgentă. După cum am văzut la televizor si prin intermediul traducerilor de care am beneficiat, chiar si cei mai apropiaţi oameni din an-turajul lui Ceausescu se temeau de el, iar acesta n-avea încredere în ei. Faptele conduc la ideea că el avea pregătite unităţi secrete de care să se folosească la nevoie.

As dori să fac unele precizări în legătură cu zvonurile care au circulat, că în aceste unităţi au fost încadraţi si linii cetăţeni din ţări arabe. De unde şi cum au apărut aceste afirmaţii calomnioase? După cum este cunoscut, toţi studenţii străini aveau asupra lor legitimaţii de şedere în tară eliberate de Ministerul de Interne al statului român. De aici s-au creat unele confuzii regretabile. Luptătorii revoluţionari si militarii români, legitimînd pe stradă pe unii studenţi, arabi si prezentîndu-li-se actele amintite, i-au luat drept apărători ai fostului regim. În acest fel, s-au întîmplat cazuri cînd împotriva unora dintre studenţii noştri s-au exercitat presiuni, maltratări. Ciţiva fiind răniţi, au fost spitalizaţi. Aş vrea să remarc că in spitale s-au aflat sub o îngrijire deosebit de atentă. Medicii români i-au considerat oameni cinstiţi, prieteni ai românilor.

În altă ordine de idei cred că nu esteunsecret căau fost o seriede ofiţeri din ţări arabe la pregătire militară în România. Ei erau cazaţi la Academia Militară si au fost consemnaţi in căminele lor si nu au ieşitsubnici o formă pe străzi. Vă pot spune că nu au ieşitdincamerelelor.

Pentru a evita orice neînţelegere, ţin să amintesc că au mai fost ofiţeri arabi la un curs de pregătire militară la Făgăraş, intr-o unitate a Ministerului Apărării Naţionale si unii mai sînt si acum. Au fost în total, 23 de cursanţi la pregătiri militare. Deci 3 la Bucureşti şi 15 la Făgăraş.

Noi palestinienii, avem la studii, în România. 850 de studenţi repartizaţi în centrele univarsitare de la Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj, Craiova. 18 au burse din partea statului român. Ceilalţi învaţă pe, cont propriu, plătind 350 de dolari pe lună.

Fiţi convinşi că un popor care luptă pentru libertate, poporul palestinian, nu putea lupta împotriva unui popor care dorea să-si cucerească libertatea. Solidaritatea între popoare este un lucru firesc. De la începutul evenimentelor din România, ambasada noastră i-a chemat pe toţi studenţii palestinieni de la Facultatea de Medicină, numărul lor fiind de 30, şi le-a cerut să se pună la dispoziţia spitalelor, pentru s-i trata pe răniţiii români. De asemenea, Uniunea studenţilor palestinieni a luat legătura cu asociatii ale studenţilor români, pentru a coordona acţiuni comune de ajutorare a acelor răniţi. Iar Ambasada statului Palestina a iniţiat o colectă de donaţii în fondul „Libertatea", în Semn de solidaritate cu revoluţia română, însumînd 10 000 de dolari.

În încheierea convorbirii, dl ambasador al statului Palestina a ţinut să mulţumească "Libertăţii" pentru interesul manifestat si să exprime aprecierile domniei sale pentru primul ziar liber al Revoluţiei.

Emil JURCA
Crăciun IONESCU