Publicat: 27 Februarie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

UN FAPT SENZAŢIONAL ÎN ULTIMELE PATRU DECENII:

Presa "ia cu asalt" Ministerul de Interne

• Răspunzînd invitaţiei, ziariştii au fost informaţi, au discutat cu conducerea Ministerului de Interne, la o masă rotundă sui-generis, despre starea actuală şi viitoare a ordinii publice • Poliţia a fost întărită, va fi întărită în continuare şi îşi va face datoria • Starea criminalităţii - îngrijorătoare şi cu tendinţă de escaladare a infracţiunilor de violenţă • Despre Vandalii din 18 februarie • Ţiganii nu reprezintă o problemă "de poliţie", ci una economică şi socială • Ce e nou în penitenciare • Recorduri absolute la frontiere • Sînt căutate în continuare peste 1 000 arme militare • O concluzie generală: poliţia are nevoie permanentă de sprijinul populaţiei • Jumătate din şefii poliţiilor judeţene sînt noi • Primenirea aparatului poliţienesc continuă

În, pînă nu demult, temuta şi misterioasa clădire a Ministerului de Interne (vă mai aminţiţi? "Circulaţi pe trotuarul de vizavi!" - suna ordinul înscris pe plăcuţele care, instalate lîngă gheretele ostaşilor de vază, flancau clădirea de pe cheiul Dîmboviţei) a avut loc ieri o conferinţă de presă la care a participat întreaga conducere a ministerului, în frunte cu generalul-colonel Mihai Chiţac. S-a purtat un dialog cu cărţile pe faţă".

Val. VOICULESCU
Ştefan MOŢlU

(Continuare în pag. a II-a)

DOSARUL COMUNISMULUI

TRANSPLANTUL DE CORD (IDEOLOGIC) şi FENOMENUL DE RESPINGERE! (ÎN MASĂ)

Prin prisma experimentelor efectuate - direct pe oameni - în urmă cu peste 70 de ani în Rusia, aceasta poate reclama o anume legitimitate, a doctrinei comuniste.
Experimentul a fost dur, rezultatele nu dintre cele mai strălucite, dar acţiunea de implantare a noţiunilor sale de bază a fost susţinută "manu militari" de un practician de talia lui Stalin, care a reuşit ca în numai 28 de ani să facă din comunism principala marfă de export a sovietelor. Ambalată în pînză roşie şi ştampilată cu cele două însemne de bază ale primului stat al muncitorilor şi ţăranilor, marfa a fost încărcată în diviziile de blindate ce afluiau, la sfîrşitul războiului spre Berlin, şi descărcată în cantităţile estimate de specialiştii NKVD-ului în Europa de Est. Feliile tortului de la Yalta l-au fost oferite de data aceasta pe tavă generalissimului, de către cei doi parteneri de afaceri aflaţi pe ultimii lor me-

Octavian ANDRONIC

(Continuare în pag. a ll-a) / (Urmare din pag. I)

tri biologici şl politici. Şi astfel, ce nu reuşiseră Internaţionalele şi Cominternul s-a reuşit la "masa verde" din Crimeea.
Pacienţii - al căror cord de sorginte capitalistă dăduse semne de oboseală (infarctul era, totuşi departe) - au fost aşezaţi pe masa de operaţiuni şi incizaţi cu precizie de către "medicii" Kremlinului. Bolnăvicioasa inimă burgheză a fost extirpată cu hotărîre, plasîndu-se în locul ei un elegant cord de culoare roşie, avînd gravat pe auriculul stîng binecunoscuta steluţă în cinci colţuri. Îngrijirile acordate pacientului au condus la dezvoltarea puternică a acestui organ, în detrimentul celorlalte. Pe măsură ce inima creştea şi-şi înteţea bătăile (centru vital, deh!) pacientul părea tot mai vlăguit, abia ţinîndu-se pe picioare şi miscîndu-se cu greutate în perimetrul ce-i fusese lăsat prin rearondarea încăperilor din casa europeană a vremii.
Patruzeci de ani, feluriţi specialişti, doctori în totalitarism (horroris causa!) s-au întrecut în a lăuda roşeata din obralii pacienţilor lor, încercind să treacă cu vederea febra care o genera. Soluţia transfuziilor din plasmă de import s-a dovedit a nu fi cea mai fericită, pentru că afecţiunile cronice ale majorităţii organelor nu mai puteau fi în nici un fel stăvilite.
Doar inima - cea cu steluţă roşie - părea să fie în ordine, funcţionarea ei, stimulată de toate medicamentele din reţetarul marxismleninismului, sleind de ultimele puteri organismul pacientului. Situaţia a fost pusă - în mod eronat, după cum s-a văzut ulterior - pe seama unei vitalităţi deosebite şi nu pe seama procesului pe care-l declanşase fenomenul de respingere. Această piatră de încercare a oricărui tip de transplant a acţionat şi de această dată implacabil: organul, hipertrofiat, suprasolicitat a plesnit în mii de bucăţi.
Pacientul se află din nou pe masa de operaţie, racordat la tot felul de aparate ce-i asigură o supravieţuire în stare de comă. Dezbaterile corpului medical sînt furtunoase si se ajunge greu la o hotărîre: ce fel de inima punem în loc pentru ca fenomenul să nu se repete? Poate pe cea veche, dacă reuşim să o regăsim...

 


Libertatea 27 februarie 1990, pag. 1-a


TV
Caricatură de ANDO

Întrebăm Ministerul Apărării Naţionale

1. Care erau efectivele operative ale fostului Departament al Securităţii Statului la 22 decembrie 1989?

2. Care au fost criteriile trecerii în rezervă a ofiţerilor operativi? (Incompetenţă, compromitere, participare la represiune?)

3. Care este actualul efectiv al noii secţii Bucureşti, cine sînt şefii şi care sînt criteriile promovării acestora?

4. In ce stadiu se află cercetările privind implicarea în acţiuni represive ale fostei Securităţi a municipiului Bucureşti?

IERI

Am solicitat ieri distinsului şi apreciatului poet revoluţionar Mircea Dinescu un interviu. Am fost informaţi, însă, că deocamdată dînsul lucrează doar cu presa străină. Dar că, poate, peste vreo lună... lată, deci, mecanismele "economiei de piaţă" puse în funcţiune în domeniul poeziei!

SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME!
- este deviza sub care primul ministru, domnul PETRE ROMAN, şi-a prezentat informarea despre starea economiei, la ultima reuniune a quasi-parlamentului provizoriu -

Iată şi cîteva dintre ideile care ne-au rămas în memorie:

• Economia românească, aşa cum ne-a fost lăsată de dictator funcţionează încă mult sub parametri normali

• Situaţia este salvată, pentru moment, prin ajutoare, împrumuturi şi achiziţionări de hrană, energie şi unele materii prime

• Se are în vedere un amplu plan de ocupare a capacităţilor printr-o cooperare de complementaritate

• Au fost satisfăcute numeroase revendicări îndreptăţite, dar ne paşte pericolul unei inflaţii galopante. Intre banii existenţi la populaţie şi bunurile care pot fi achiziţionate există deja un serios decalaj

• În stabilirea relaţiilor de cooperare cu capitalul străin nu trebuie să pornim automat de la ideea că sîntem furaţi. Există numeroase soluţii reciproc avantajoase

• Principala preocupare a guvernului pînă la alegeri este de a face ca structurile economice, aşa cum sînt ele, să funcţioneze pentru a nu se crea probleme sociale suplimentare. Nu se vor lua decizii economice radicale, aceasta fiind sarcina viitorului guvern, de după alegeri

• Principalele ramuri pe care se mizează In ideea unui progres rapid si eficient sînt turismul şi agricultura, domenii în care s-au luat sau se iau măsuri corespunzătoare

 

Dialog de presă româno - bulgar:
"LIBERTATEA" - "DEMOCRAŢIA"

M-am aflat, cu vreo săptămînă în urmă, pentru cîteva zile la Sofia, în Bulgaria. Una dintre vizitele de curtoazie, pe care am făcut-o cu plăcere, a fost la "omologul" nostru, ziarul de seară "Vecerni Novini". Primii ziarişti pe care i-ani întîlnit acolo au fost cei doi prieteni ai noştri Boiko Nikolov şi Petăr Sofroniev. Mă despărţisem de ei într-una dintre acele zile fierbinţi ale revoluţiei, cind gloanţele încă mai şuierau şi mai ucideau in Bucureştiul devastat de reacţiunea ceauşistă. Cu o hotărîre şi cu o solidaritate de adevăraţi oameni şi gazetari, cei doi se urcaseră într-o maşină pe care întîi au încărcat-o cu ajutoare pentru colegii şi prietenii lor

Octavian ANDRONIC
(Continuare în pag. a ll-a)


Libertatea 27 februarie 1990, pag. a 2-a

Cu Alexandru Arşinel despre

Teatrul de revistă, ieri, azi, dar mai ales mîine...

- V-afi văzut, în sfirşit, visul cu ochii: puteţi rosti pe scenă, fără frică, orice text satiric...

- Este, într-adevăr, o eliberare, mai ales după tensiunile din vara trecută, cînd am fost tracasaţi cu vizionări si vizite nedorite la spectacolul "Bună seara. Boema" şi cînd, după toate amputările în text (de care, fie vorba intre noi, nu prea ţineam seama, cînd eram asiguraţi că in grădină nu se afla vreun nepoftit) am fost chemaţi cu regizorul si directorul teatrului să dăm socoteală în faţa comisiei ideologice, cu toate că spectacolul fusese aprobat iniţial de forurile culturale municipale si centrale.

- Am revăzut, recent, spectacolul în Sala Mare a Palatului. Reacţiile publicului au fost altele.

- Nici nu ştiţi cît mă bucur că oamenii au inceput să se elibereze de obsesia dictaturii. Cred că este firesc dispă-rind vechile motive ale satirei; sursele revistei trebuie căutate in altă parte.

- Adică?

- Autorul preferat, al meu şi al Stelei Popescu - l-am numit, pe Mihai Maximilian - nu mai pridideşte, scriind. Dinamica actuală a vieţii politice are si destule aspecte ce frînează ridicolul. Apare impostorul, demagogul, gură-cască şi cîte şi mai cite personaje care-şi au locul pe scena noastră. De altfel si spectacolele noastre vechi, de la Teatrul "C. Tănase", s-au înnoit din mers si se înnoiesc în fiecare seară. Veniţi la "Savoy, Savoy" sau la "Bună seara. Boema", de pildă, si veţi constata cite texte "la zi" se spun. De asemenea, cred că de acum încolo, teatrul nostru, ca toate teatrele de gen din ţară, vor trebui să se constituie într-un veritabil "partid de opoziţie", care să acţioneze în numele cetăţeanului, să-i rostească răspicat păsurile, folosind străvechea, dar mereu actuala armă a satirei şi umorului. Abia acum (sper) vom purta cu îndreptăţire, pe frontispiciul teatrului, numele lui Tănase.    

- Am auzit la televizor că, împreună cu Stela Popescu, faceţi un turneu in Canada şi S.U.A.

- Cîte nu se spun acum. De fapt, o asociaţie de prietenie româno-canadiană ne-a invitat într-o călătorie de agrement. La sfîrşitul lui martie vom veni înapoi.

- Apropo de turnee, tot împremă cu Stela Popescu, eraţi în ultimii ani foarte prezenţi pe cele mai felurite scene şi stadioane, din cele mai felurile localităti din tară...

- Înţeleg aluzia, si vreau să fac cîteva precizări. In primul rînd, deplasările de care vorbiţi le făceam în timpul nostru liber, destul de strîmt, călătoream zile şi nopţi cu avionul, cu trenul sau automobilul, îndeletnicire deloc relaxantă. În al doilea rînd, contribuiam si noi. ca si mulţi alţi colegi de-ai noştri, la supravieţuirea unor instituţii de cultură obligate să se autofinanteze, prin faptul că le spoream încasările. In  al treilea rînd, in ultimii cinci ani eram interzis la radio si televiziune în calitatea mea de cîntăreţ de muzică uşoară (am si discuri), iar ca actor comic apăream pe micul ecran numai de revelioane. Dacă bucurestenii ne puteau vedea la teatru (mă refer Ia toti actorii din Capitală), cei din provincie n-aveau voie să se bucure de arta noastră?

- Proiecte, dorinţe?    

- Intenţionez, în toamnă, un spectacol-recital cu Stela Popescu, fireşte. Îi doresc multă forţă de muncă lui Mihai Maximilian, ca să scrie texte "necenzurate" (nici măcar de el), spre bucuria spectatorilor.

Eugen COMARNESCU

"LIBERTATEA"- "DEMOCRAŢIA"

(Urmare din pag. I)

de la "Libertatea" şi porniseră spre Bucureşti. La Ruse li se atrăsese atenţia că e riscant să continue drumul. De pe malul celălalt se auzeau împuşcături. N-au ezitat. Au ajuns în Bucureşti în momentul în care la cimitirul eroilor Revoluţiei aveau loc primele slujbe de înhumare. "A fost momentul cel mai copleşitor pe care l-am trăit - mi-a mărturisit Petăr Sojroniev. De altfel, nici acum nu cred că mi-am revenit pe deplin. Consider că datoria pe care întreaga lume civilizată, de bună credinţă, o are fată de poporul român, faţă de aceşti tineri care nu au pregetat să-si dea viata pentru libertate, nu va putea fi niciodată plătită cu adevărat". Confesiune emoţionantă, venită din partea unui om pe care aparentele cel puţin nu-l recomandă ca un sentimental. Si pentru el, si pentru Boiko, România, presa românească, rămîn două mari speranţe, pe drumul de speranţă pa care s-a angajat lumea est-europeană în acest final fierbinte de deceniu şi de secol...

Care este, din acest punct de vedere, fenomenul cel mai interesant care se petrece în tara vecină şi prietenă Bulgaria? (ţară ai cărei oameni şi-au manifestat, din primul moment şi fără rezerve, deplina solidaritate cu cauza şi condiţia poporului român, fiind una dintre primele care şi-au îndreptat convoaiele de ajutoare umanitare peste Dunăre). Cei doi prieteni au fost de acord că prioritatea revine tot presei - si anume apariţiei, chiar în acele zile, a primului număr al unui ziar de "opoziţie": "Democraţia" - organ al Uniunii Forţelor Democratice, în care sînt incluse 13
partide şi mişcări ce militează pentru reforme mai profunde in viata, politică şi socială şi pentru lărgirea cadrului democratic al tării. Ziar din partea căruia, ca reprezentant al primului ziar liber al Revoluţiei române, am primit invitaţia unei scurte vizite de cunoaştere. Discuţiile purtate cu Gheorghi Lazarov, redactorul şef adjunct al "Democraţiei" au relevat preocupările redacţiei pentru continuarea unui demers publicistic concret si activ, pus în serviciul exprimării nu a punctului de vedere al unui anumit partid, ci al ideilor care reunesc întreg acest evantai politic. Sînt dificultăţi, ca la orice început, si materiale (fondurile au fost strînse prin colectă publică) şi tehnice (tirajul primului număr a fost de 65 000 exemplare, la celelalte urcînd pînă la 120 000, dar mult sub cereri, din lipsă de hîrtie!). Aspectul cel mai interesant şi mai tonic este, bineînţeles, ieşirea de sub tutela "direcţionării" ideologice şi libertatea de abordare şi de exprimare a temelor şi ideilor. "Sintem un ziar prin excelentă politic" - ne spunea interlocutorul, iar acest lucru se reflectă, acum, prin atenţia deosebită pe care o acordăm lucrărilor mesei rotunde organizate de către guvern cu opoziţia democratică, precum si apropiatei campanii electorale. Va trebui să formăm jurnalişti specializaţi în astfel de probleme".

Primul număr al "Democraţiei" a apărut data de 12 februarie. O dată ce va rămîne de referinţă în istoria presei bulgare prin incitanta deschidere spre democraţie pe care a creat-o şi o crează. "Libertatea" îi urează deplin succes!

Octavian ANDRONIC

Presa "ia cu asalt" Ministerul de Interne 
(Urmare din pag. I)

inedit pentru gazde. inedit pentru presă, presă aflată pentru prima oară în această clădire în chip oficial, amical şi... fără consecinţe pentru propria securitate. Democraţia, libertatea informării, dialogul deschis şi sincer încep să îşi facă loc în acest domeniu ce constituia până deunăzi "vîrful de lance" al secretului de stat, al opresiunii. În cele ce urmează, prezentăm o succintă sinteză a principalelor probleme puse in discuţie

Starea poliţiei

De ce în primul rînd poliţia? Pentru că este o instituţie de care avem nevoie cu toţii, care trebuie să ne apere liniştea, integritatea persoanei, proprietatea, ordinea publică.

Numericeşte, în preajma revoluţiei, situaţia poliţiei era complet necorespunzătoare. Un singur exemplu: laşul, cu peste 350 000 locuitori, dispune de 27 agenţi de circulaţie; Padova - oraş italian cu 100 000 locuitori mai puţin, dispune de... 200. Cam cît Bucureştiul, care are peste 2 milioane locuitori.

S-au adoptat măsuri pentru completarea efectivelor cu un număr de tineri care au luptat pe baricadele revoluţiei, precum şi prin chemarea din rezervă a cîtorva sute de poliţişti marginalizaţi în vechiul regim. Conducerea statului a autorizat creşterea efectivelor poliţiei cu cîteva mii de posturi, mai ales pentru poliţia teritorială. In prezent - am fost încredinţaţi - "putem scoate pe stradă, la nevoie, în Bucureşti, de exemplu, circa 3 500 poliţişti". Este drept - s-a adăugat - prin apelul la serviciile specializate (economic, judiciar), fapt ce, evident, dereglează îndeplinirea celorlalte obligaţii ale poliţiei. Au fost, de asemenea, întărite unităţile de poliţie-călare, unităţile cu cîini etc. Poliţia a primit, în componenţă, unităţi mobile de combatere a terorismului.

Îşi poate îndeplini poliţia obligaţiile legale? Da, am fost asiguraţi. Poliţia va face, în viitor... politie. Nu se va mai implica în... contractări şi achiziţii, campanii agricole, controlul calităţii producţiei destinate exportului şi alte vreo încă 50 de asemenea "sarcini profesionale". "Poliţia - spunea generalul-colonel Jean Moldoveanu - se va retrage în matca atribuţiilor sale legale avind drept stăpîn, în exclusivitate, legea si poporul". Îndeplinirea eficientă a atribuţiilor sale - indiferent de efectivul, profesionalitatea şi dotarea de care dispune în prezent şi va dispune în viitor - este nemijlocit legată de sprijinul si cooperarea populatiei.

Escaladarea infracţionalităţii sub lupa adevărului

Decretele de graţiere din primele zile ale revoluţiei române au scos din penitenciar circa 18 000 de condamnaţi (la aniversarea rotundă a "celui mai iubit părinte al criminaIilor", în 1988, au fost eliberaţi 36 000). A fost bine, a fost rău? Nu ne pronunţăm. Statisticile spun, însă, că în jur de 1 000 de "graţiaţi", lunar, se grăbesc să... fugă înăuntru".

Prin urmare, nu ducem lipsă de omoruri, tîlhării, violuri, acte huliganice, delapidări.

Iată tabloul lunii ianuarie:

2 622 Infracţiuni constatate (întotdeauna mult reduse faţă de cele comise), dintre care 311 împotriva persoanei (80 de omoruri, 41 tentative de omor, 11 lovituri cauzatoare de moarte, 65 violuri, 114 tîlhării, 700 infracţiuni în dauna proprietăţii personale, 696 împotriva avutului obştesc, circa 800 de alte infracţiuni (ultraj, tulburarea ordinii publice, circulaţie etc.). O oază de optimism: 89 Ia sută dintre autorii infracţiunilor au fost descoperiţi. Un procent foarte ridicat după ştiinţa noastră, faţă de standardele internaţionale în materie. De la 1 ianuarie pînă în prezent au fost reîncarcerate 2 275 persoane. Dintre acestea 1277 au beneficiat de decretele de graţiere posterioare revoluţiei.

Intre 23 dec. 1989 şi 25 febr. a.c., politia a recuperat 1013 arme de foc dintre care 880 militare şi 49 995 bucăţi muniţii. Se acţionează pentru recuperarea a încă 1200 de arme militare dispărute.

Solicitat să facă o comparaţie, cu situaţia din perioada corespunzătoare a anului trecut, şeful I.O.P. a refuzat categoric, precizînd că în acest domeniu minciuna atinsese, dacă nu chiar depăşise nivelul recoltelor record din agricultură. Cu semnul minus, fireşte.

Ce se întîmplâ în penitenciare

După revoluţie, în 29 din cele 31 de penitenciare - a precizat generalul-maior Gheorghe Boştini, directorul general al Direcţiei penitenciarelor --au avut loc tulburări. Motivul: toţi cei întemniţaţi cereau să fie puşi imediat în libertate, indiferent de crima comisă - omor, viol, jaf ori delapidare gravă, toţi pretindeau a fi victime ale regimului dictatorial.

Cele două decrete de graţiere n-au poţolit lucrurile, tulburările căpătind, la Jilava, aspectul unei adevărate revolte. Au fost luaţi ostateci deţinuţii care beneficiau de actele de clemenţă, s-au produs distrugeri importante (cabinetele medicale, instalaţii, clădiri, echipament, alte bunuri materiale). Situaţia se află, în prezent, sub control.

Penitenciarul Jilava a fost desfiinţat. Au fost adoptate măsuri pentru umanizarea - dacă ne putem exprima aşa -a condiţiilor de detenţie: îmbunătăţirea hranei, sporirea numărului de pachete, scrisori, de contacte cu familia. În cu rînd, fiecare penitenciar va dispune de o cameră de primire pentru vizitatorii din străinătate doritori să se intereseze asupra regimului de detenţie aplicat indiferent cărui deţinut.

O problemă încă fierbinte: "manifestanţii de profesie" de la "opşpe februar"

Răspunzînd mai multor întrebări în legătură cu incidentele din seara zilei de 18 februarie, conducerea ministerului a făcut următoarele precizări: 21 persoane reţinute au fost puse în libertate, continuîndu-se cercetările în cazul lor; 25 au fost sancţionate contravenţional; 38 au fost trimise în judecată conform Decretului 153/1970. Dintre aceştia, 9 minori au fost încredinţaţi spre supraveghere familiilor, 6 persoane au fost amendate, 9 condamnate cu executarea pedepsei la locul de muncă, 14 la închisoare contravenţională între 2 si 6 luni.

In prezent, în aresturile poliţiei şi procuraturii se află reţinute, pentru comiterea unor fapte penale - pasibile de pedepse între 6 luni şi 5 ani. 66 de persoane. Am fost informaţi că investigaţiile au stabilit că între aceştia se află atît mijlocitori, cît si unelte.

Fără paşaport la poliţia de frontiera

• De la 1 ianuarie pînă în prezent au fost eliberate circa 400 000 paşapoarte turistice, dintre care peste 65 000 în Capitală. Urmează Timişoara, cu circa 35 000, Aradul cu peste 30 000, Clujul, Bihorul etc. • Au fost eliberate 16 096 paşapoarte de plecare definitivă din ţară. Sînt aprobate 31 000 asemenea cereri • Unităţile de poliţie se află în prezent în faţa a circa 800 000 cereri de paşapoarte turistice • În a ceste două luni s-au întors în ţară aproximativ 3 000 de persoane, o bună parte dintre acestea fiind personalităţi ştiinţifice, tehnicieni, specialişti. De la începutul anului pînă sîmbăta, 24 feb. a.c., au intrat în România 427 362 străini • Poliţia de frontieră se confruntă, pe lîngă această aglomerare neobişnuită (doar în sîmbăta dinainte de lăsata secului au intrat în ţară 20 650 cetăţeni ai altor ţări), cu încercări de introducere ilegală de droguri, armament, muniţie, înscrisuri, cu conţinut antiromânesc, ba si, în sens invers, cu tentative de sustragere a unor bunuri din patrimoniul cultural naţional.

OPINII • OPINII • OPINII • OPINII

• Detectivii particulari, necesari? Şi cum? Conducerea poliţiei române apreciază că actuala componenţă a asociaţiei detectivilor particulari (neînscrisă în justiţie ci numai la fite pentru a "legaliza" onorariile primite de la cetăţeni) încalcă cel puţin două reguli ale jocului: majoritatea celor din conducerea detectivilor sînt "tipi cu cazier", cu mai multe condamnări la activ; raporturile cu poliţia ale unor asemenea, "profesionişti" în ţările civilizate sînt de parteneriat, exercitarea profesiei putînd fi realizată numai prin obţinerea unei licenţe ce presupune condiţii draconice referitoare la moralitate, pregătire, loialitate, respect al ordinii de drept.

 


Libertatea 27 februarie 1990, pag. a 3-a


Libertatea 27 februarie 1990, pag. a 4-a