Publicat: 26 Februarie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

DECRET-LEGE ​al liberei iniţiative

Ce semnifică, ce trebuie să stimuleze

În aşteptarea reglementărilor economico-financiare de aplicare a Decretului-Lege din 6 februarie a.c. de către Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională, socotim necesară continuarea explicării semnificaţiilor acestui act normativ în primul rînd pentru că ei constituie primul pas concret de reintroducere a factorului "piaţă" în complexul angrenaj al producţiei la nivelurile cererii şi ofertei şi stabilirii unor preţuri reale şi stimulative, iar apoi din necesitatea evaluării cit mai complete de către potenţialii întreprinzători a posibilităţilor oferite.

Cert, această lege este perfectibilă, ea are un merit de netăgăduit, cele 37 de articole demonstrează clar non-sensul răspînditului slogan "oamenii muncii sînt proprietari, producători şi beneficiari"

llie VASILE
(Continuare în pag. a II-a)

AZI

PARABOLĂ: bunicii mei aveau un cîine, pe care, din cauza prostului obicei de a fugări găinile, l-au ţinut legat în lanţ o întreagă viaţă de cîine. Odată, impresionat de nefericita lui soartă, l-am dezlegat pe furiş. Mi-a mulţumit în felul lui, dînd din coadă, dar nu a trecut nici cu un milimetru peste marginile cercului înscris în jurul cuştii de către raza lanţului...


Libertatea pag. 1-a


Democraţia - Made in Romania
Caricatură de ANDO


Libertatea pag. a 2-a

DECRET-LEGE al liberei iniţiative

Ce semnifică, ce trebuie să stimuleze
(Urmare din pag. I)
ce era deunăzi prezentat ca un "concept nou“ economic, într-un climat de extindere a sărăciei la scară naţională. Practic, această alăturare de cuvinte urmărea pur şi simplu să anihileze o funcţie de bază a spiritului omenesc:iniţiativa, competenţa creatoare de bunuri materiale în folosul propriu şi al comunităţii. Am putea spune că, din acest punct de vedere, prevederile documentului în discuţie au menirea să ne ajute să "recuperăm" acest instinct economic individual. Iniţiativă liberă înseamnă, în primul rînd, deblocarea la scară cît mai extinsă a interesului pentru activităţile productive, pe baza unei legislaţii suficient de maleabile şi stimulatoare, în condiţiile cunoaşterii şi calculării marii majorităţi a posibilităţilor şi factorilor de reuşită sau insucces.

Vagile teorii colectiviste eludau, cu bună ştiinţă, două verigi de bază ale actului productiv economic, şi anume răspunderea şi cointeresarea nemijlocită. Spunem cu bună ştiinţă deoarece, în spatele lor, se ascundeau nişte scopuri de micro-grup egoiste precise. În situaţia în care pături largi ale populaţiei nu aveau o autonomie economică asigurată - care este cu totul altceva decît venitul minim garantat dar condiţionat sever de o strictă "aliniere" - oamenii nu-şi puteau exercita nici celelalte drepturi şi responsabilităţi cetăţeneşti. De exemplu, de a adopta şi face cunoscută o poziţie diferită, chiar critică, faţă de anumite acte sau decizii ale autorităţilor politice în funcţiune. Cu alte cuvinte "fără o libertate economică reală nu poate exista o libertate politică adevărată". Devine, astfel, şi mai clar ce ţinte concrete urmărea fostul regim - paralizarea capacităţii de reacţie a populaţiei - şi cît de lungă este "bătaia" tuturor actelor normative privind promovarea liberei iniţiative care vor fi adoptate pe viitor.

În acest sens este foarte important ca reglementările ce vor completa legea din 6 februarie să fie cît mai clare şi tranşante în favoarea următoarei idei de bază: mobilizarea operativă a acelui grup de cetăţeni care intenţionează şi pot efectiv să joace rolul unei "locomotive" productive în actualele circumstanţe şi in sectoarele cele mai deficitare - alimentaţie, servicii publice ş.a. Realitatea derulării vieţii economico-financiare în condiţiile noastre specifice de început trebuie să determine prevederile generale şi particulare care vor fi promulgate. Ele trebuie elaborate cu faţa spre viitor, spre experienţe similare incipiente sau mai a-vansate, dar verificate, din alte ţări sau perioade, cum ar fi perioada interbelică. În domeniul economic, legile fundamentale sînt cunoscute de mult timp, cine vrea să inoveze cu orice preţ din cine ştie ce motivaţii nedeclarate va descoperi repede că forţează uşi deschise, dar foarte păgubitoare pentru interesul general. De aceea, este recomandabil ca grupul de specialişti de redactare să nu promoveze o concepţie "unitară" în vechiul stil contraproductiv, ci să stabilească, doar nişte jaloane de acţiune pe culoarul rentabilităţii rapide. De exemplu, s-a avut şi se are în vedere cît timp îi trebuie unui întreprinzător pentru perfectarea formalităţilor legale de funcţionare.

Eludarea factorilor "timp" şi "operativitate" ar denota reminiscenţe supărătoare ale gîndirii economice de tip "etatist controlat". Libera iniţiativă nu se opune sectorului de stat, mult mai important oricum; ci îl completează, îl ajută direct să se modernizeze şi să devină rentabil. De aceea, prea multe precauţii de protejare a acestui sector prin jocul aprobărilor şi testărilor succesive şi prea îndelungate anihilează din start bunele intenţii... teoretice. Libera iniţiativă înseamnă piaţă, preţuri reale dar şi concurenţă şi efort propriu de a fi cît mai competitiv, şi asta nu numai Ia nivel naţional. Vor exista desigur "victime", acţiuni falimentare, soldate cu mari pierderi, şi pentru aceste riscuri inerente întreprinzătorul trebuie să fie sprijinit indirect, cel puţin la început, de stat prin practicarea unor impozite scăzute pe beneficii, pentru a favoriza curentul de reinvestire a lor în scopul lărgirii cîmpului de acţiune şi sporirii cantităţii de bunuri şi servicii disponibile. Nereuşitele şi încercările repetate vor face parte din "logica jocului", majoritatea acestora datorîndu-se lipsei de experienţă şi deficitului de mijloace financiare şi tehnice cu care pornim la această reconversiune pe scară largă. Dar acest drum este rezultatul unei opţiuni generale, am spune inevitabile, şi în condiţiile unei investiri continue de energie şi imaginaţie economică constructivă vom atinge rezultatul scontat: prosperitatea generală într-un interval de timp rezonabil ca întindere.


Libertatea pag. a 3-a


Libertatea pag. a 4-a

În exclusivitate pentru "Libertatea"

"Puntea informaţională" Moscova - Bucureşti oferă amănunte despre marea demonstraţie de ieri din capitala U.R.S.S.

• Sute de mii de oameni au cerut lichidarea totală a stalinismului şi dictaturii • Soljeniţîn - preşedinte? • P.C.U.S. are o ultimă şansă - democratizarea • 25 februarie - "Ziua Renaşterii" - o posibilă dată pentru istorie.

În urmă cu trei săptâmini, la 4 februarie, circa 200 000 de persoane demonstrau sub zidurile Kremlinului, deschizînd seria unor mari manifestaţii de masă în favoarea democraţiei, pentru încheierea monopolului puterii exercitat de PCUS în viaţa politică a ţării.

La chemarea Fronturilor Populare, a Platformei Democratice, Grupului interregional şi altor formaţiuni neformale - ce exprimă un larg evantai de orientări şi revendicări politice, al căror unic sens îl reprezintă trecerea mai rapidă spre o democratizare reală şi debarasarea de urmările stalinismului - ieri au avut loc în 20 de mari oraşe ale U.R.Ş.S. noi demonstraţii şi manifestaţii populare. Principala manifestaţie a avut loc la Moscova, unde după estimările organizatorilor au participat circa 500 000 de oameni, alte surse de presă cifrînd numărul demonstranţilor la 200 000 de persoane. Cert este că apelurile repetate din zilele precedente făcute de organele de ordine, de aparatul de partid cît şi zvonurile privind posibilitatea izbucnirii unor incidente violente au determinat pe mulţi cetăţeni să se abţină de la participarea la manifestaţiile de duminică. În acest context, Turi Prokofiev, primul secretar al Comitetului Orăşenesc Moscova al PCUS, releva într-un interviu acordat agenţiei de presă "Novosti" cît de păgubitoare pentru societate sînt demonstraţiile de stradă, cea din 4 februarie costînd 120 000 de ruble, echivalentul cheltuielilor făcute pentru menţinerea ordini de către Miliţie şi trupele Ministerului de Interne. Prezenţa masivă a acestor forţe şi ieri de-a lungul şoselei de centură a vechii Moscove, unde au fost autorizate mitingurile, cît şi în locurile în care s-ar fi putut penetra spre centru a ridicat cu mult costurile amintite. 

Într-o discuţie telefonică avută ieri după-amiază, în cadrul "punţii de informare" pe care agenţia "Novosti" a deschis-o pentru reprezentanţii presei din mai multe ţări, redacţia "Libertăţii" a avut posibilitatea să obţină amănunte despre desfăşurarea marii demonstraţii din Moscova, amănunte date de Vladimir Alexeev, comentator politic la A.P.N.

- Caracteristica generală a demonstraţiei a constituit-o climatul de ordine în care s-a desfăşurat, acesta fiind un prim şi mare cîştig în afirmarea hotărîtă a dorinţei cercurilor celor mai largi ale societăţii sovietice pentru accelerarea mersului spre democraţie. In acest fel a fost dată o replică celor care temîndu-se de pierderea puterii stîrnesc panică, maturitatea politică a maselor largi dovedind cît de importantă este în această perioadă solidaritatea mişcărilor reformatoare, a subliniat interlocutorul. 

- Ce lozinci au purtat şi au scandat manifestanţii?

- Au fost mii de lozinci şi pancarte de o mare diversitate a conţinutului, care reflectau spectrul larg al participanţilor - de la comunişti pînă la monarhişti. Iată textele cîtorva pancarte: "Alegerile    boicotate atîta timp cît conduce numai PCUS", "Platforma Democratică - ultima şansă a PCUS“, "Soljeniţîn - preşedinte", "Socialism fără democraţie - salam fără carne", "Comunişti - nu ne învăţaţi cum să trăim", "Preşedinţie cu alegeri alternative; altfel va fi dictatura lui Gorbaciov", "Jos K.G.B.", "Armata şi poporul sînt un tot", "Antitotalitarişti din toate ţările u-niţi-vă!".

- Demonstraţia a fost transmisă în direct pe canalele televiziunii sovietice?

- Nu!

- Care a fost momentul de vîrf al manifestaţiei? 

- Proclamarea zilei de duminică, 25 februarie, ca "Zi a Renaşterii" de sutele de mii de oameni adunaţi în Piaţa Gorki, zi menită să marcheze un curs nou procesului de democratizare a întregii vieţi sociale şi politice a URSS. In rezoluţia adoptată de participanţi - rezoluţie emanată de la Grupul interregional  al deputaţilor poporului; şi prezentată de Iuri Afanasiev se arată:  "Alegerile care au loc în această primăvară să fie o primăvară pentru viaţa ţării".

Dan CONSTANTIN


Libertatea supliment pag. 1-a

Arta revoluţiei - revoluţia artei

Marin Sorescu: "E timpul ca izvoarele să izbucnească impetuos"

- Vă propunem o discuţie despre arta revoluţiei sau revoluţia în artă.

- Cred că e bine să începem discuţia aceasta spre a se vedea că Revoluţia a fost făcută şi în favoarea artei. Arta este lacrima sufletului. Revoluţia a fost lacrima noastră, pur şi simplu. Pură şi simplă. E vorba, de fapt, de două lacrimi care se răsfrîng una in alta. Aştept, prin urmare, cu încredere marile opere pe care spiritul creator al poporului nostru le poate da

- Să înţelegem că arta revoluţiei este, prin excelenţă sau prin excludere, o artă a viitorului? Operele acestea să fie doar... virtuale?

- Ele au existat, dintotdeauna, ca o mare promisiune. Unele s-au realizat chiar şi în anii cei mai grei, ca o dovadă a continuitătii si a "complotului" pe dedesubt al izvoarelor. Ele ţîşnesc de te miri unde, cînd nu te aştepţi. Au ţîşnit şi înainte. Acum este timpul să izbucnească impetuos.

- Ca "scriitor total" (poet, prozator, dramaturg, eseist şi critic literar), cum vedeţi problemele cu care se confruntă astăzi asemenea categorii de slujitori ai artei?

- Fie că e poet, prozator sau dramaturg, scriitorul trebuie să facă fată, astăzi, documentului şi concertului. Fie să le transfigureze în opere de artă, fie să încerce asumarea lor publicistică. E de dorit şi una şi alta. Arta cere o oarecare distanţare; publicistica necesită o oarecare apropiere.

Un ritm care este al încordării şi al relaxării arcului. Dar n-o să-i învăţăm noi acum pe alţii cum să-si facă datoria!

- Dumneavoastră cum v-o faceţi?

- Nici pe mine n-as vrea să mă învăţ!

- Bănuim că viata însăşi v-a învăţat...

- Am încredere în spontaneitatea mea. Mai am încredere încă. Aş dori, pentru o vreme, să mă implic mai mult în vălmăşagul faptelor şi am început să scriu o serie de articole de-a dreptul politice, eu, care o viată întreagă am fugit de politică! Scriind, mă lămuresc şi eu despre ce este vorba si învăţ din mers. Articolele mi le datez.

- De ce?

- Pentru că s-ar putea ca spusele de astăzi să nu mai fie valabile mîine. Evenimentele se desfăşoară cu o rapiditate demnă de cauza Revoluţiei Române, care încă nu s-a terminat. Oala-minune a Revoluţiei Române este încă sub presiune, aşa cum spuneam într-un articol datat. Important este tot acest proces foarte complex şi contradictoriu, uneori dezlînat, alteori mai înghesuit de noduri conflictuale, ca observatorul-artist să fie cinstit cu sine însuşi şi să încerce să aducă o contribuţie durută la înţelegerea faptelor. Chiar în aceste zile se întîmplă nişte seisme sociale.

- Cum le priviţi, cum le definiţi?

- Sînt cutremure de grad mai mic, ce însoţesc cutremurul cel mare, "replicile", sau cum s-or fi numind aceste mici zguduituri. În acest context, eu încerc să iau seama şi să văd... cu cine votez!

- Cînd şi cine va scrie cronica acestei "miraculoase revoluţii"?

- N-aş vrea să par lipsit de modestie, dar cred că tot noi trebuie să o scriem. Acum şi mai tîrziu. Cinstit vorbind, puţini citesc astăzi literatură.

- Astăzi, ca timp sau ca anotimp?

- Sîntem aproape drogaţi de imaginile pe care ni le oferă televiziunea în acest anotimp, de ştirile ce explodează din coloanele presei. Un Tolstoi român dacă ar scoate acum un "Război şi pace",    capodoperă elaborată răbdător în două decenii, ea ar trece aproape neobservată. Aces necunoscut Tolstoi român, faţă de slaba receptare a operei sale, ar însemna să se lase de scris, disperat!

- Cum noi nu sîntem Tolstoi...

- Cum noi nu sîntem Tolstoi (pluralul modestiei), n-o să ne lăsăm! Lucrăm la "războiul" nostru şi la "pacea" noastră în continuare. In ciuda opoziţiei...

- Opoziţia aceasta vă derutează sau vă stimulează?

- Slavă domnului, de acum încolo vom avea toţi opoziţie! In asta va sta şi libertatea şi democraţia noastră. Nu însă şi talentul, bineînţeles!

- Care dintre scrierile lui Marin Sorescu ar putea fi integrate într-un fel de "bibliotecă" a revoluţiei?

- Cred că poeziile, teatrul, romanele, eseurile şi critica mea ar trebui reeditate spre a se vedea care rezistă la acest examen al timpului. Consider că a venit vremea ca scriitorul român în viaţă să-şi vadă operele (re)tipărite chiar în timpul vieţii sale. Cititorul român va citi mai mult si va fi mai exigent de acum încolo. Şi va face o scară a valorilor după criterii nemistificate. Dacă Revoluţia Română a fost aproape un fenomen de inspiraţie, de colosală inspiraţie colectivă, sper să funcţioneze acum şi inspiraţia individuală. Şi, dacă se poate, să fie si ea tot colosală.

Ion BUTNARU

VIDEOCULTURA

Am văzut, în urmă cu vreo săptămînă, pe micul ecran, o peliculă de excepţie. Un videoclip realizat de către regizorul Anghel Mora pe partitura cîntecului "Crăciun însîngerat", interpretat de formaţia "Roşu şi Negru", pe versurile lui George Stanca. O creaţie în care autenticitatea şi dramatismul imaginilor din primele zile ale Revoluţiei se contopesc cu calitatea de excepţie a veacurilor şi a muzicii într-un discurs artistic de-o rară densitate. 

Constituie această bijuterie datorată sistemului video o nesperaţă şi desăvirşită revanşă a noastră, deveniţi, prin forţa lucrurilor, in ultimul deceniu, unii dintre cei mai mari "consumatori“ de videocasete din Europa. Izolarea culturală tot mai marcată, in special în domenil filmului, a făcut ca nici micul ecran (postul naţional) şi nici sala de cinematograf să nu mai constituie motive de atracţie. Programe omagiale la orice zi şi la orice oră (din cele două-trei de funcţionare) şi filme bune vechi sau filme noi proaste erau tot ceea ce ni se putea oferi. Fenomenul a penerat un import masiv de aparatură video şi un impresionant trafic de casete. Pe care se puteau găsi producţii de cele mai diverse facturi dar mai ales din domeniul policierului violent şi al divertismentului muzical. Cea mai totală lipsă de criterii - mai ales artistice - a transformat videomania într-o subcultură ce i-a întors pe video-spectatorii români cu decenii în urmă, ca sensibilitate, rigoare si informaţie cinematografică. A înflorit un profitabil business al traducerilor particulare şi al înregistrărilor pe bază de comandă fermă, într-un repertoriu din care nu lipseau decit operele cinematografice autentice, considerate de către noii "negustori" de artă a nu avea priză pe piaţa de desfacere...

Cea mai cruntă lovitură a primit-o videomania odată cu 22 decembrie. Revoluţia a canalizat interesul spectatorilor spre faptul de viaţă pe care televiziunea, renăscută din propria ei cenuşă, ni l-a oferit în cantităţi neobişnuite şi la o calitate neaşteptată. Casetele au inceput să zacă prin sertare în timp ce cunoştinţele de limbă bulgară se pierdeau pe zi ce trecea. Videoconsumul poate fi deja considerat în stare de criză, intr-un moment in care se afirmă videocreaţia. Clip-ul realizat de televiziune prin Anghel Nora, precum şi alte cîteva (rezervate pînă în Revoluţie doar exportului) ne demonstrează că dispunem de un remarcabil potenţial creator care ne permite să participăm cu demnitate la noua competiţie a muzicii interpretate filmic. Avînd de partea noastră, pentru prima dată într-o cultură nedirijată, argumentul unei depline libertăţi de creaţie.
Octavian ANDRONIC