Eurooptimism - Sistemul medical, extremă urgenţă! - de Corina CREŢU

De ce, în ciuda creşterii fără precedent a fondurilor alocate sistemului, acesta este din ce în ce mai ineficient şi mai generator de nemulţumiri? De ce medicii devin din ce în ce mai rupţi de pacienţi, mai insensibili la  problemele lor?
 
După 1989 sistemul sănătăţii publice a fost supus mai multor reforme, fără ca acest lucru să se traducă în creşterea calităţii actului medical, ci în creşterea birocraţiei sistemului. Singurul criteriu de evaluare a reformelor a fost: „să nu semene cu acela din comunism”. Evident că o astfel de abordare nu putea aduce cine ştie ce beneficii.
 
S-au creat, nimeni nu contestă acest lucru, câteva centre de excelenţă, în jurul unor personalităţi medicale, dar, din păcate, ele nu sunt suficiente. Undeva sistemul s-a rupt. Şi e posibil ca ruptura să se fi produs la nivelul medicului de familie, ruptură care se traduce prin suprasolicitarea medicilor din spitale.  De asemenea o mare problemă o reprezintă lipsa medicilor în mediul rural şi în micile oraşe de provincie.
 
S-a redus drastic baza de recrutare a viitorilor medici, din pricina modului defectuos în care se predau în liceu materiile ştiinţifice, precum fizica şi chimia, dar şi ştiinţele naturii.  Înainte la medicină era o concurenţă incredibilă: zeci de candidaţi pe un loc. Sigur, nimeni nu vedea în marea aceea de candidaţi buni samariteni, mânaţi de grija aproapelui. Erau şi atunci în căutarea unui statut social şi a câştigului material. Dar în sistem erau mari şanse să intre oameni de bună calitate, care erau apoi modelaţi de profesorii lor, pentru că aceştia aveau pe cine modela.
 
Acum nu mai există concurenţă, pentru că medicina nu mai este un domeniu care să ofere statut social şi bunăstare materială. Şi prea puţini tineri mai sunt dispuşi să muncească dur, ani de zile, pentru a intra apoi într-un sistem care nu oferă cine ştie ce satisfacţii. Iar la aceste probleme se adaugă ruptura de generaţii în rândul corpului medical, care nu mai oferă tinerilor şansa de a creşte profesional lângă personalităţi puternice.  Şi această ruptură nu este suplinită printr-un sistem de formare profesională pe toată durata vieţii profesionale a medicilor.
 
Mai avem încă o problemă: tot mai multe specialităţi medicale suferă din lipsă de personal, pentru că nu sunt „bănoase”. Sună cinic, dar este o realitate: anumite specialităţi nu „produc” suficiente plăţi suplimentare,  şi ca urmare nu sunt căutate de viitorii medici.
 
Pe de altă parte în sistem există şi o mare nepăsare din partea unor oameni din sânul său. Nu este singurul domeniu al vieţii sociale în care se instalează nepăsarea în faţa suferinţelor semenilor noştri, dar aici nepăsarea produce tragedii. Şi sursa acestei insensibilităţi sociale trebuie căutată în degradarea gravă a sistemului de valori morale.  Individualismul dus la extrem naşte monştri morali.
 
Nu vreau să generalizez, pentru că am cunoscut oameni minunaţi în sistemul de sănătate, oameni care se bat pentru viaţa oricărui pacient, indiferent de statutul lui social.  Dar ei trebuie să devină majoritatea în sistem, şi să devină modele. Din păcate, acum „modele”, mult mediatizate, sunt cei care greşesc sau sunt indiferenţi.
 
Cei care au greşit trebuie să plătească, în funcţie de culpa fiecăruia. Dar a insista doar pe pedepsirea vinovaţilor, fără să înţelegem cu adevărat de ce greşesc acei oameni, ce anume trebuie să schimbăm în sistem, pentru a nu mai muri oameni din indiferenţa sau din vina medicilor şi a cadrelor medicale.

Medicii, la rândul lor, trebuie să lupte pentru a schimba percepţia publică în ceea ce-i priveşte, şi pot începe această schimbare prin eliminarea din rândul lor a celor care nu au ce căuta în sistem. Solidaritatea de corp e una, şi e extrem de importantă, acoperirea incompetenţei profesionale sau a nesimţirii e cu totul altceva.
 
Împreună, medici şi oameni politici, se află în faţa unei crize care cere o analiză profundă de sistem, şi impune rapid schimbări de fond, începând cu legislaţia şi terminând cu sistemul de educaţie din domeniu, trecând prin finanţare şi prin medicina de familie.