Publicat: 9 Iulie, 2020 - 13:26
Share

Muzeul Municipiului Bucureşti vă invită să admiraţi, în perioada 15 iulie - 16 august 2020, la Palatul Suţu, un număr de şase tablouri pictate de Nicolae Grigorescu, care se adaugă şi completează, într-un medalion special, expoziţia tematică "Natură moartă, natură vie. Capodopere din colecţia Pinacotecii Municipiului Bucureşti".

"Nicolae Grigorescu a plecat să-şi continue pregătirea artistică la Paris, în anul 1861, când s-a înscris la Ecole nationale superieure des beaux-arts, studiind în această instituţie puţin timp. Foarte rapid s-a alăturat grupului pictorilor de la Barbizon, manifestând o vocaţie specială de pictor peisagist.

La Barbizon, pictorul român a lucrat alături de elita artiştilor europeni ai momentului: Jean-Francois Millet, Narcisse Virgilio Diaz de la Pena, Theodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Charles Jacques, Jules Dupre, Constant Troyon, Paul Huet, Charles-Francois Daubigny şi Gustave Courbet. În Franţa, Grigorescu a mai pictat în Bretania, la Vitre, şi în pădurea Fontainebleau, locuind în mica localitate de la Marlotte. Timp de 11 ani a deţinut un atelier de pictură la Paris, unde mergea şi picta uneori.

În epocă, apropierea impresionismului de natură va scoate aproape toţi pictorii europeni din ateliere, în pădurile şi grădinile din apropierea marilor oraşe. La noi, Nicolae Grigorescu a definit genul peisajului şi a practicat, la scară extinsă, pictura en plein air, în aer liber. Schema sa compoziţională a căpătat profunzime pe măsura dezvoltării simţului său liric, pictorul concepând imagini extrem de sugestive ale armoniei dintre om şi natură. Marele maestru abordează peisajul într-un mod idealist, dar şi realist, speculând multitudinea nuanţelor de verde, obţinând un efect vizual de retragere progresivă, sugerând, astfel, mult mai clar, efectul de perspectivă. Lucrul în aer liber, studiul atent al luminii, interpretarea realistă, generată de observaţia directă a naturii, a lumii satului, a animalelor domestice, sunt practici şi teorii care au fuzionat într-o foarte modernă interpretare a modului de redare a peisajului. Îmbinând peisajul rural cu detaliul etnografic al costumelor prezentate în natură, Grigorescu a definit în pictura autohtonă caracteristica specificului naţional.

Nicolae Grigorescu a abordat mai rar natura moartă, mai ales în perioada de tinereţe, înregistrând un succes special cu naturile sale statice cu flori şi având o predilecţie specială mai ales pentru florile albe. Participând la expoziţia din 1868, alături de alţi pictori de la Barbizon, pictura sa a atras atenţia perechii imperiale, Napoleon al III-lea şi Eugenia. Aceştia au achiziţionat lucrarea "Flori de măr", pentru colecţia lor de la Tuileries.

Grigorescu a adus în arta românească o nouă poetică a reproducerii imaginii, o inedită sensibilitate formală şi lirică a materiei, câştigând aprecierea criticii, dar şi adulaţia publicului. De la o pictură densă, cu o puternică armătură de tuşe scurte şi o densitate incredibilă a tonurilor de verde, ca în lucrarea "Peisaj de pădure", Grigorescu evoluează spre o structură cromatică din ce în ce mai luminoasă, construită în tonuri de alb, gri şi ocru, prin care redă iluzia luminii difuze, care echilibrează structura întregului peisaj, ca în lucrarea "În luminiş", a declarat Elena Olariu, director adjunct Secţia Artă, Muzeul Municipiului Bucureşti.

Tag-uri Institutii: