Publicat: 24 Ianuarie, 2020 - 10:14

Numeroase personalităţi din lumea culturală, artişti, cineaşti, critici de film şi teatru, au participat, joi seară, la lansarea volumului "Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu Irina Petrescu", realizat de criticul Magda Mihăilescu, care a fost prezentat în Sala Mare a Institutului Cultural Român (ICR). Evenimentul a fost prezentat de Mirel Taloş, preşedintele interimar al ICR, care i-a avut alături pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu, actorul Dan Nuţu, criticul de film Angelo Mitchievici şi pe regizorul Laurenţiu Damian, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România (UCIN).

Tora Vasilescu, Margareta Pâslaru, Irina Margareta Nistor, Valerian Sava, Dana Duma, Ştefan Velniciuc, Ana Maria Sandu, Corina Şuteu, Mihai Chirilov, Mihai Fulger, Bujor T. Rîpeanu, Doina Papp, Razvan Popa, Emil Banea, Carmen Zamfirescu au onorat cu prezenţa evocarea Irinei Petrescu, organizată de ICR şi UCIN. "Institutul Cultural Român încearcă să ţină vie cinematografia românească, atât prin filme de patrimoniu, cât şi prin filme ale noilor generaţii de cineaşti.

Programul de film din Europalia-România - festival european far pentru imaginea României în străinătate - conţine 24 de filme din Arhiva Natională de Filme, printre care Manasse (regia Jean Mihail), La moara cu noroc (regia Victor Iliu), Nu vreau să mă însor (regia Manole Marcus), Meandre (regia Mircea Saucan), Filip cel Bun (regia Dan Piţa), Proba de microfon (regia Mircea Daneliuc) sau De ce trag clopotele, Mitică? (regia Lucian Pintilie). Irina Petrescu este reprezentată prin filmul Nu vreau să mă însor (r. Manole Marcus, 1961), unde realizează cel de-al doilea rol din cariera sa, după debutul în lungmetraj oferit de Liviu Ciulei în Valurile Dunării (1960). Se poate spune că filmul este o prima încercare în a dezvolta musicalul românesc, printr-o comedie de erori şi întâlniri amoroase încrucişate", a spus Mirel Taloş, preşedintele interimar ICR.

"Irina Petrescu joacă un rol deosebit de viu şi senin, ce sclipeşte alături de culorile vivante ale imaginii făcute de faimosul director de imagine, Alexandru Întorsureanu. De asemenea, prezentăm, în EUROPALIA, şi Erupţia (regia Liviu Ciulei, 1957), un film rar văzut şi discutat, debutul în lungmetraj al regizorului, care precede Valurile Dunării", a adăugat Mirel Taloş.

La întâlnirea de la ICR, actorul Dan Nuţu a remarcat că Irina Petrescu avea o alură şi o eleganţă care veneau de departe, "nu neapărat din educaţie, ci probabil din gene". "Era o tânără doamnă, iar în carte i-am spus gazelă, când de fapt am vrut să spun căprioară", a spus actorul. "Marea frumuseţe a Irinei au fost sufletul şi talentul ei. Şi sufletul a ales un chip pe potrivă, nu se putea altfel, un chip care a înnobilat scena şi ecranul", a punctat Laurenţiu Damian, preşedintele UCIN.

Magda Mihăilescu a menţionat, cu regret, că de această carte s-a apucat târziu, deşi a întâlnit-o prima data pe marea actriţă Irina Petrescu, în iunie 1964. "La cinci ani de la plecarea ei, 2013, m-am încumetat acel ceva care să se poată numi o carte. Cu o strângere de inimă, cu sfială, neştiind dacă de acolo din cerul ei mai mic mă mustră că am hotărât să duc de una singură până la capăt, o asemenea intenţie, sau îmi spune fie din delicateţe", a precizat autoarea monografiei despre marea artistă.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a povestit că a cunoscut-o pe Irina Petrescu în anul 2000. "Modul în care a intrat prima dată în încăpere rămâne de neşters în memoria mea: pentru că sculpta aerul în jurul ei. Era o combinaţie între a fi impunătoare fără a fi arogantă, de a fi caldă fiind în aceeaşi timp sobră. Nu ştiu cum reuşea acest lucru", a spus jurnalistul şi criticul de film. "Nu era nevoie să spună nimic, era suficient că Irina Petrescu să apară şi se umplea de semnificaţie şi cel mai prost film în care juca. Avea o capacitate formidabilă de a călca replica, simţea, avea un organ interior, care funcţiona ca un cod detector şi corector de eroare. A avut de rostit replici inepte în viaţa ei mai multe decât replici memorabile şi a reuşit de fiecare data - era de necrezut! - să modifice ceva în acea replică, prin atitudinea ei, prin expresia feţei, cât s-o crezi", a subliniat Cristian Tudor Popescu.

"Sora mea din Australia" este o carte-album, monografie, care cuprinde diverse convorbiri, scrisori şi confesiuni ale actriţei. Albumul adună mărturii semnate de personalităţi care au marcat cariera Irinei Petrescu: Liviu Ciulei, Mihai Măniuţiu, Dan Nuţu, Virgil Ogăşanu. De asemenea, sunt publicate portrete ale actriţei scrise de regizorul Laurenţiu Damian şi de criticii Cristina Corciovescu, Eva Sîrbu, Doina Papp, Marina Spalas.

Volumul de 223 de pagini include fotografii inedite din viaţa şi cariera Irinei Petrescu. Este publicat de Editura Uniunii Cineaştilor din România, în condiţii grafice excepţionale, coperţi cartonate, plastifiate, hârtie de album. Într-un interviu fluviu din "Adevărul Literar&Artistic", de la începutul acestui album, actriţa aminteşte anii copilăriei şi adolescenţei, formarea ei într-o familie de intelectuali şi întâmplarea care a adus-o pe marele ecran şi, mai apoi, pe scenă. Actriţa povesteşte despre dificultatea de a înfrunta o "meserie de vitrină", pentru un om iubitor de discreţie. Prin interviuri realizate în etape diferite ale vieţii şi creaţiei Irinei Petrescu, Magda Mihăilescu reuşeşte să obţină de la aceasta multe cugetări despre arta pe care a îmbrăţişat-o cu o mare conştiinţă de sine.

Irina Petrescu s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1941. Talentată, elegantă şi misterioasă, Irina Petrescu a marcat cinematografia românească şi a atras atenţia regizorilor din străinătate. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (1963). A debutat la Bulandra cu piesa "Noaptea e un sfetnic bun" (1964) de Alexandru Mirodan, în regia lui Radu Penciulescu, unde a jucat alături Octavian Cotescu, Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc.

A desfăşurat o prestigioasă activitate artistică în cadrul Teatrului "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti. Activitatea teatrală a fost dublată de o bogată filmografie, din care amintim: "Valurile Dunării" (1959), "Nu vreau să mă însor" (1960), "Poveste sentimentală" (1961), "Paşi spre lună" (1963), "Străinul" (1964), "Concert din muzică de Bach" (1975), "Trei zile şi trei nopţi" (1976), "Acţiunea autobuzul" (1977), "Castelul din Carpaţi" (1981), "Imposibila iubire", "Singur de cart" (1983), "Încrederea", "Cei care plătesc cu viaţa" (1991), "Hotel de lux" (1992), "Domnişoara Cristina" (1996). A făcut parte din distribuţia filmului documentar "Despre Iulian Mihu aşa cum a fost; Despre Noi, aşa cum suntem", în regia lui Laurenţiu Damian (2009).

În februarie 2011, a avut loc premiera în România a coproducţiei româno-israeliene "Misiunea Directorului de Resurse Umane", regia Eran Riklis, film în care Irina Petrescu face un rol memorabil.

S-a remarcat în numeroase roluri în spectacole de teatru, precum: "Leonce şi Lena" de Georg Buchner (1970), "Anunţul la mica publicitate" de N. Gingsburg, "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare (1973), "Mizantropul" de Moliere (1989), "Teatrul comic" de Carlo Goldoni (1992), "Caligula" de Albert Camus (1996), "Thomas a Becket" de Jean Anouilh (1999), "Hamlet" de William Shakespeare (2000), "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov (2001), "Oblomov" după I.A. Goncearov (2003), "Căsătoria" de Gogol (2003), "Elizaveta Bam" de Daniil Harms (2006), "Sfârşit de partidă" de Samuel Beckett (2009). În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României. Irina Petrescu a murit pe 19 martie 2013.

 

Tag-uri Institutii: