Publicat: 20 Septembrie, 2013 - 11:00
Share

De aproape 15 zile posturile de televiziune, atât cele naţionale, cât şi cele particulare se întrec în a despica firul în patru pe tema modificărilor propuse de Poliţia Rutieră la Ordonanţa 195/2002, act normativ ce reglementează circulaţia rutieră derulată pe reţeaua drumurilor publice din România.

Caracterul acestor opinii, schimb de idei îmbracă aproape toate formele posibile ale confruntării verbale şi, nu de puţine ori, au fost doar câteva fire de tort până a se ajunge la vorbe grele. Pasiunea în a susţine una sau alta dintre ideile lansate în analiză şi definite ca fiind demne de luat în seamă ori, dimpotrivă, de a fi repudiate fără nici o discuţie a dat totuşi sarea şi piperul acestor confruntări.
În fond, astfel de discuţii aprinse dovedesc, pe de o parte, importanţa subiectului adus în zona dezbaterii publice şi, pe de altă parte, multitudinea opiniilor exprimate faţă de acelaşi subiect arată preocuparea omului cetăţii faţă de viitorul acestui fenomen dinamic, am numit traficul rutier, inclusiv a consecinţelor dureroase suportate de comunitate prin nesocotirea dispoziţiilor legii de către o masă, încă însemnată a participanţilor la trafic.

Elementul de senzaţie lansat în atenţia opiniei colective rezidă în noua concepţie de sancţionare a faptelor cu o puternică încărcătură distructivă, de încălcare a prevederilor legii rutiere de către unele categorii de participanţi la trafic. Oamenii sunt de-acuma împărţiţi în două tabere, una care contestă asprimea măsurilor anticipate (amenzi contravenţionale de mii de lei, măsuri administrative fără precedent în istoria de gen a circulaţiei rutiere autohtone) măsuri care, susţin ei, au menirea de a produce o nouă clasă de şomeri ce ar urma să suporte consecinţele acestor prevederi.

Unii, şi nu puţini, acuză guvernele de până acum, de gestionarea dezastruoasă a ceea ce formează infrastructura ţării, de contracte ce priveau construţia de drumuri, şosele şi autostrăzi, antamate dintr-un început unor înţelegeri oneroase ce aduceau câştiguri uriaşe noilor îmbogăţiţi (de unde şi denumirile generice de regi ai betonului, ai asfaltului, ai bordurilor etc.) în detrimental interesului general al comunităţii care constata, la puţin timp după ce se dădeau în folosinţă aceste realizări, calitatea necorespunzătoare a materialului folosit şi de aici degradarea rapidă a drumului. Fără doar şi poate că există relaţii de evidentă incorectitudine între cei care lansau cererea de ofertă şi cei care obţineau contractul de realizare a construcţiei.

Culmea este că, într-un raport de drept civil în care o parte se obligă să facă, iar cealaltă să suporte contravaloarea acestei prestaţii, autorii, constructor şi beneficiar, dispuneau secretizarea contractului, iar cei de deasupra, în cap cu ministrul de resort şi premierul, acceptau această mascaradă ce ascundea de fapt elemente extrem de suspecte. Nimeni nu a oferit, cel puţin până acum, o explicaţie a acestei secretizări. Bechtel este cel mai elocvent exemplu şi, din păcate, nu-i singurul. Revenind la esenţa problemei se cuvine a menţiona că faptele contravenţionale, grave şi foarte grave prin consecinţe şi număr, primesc, potrivit propunerilor lansate, un regim sancţionator extrem de sever dar, pentru prima oară, pe măsura periculozitătii lor. Noile propuneri au în vedere sancţiuni pecuniare extreme de “generoase” la care se adaugă măsurile administrative de suspendare a dreptului de a conduce de la câteva luni la 2,3 şi 4 ani.

Majoritatea moderatorilor emisiunilor tv le-au gratulat cu adjective care mai de care mai severe, cel mai des uzitat fiind cel care suna astfel: “Aberaţiile Codului Rutier”! Din start se renunţa parti-priul emisiunii, astfel că parte din privitori erau oarecum liniştiţi, ştiind că moderatorii ca şi participanţii se vor declara împotriva propunerilor. Nimeni sau aproape nimeni nu a adus în memoria prezentului miile de dispăruţi sau grav răniţi pe fondul exceselor săvârşite de unii şoferi. Important era să fie subliniată ideea “păi, ce vreţi să faceţi cu aceşti copii, îi lăsaţi muritori de foame?” Vi-l amintiţi pe şoferul profesionist care se autofilma în timp ce ţopăia ca o maimuţă în cabina Tir-ului ce rula pe o şosea din vestul Europei? Sigur, atunci idiotul nu avusese şansa de a se întâlni cu o patrulă a poliţiei! Vi-l amintiţi pe românul care, obosit peste măsură a surprins şi omorât 6 ofiţeri ai Gărăii Civile Spaniole? Dar pe cel ce a produs carnagiul din Muntenegru? Dar cei care au nesocotit grav şi criminal manevra simplă şi extrem de facilă de a opri şi de a se asigura înainte de a traversa calea ferată? În judeţul Iaşi, halta Scînteia şi mai recent cea din punctul Glodenii Gîndului, prima însemnînd 15 morţi, iar cea de-a doua 11 morţi, au însemnat nenorociri colective consummate în fracţiuni de secundă, totul datorându-se unor oameni totalmente lipsiţi de simţul responsabilităţii sociale. Dar miile de beţivi identificaţi în trafic, ori nu mai puţini periculoşi, vitezomanii care formează un eşantion extrem de numeros şi periculos sau cei care practică un mod de a şofa agresiv, oameni ce nu se dau îndărăt de a folosi pumnul sau pistolul pentru a-şi asigura, zic ei, dreptul de întîietate?

Categoric este timpul unor măsuri de natură să disciplinizeze brutalitatea, prostia, agresivitatea, ignoranţa asumată din lene şi comoditate, trufia şi dorinţa de epatare. Iată şi o propunere pentru setul de corijare a indivizilor cu permis de conducere, dar vizibildecerebraţi: repetarea unora dintre faptele extreme de grave cum ar fi: conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, viteza excesivă, trecerea pe roşu urmată de accident cu rănirea de persoane, nerespectarea regulilor de trecere la calea ferată să fie urmată de anularea permisului de conducere.

N.B. Am obosit de când tot zic, scriu, vorbesc la diverse posturi tv despre faptul că în România nu există Cod Rutier! A fost o încercare de un astfel de act normativ care, însă a fost pus bine sub obroc de guvernările anterioare. Deocamdată, destinul rutier al oamenilor şi vehiculelor din această ţară se derulează sub auspiciile celebrei de-acuma Ordonanţă de Urgenţă nr. 195/2002.