Publicat: 13 Ianuarie, 2020 - 13:26
Share

De mai bine de 23 de ani NOI, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, înfiinţată în aprilie 1990, lucrăm cu CEDO, mai precis de când România, în anul de graţie 1996, a semnat Protocolul de aderare la această Onorată Curte. De atunci şi până azi probabil că am sesizat Curtea în mii de cazuri, ca reprezentanţi ai unor români care au considerat că le-au fost încălcate drepturile fundamentale şi nu numai, şi care şi-au pus încrederea în noi ca una din cele mai vechi instituţii a Societăţii civile.
Am avut multe succese, dar şi multe eşecuri, de regulă pe procedură, în nici un caz pe fapte! Ele au existat şi din păcate încă există extrem de multe încălcări ale drepturilor fundamentale făcute tocmai de către cei care sunt îndrituiţi prin lege să acorde oamenilor drepturi fundamentale, de fapt tot ce, cu mare efort al lumii civilizate, au decis cele 54 de state democratice membre ale ONU la acea perioadă, atunci când au semnat Declaraţia Universală a Drepturilor Fundamentale ale Omului la New York, la 10 decembrie 1948.
Dar ce să vezi, imediat ce ne-am aliniat ţărilor civilizate ale Europei, fiind una din cele 47 de semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se pot adresa la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), repede, foarte repede am intrat în topul primelor 3 ţări cu cele mai multe sesizări la CEDO. Era de aşteptat să se întâmple aşa dacă ne gândim că România venea după 50 de ani de comunism de tip securist şi o dictatură de tip Coreea de Nord şi nu aveam decât 5 ani de aşa-zisă democraţie patronată de eşaloanele 3 şi 4 ale fostului Partid Comunist, în umbra cărora fosta Securitate şi-a păstrat privilegiile, devenind mai puternice şi mai influente sub alte denumiri, precum SRI, SIE, SIPA, DGIPI, DIA etc.
E totuşi o performanţă, e drept negativă, faptul ca un popor de numai 20 de milioane de locuitori să fie alături de Rusia, cu 140 de milioane de locuitori sau Turcia cu 88 de milioane de locuitori. Mereu am fost la concurenţă cu turcii, care de, multe ori ne-au cedat locul doi!
Azi când scriu aceste rânduri, ne aflăm în faţa unei noi statistici ruşinoase în care România a reuşit, prin manevre dolozive greu de explicat, să fie prima campioană la Înţelegeri amiabile între reclamantul român şi Guvern, cu nici mai mult nici mai puţin de 691 de dosare.
A fost posibilă o asemenea situaţie după ce fostul Preşedinte a schimbat echipa de la CEDO cu slugi ale sistemului, care nu şi-au iubit deloc semenii, reuşind ca cele mai multe dosare să fie respinse pe procedură în faza de Camera nr.1.
Numai anul trecut, în 2018, România a avut 71 de condamnări din 82 de cazuri în care completul de 27 de judecători din Camera decizională trei, s-a pronunţat.
Am avut un număr de 8 speţe în care a fost reclamat şi, desigur, Curtea a dat satisfacţie celor care s-au judecat în România mult peste termenul rezonabil de 8, 9, 10 sau chiar 15 ani de prezenţă pe băncile instanţelor din România.
Mare deranj s-a iscat în tabăra celor care au creat un sistem ruşinos de blocare a tuturor celor care s-au adresat la CEDO, ei fiind victimele celor care le-au încălcat drepturile fundamentale, acum când actuala putere, e drept, cam târziu, a luat decizia de a schimba conducerea echipei, de grefieri şi referenţi de la Strasbourg.
De ce se adresează până la urmă aşa de mulţi români la CEDO ?
Până la urmă noi toţi suntem români şi nu ne-am dori şi nici nu ne bucurăm când vedem cum în a 3-a săptămână a fiecărei luni România este condamnată pur şi simplu pentru că instituţiile statului pe care le găsim în cele 3 puteri – legislativă, executivă şi judecătorească – continuă să încalce drepturile fundamentale ale cetăţenilor ei.
Cred că a venit momentul să lăsăm lozincile politicianiste, propagandiste şi nerealiste şi să ne asumăm realitatea cu care ne confruntăm.
Acum, când scriu acest articol, e o întreagă dezbatere în societate şi între politicieni cu privire la recursul compensator, care se vrea să fie abrogat, uitându-se că de fapt această lege s-a dat în Parlament, cu avizul politicienilor puterii şi opoziţiei la unison, ca un compromis, ca să evităm o condamnare la CEDO prin care ar fi trebuit să li se dea deţinuţilor zilnic între 5 euro, cum a fost obligată Ungaria să facă, sau 8 euro, cum i s-a impus Italiei.
Nu mai luaţi atitudini extreme „pe picior” de dragul de a fi populari şi de a obţine voturi, prin orice metode!
Cred că este momentul să învăţăm să trăim în democraţie, în regulile statului de drept şi în limitele constituţionale.

Topic: 

Format: