Publicat: 2 Iunie, 2020 - 12:45
Share

Când se va considera că se poate pune punct pandemiei, președintele și „guvernul său” își vor asuma toate meritele, iar membrii Cupolei Sanitare vor fi probabil decorați. Se va considera că România a trecut printr-o grea încercare care, într-o altă structură politică, i-ar fi putut fi fatală. Dacă, de pildă, Dragnea ar fi rămas la butoane, credeți că ar fi avut îndrăzneala se închidă țara și să dea prioritate grijii față de oameni? Nici vorbă: ar fi riscat probabil viețile românilor pe altarul economiei. Gândul la mita electorală cu mărirea pensiilor cu 40% l-ar fi făcut să ignore cele mai elementare măsuri de siguranță. Bătrânii ar fi bântuit de dimineața până seara prin piețe și magazine, iar posesorii de autovehicule ar fi umblat  creanga pe autostrăzile patriei dintre o localitate în alta. Așa ceva nu s-a întâmplat sub înțeleapta conducere politică liberală. Oamenii au stat în siguranță pe la casele lor și afluxul de posibili purtători ai virusului a fost evitat prin măsurile stricte și cozile de la frontiere. Copiii au putut să stea mai mult alături de părinții lor, iar părinții în șomaj tehnic alături de copii, elevii s-au perfecționat în tehnicile IT făcând cursuri nu la tablă, ci pe tabletă. Despre cei peste 65 de ani să nu mai vorbim: ar trebui să dea acatiste pentru sănătatea lui Iohannis și Orban, pentru că datorită îndemnurilor lor vor putea să își ia în continuare pensiile, chiar dacă Cîțu nu va avea de unde să scoată banii pentru măririle promise demagogic de PSD.

 Iată că s-au deschis în sfârșit și terasele, iar iubitorii de cafea în aer liber le pot popula cu grijă, în timp ce patronii, obligați să solicite  CNP-urile și parolele telefonice aferente pot  constitui o pavăză împotriva răspândirii accidentale a virusului. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nesuferitele declarații pe proprie răspundere (altminteri atât de utile) vor putea rămâne într-un eventual muzeu al tehnicilor ant-pandemie, alături de deciziile judecătorești de anulare a amenzilor pentru întârzierile peste program ale pensionarilor.

E drept că niște spitale de campanie au rămas nefolosite și că spitalele de rezervă nu și-au mai putut primi pacienții cronici.  Dar ce ne făceam fără ele? Vom beneficia însă de rezervele strategice de măști și combinezoane importate în regim de urgență și fără licitații pentru viitoarele pandemii, care cu siguranță că vor veni, dacă ne luăm după Arafat și Nelu Tătaru, spiritele vigilente  ale anti-covidului. 

Economia. E drept că este cam în suferință. Dar nu e nimic, o relansăm, precum Elon Musk racheta sa spre stația orbitală. Și lui i-au explodat alte câteva până a reușit să o trimită pe asta și nimeni nu l-a tras la răspundere. Ba, cârcotașul de Trump chiar l-a felicitat pentru tenacitate. De ce să nu îl felicităm și noi pe Cîțu pentru tenacitatea cu care „atrage” împrumuturi în „condiții favorabile”, cum zice el? 

Desigur, nu vor lipsi cârcotașii de prin opoziție care nu vor întârzia să facă caz de de faptul că economia a fost blocată pripit și slugarnic, pentru că așa au făcut și alții și pentru că iluștrii noștri infecționiști au semnalat faptul că pandemia este un fel de aisberg căruia îi vedem doar vârful, restul fiind cufundat în necunoscutul specific oricărei pandemii. Și că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat la noi numai pandemie nu s-ar fi putut numi, și că morții altor comorbidități au fost înregistrați cu forța pe listele covidului. Că datorită preocupării excesive față de coronavirus au murit pe capete canceroșii, lipsiți de tratamente,  hipertensivi neasistați și chiar bolnavii de gripă comună, care n-au fost asimilați coronavirusului.

La urma urmelor cred că în ministerul doamnei Izoleta cineva s-a ocupat să facă niște calcule din care să reiasă cu cât a fost ușurat bugetul de pensii prin trecerea în lumea de dincolo a procentului de 80% de beneficiari în vârstă. Cel mai simplu calcul ne arăta că dintre cei vreo mie două sute de morți de până acum, o mie intră în această categorie, iar la o medie de 800 lei lunar pensie nemajorată, rezultă o economie de vreo 800.000 lei, ceea ce reprezintă un real succes al guvernării.

 Așa că să o  lăsăm mai moale cu „cine plătește” și să încercăm să vedem jumătatea plină a paharului pandemiei . Cel cu care toastează politicienii aflați la putere. (Octavian Andronic)

Topic: 

Format: 

Rubrici: